1From whence come wars and fightings among you? come they not hence, even of your lusts that war in your members?2Ye lust, and have not: ye kill, and desire to have, and cannot obtain: ye fight and war, yet ye have not, because ye ask not.3Ye ask, and receive not, because ye ask amiss, that ye may consume it upon your lusts.4Ye adulterers and adulteresses, know ye not that the friendship of the world is enmity with God? whosoever therefore will be a friend of the world is the enemy of God.5Do ye think that the scripture saith in vain, The spirit that dwelleth in us lusteth to envy?6But he giveth more grace. Wherefore he saith, God resisteth the proud, but giveth grace unto the humble.7Submit yourselves therefore to God. Resist the devil, and he will flee from you.8Draw nigh to God, and he will draw nigh to you. Cleanse your hands, ye sinners; and purify your hearts, ye double minded.9Be afflicted, and mourn, and weep: let your laughter be turned to mourning, and your joy to heaviness.10Humble yourselves in the sight of the Lord, and he shall lift you up.11Speak not evil one of another, brethren. He that speaketh evil of his brother, and judgeth his brother, speaketh evil of the law, and judgeth the law: but if thou judge the law, thou art not a doer of the law, but a judge.12There is one lawgiver, who is able to save and to destroy: who art thou that judgest another?13Go to now, ye that say, To day or to morrow we will go into such a city, and continue there a year, and buy and sell, and get gain:14Whereas ye know not what shall be on the morrow. For what is your life? It is even a vapour, that appeareth for a little time, and then vanisheth away.15For that ye ought to say, If the Lord will, we shall live, and do this, or that.16But now ye rejoice in your boastings: all such rejoicing is evil.17Therefore to him that knoweth to do good, and doeth it not, to him it is sin.
1De unde vin luptele și de unde vin conflictele între voi? Nu de aici, din plăcerile voastre care se luptă în mădularele voastre?2Voi poftiți, dar nu aveți; ucideți și invidiați, dar nu puteți obține; vă certați și vă luptați, dar nu aveți, pentru că nu cereți.3Sau cereți, dar nu primiți, pentru că cereți rău, ca să risipiți în plăcerile voastre.4Adultere ce sunteți! Nu știți că prietenia cu lumea înseamnă dușmănie față de Dumnezeu? Așa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face dușman al lui Dumnezeu.5Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „El tânjește cu gelozie după duhul[1] pe care l‑a pus să locuiască în noi.“[2]?6Însă El dă un har și mai mare. De aceea Scriptura spune: „Dumnezeu Se așază împotriva celor mândri, dar celor smeriți El le dă har.“[3] (Pr 3:34)7Supuneți‑vă deci lui Dumnezeu! Împotriviți‑vă[4] diavolului[5], și el va fugi de la voi!8Apropiați‑vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi! Curățiți‑vă mâinile, păcătoșilor! Curățiți‑vă inimile, șovăielnicilor!9Întristați‑vă, tânguiți‑vă și plângeți! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în disperare!10Smeriți‑vă înaintea Domnului, iar El vă va înălța!11Fraților, nu vă vorbiți de rău unii pe alții! Cel care‑l vorbește de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbește împotriva Legii și judecă Legea. Însă, dacă tu judeci Legea, atunci nu ești un împlinitor al Legii, ci un judecător.12Unul singur este Dătătorul Legii și Judecătorul, și anume Cel Care poate să mântuiască și să distrugă. Dar tu cine ești să‑l judeci pe semenul tău?!13Veniți acum voi, care spuneți: „Azi sau mâine ne vom duce într‑o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face comerț și vom câștiga“,14voi, care nu știți ce va aduce ziua de mâine! Ce este viața voastră? Căci sunteți doar un abur, care apare pentru puțin timp, apoi și dispare.15Voi, în schimb, ar trebui să spuneți: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face aceasta sau cealaltă.“16Pe când acum vă mândriți cu lăudăroșeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea.17Așadar, cel care știe să facă ce este bine, dar nu face, este vinovat de păcat.