1Cry aloud, spare not, lift up thy voice like a trumpet, and shew my people their transgression, and the house of Jacob their sins.2Yet they seek me daily, and delight to know my ways, as a nation that did righteousness, and forsook not the ordinance of their God: they ask of me the ordinances of justice; they take delight in approaching to God.3Wherefore have we fasted, say they , and thou seest not? wherefore have we afflicted our soul, and thou takest no knowledge? Behold, in the day of your fast ye find pleasure, and exact all your labours.4Behold, ye fast for strife and debate, and to smite with the fist of wickedness: ye shall not fast as ye do this day, to make your voice to be heard on high.5Is it such a fast that I have chosen? a day for a man to afflict his soul? is it to bow down his head as a bulrush, and to spread sackcloth and ashes under him ? wilt thou call this a fast, and an acceptable day to the LORD?6Is not this the fast that I have chosen? to loose the bands of wickedness, to undo the heavy burdens, and to let the oppressed go free, and that ye break every yoke?7Is it not to deal thy bread to the hungry, and that thou bring the poor that are cast out to thy house? when thou seest the naked, that thou cover him; and that thou hide not thyself from thine own flesh?8Then shall thy light break forth as the morning, and thine health shall spring forth speedily: and thy righteousness shall go before thee; the glory of the LORD shall be thy rereward.9Then shalt thou call, and the LORD shall answer; thou shalt cry, and he shall say, Here I am . If thou take away from the midst of thee the yoke, the putting forth of the finger, and speaking vanity;10And if thou draw out thy soul to the hungry, and satisfy the afflicted soul; then shall thy light rise in obscurity, and thy darkness be as the noonday:11And the LORD shall guide thee continually, and satisfy thy soul in drought, and make fat thy bones: and thou shalt be like a watered garden, and like a spring of water, whose waters fail not.12And they that shall be of thee shall build the old waste places: thou shalt raise up the foundations of many generations; and thou shalt be called, The repairer of the breach, The restorer of paths to dwell in.13If thou turn away thy foot from the sabbath, from doing thy pleasure on my holy day; and call the sabbath a delight, the holy of the LORD, honourable; and shalt honour him, not doing thine own ways, nor finding thine own pleasure, nor speaking thine own words:14Then shalt thou delight thyself in the LORD; and I will cause thee to ride upon the high places of the earth, and feed thee with the heritage of Jacob thy father: for the mouth of the LORD hath spoken it .
1„Strigă tare, nu te opri! Înalță‑ți glasul precum o trâmbiță[1]! Fă‑le cunoscută celor din poporul Meu fărădelegea și celor din Casa lui Iacov păcatele lor! (Isa 18:3)2Zi de zi ei Mă caută și par să‑și găsească plăcerea în cunoașterea căilor Mele, ca un neam care ar practica dreptatea și n‑ar fi părăsit judecata Dumnezeului lor. Îmi cer judecăți drepte și par să‑și găsească plăcerea în apropierea de Dumnezeu.3«De ce când postim Tu nu vezi? De ce când ne smerim Tu nu iei seama?» Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri și vă asupriți toți lucrătorii.4Iată, atunci când postiți vă certați, vă luptați și loviți răutăcios cu pumnul. Postind cum faceți voi azi, nu vă veți face vocea auzită în înălțimi.5Oare așa arată postul care‑Mi este plăcut – o zi în care omul să se smerească pe sine, să‑și plece capul ca o trestie și să se culce în sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută DOMNULUI?6Iată postul care‑Mi este plăcut: să dezlegi lanțurile răutății, să desfaci legăturile jugului, să‑i eliberezi pe cei asupriți și să zdrobești orice jug,7să‑ți împarți pâinea cu cel flămând, să le oferi săracilor fără casă un adăpost, iar când vezi un om gol, să‑l acoperi și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.[2]8Atunci lumina ta va răsări ca zorii și vindecarea ta va apărea repede; atunci dreptatea[3] ta va merge înaintea ta, iar slava DOMNULUI îți va fi ariergarda.9Atunci vei chema, iar DOMNUL va răspunde; vei striga după ajutor, iar El va spune: «Iată‑Mă!» Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul asupririi, arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuită,10dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând și dacă vei sătura nevoile celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar bezna ta va fi ca amiaza.11DOMNUL te va călăuzi întotdeauna, îți va sătura sufletul chiar în locuri uscate și‑ți va întări oasele. Vei fi ca o grădină bine udată și ca un izvor de apă, ale cărui ape nu seacă niciodată.12Ai tăi îți vor rezidi vechile ruine și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune. Vei fi numit: «Cel ce repară spărtura zidului», «Cel ce restaurează cărările pentru a fi locuite».13Dacă îți vei opri piciorul de la a pângări Sabatul și de la a‑ți satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă, dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine și ziua sfântă a DOMNULUI – o zi onorată, dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta, prin a nu face ceea ce‑ți place și prin a nu vorbi lucruri fără folos,14atunci te vei bucura în DOMNUL, te voi face să străbați călare înălțimile țării și te voi hrăni cu moștenirea părintelui tău Iacov“, căci gura DOMNULUI a vorbit.