1Behold my servant, whom I uphold; mine elect, in whom my soul delighteth; I have put my spirit upon him: he shall bring forth judgment to the Gentiles.2He shall not cry, nor lift up, nor cause his voice to be heard in the street.3A bruised reed shall he not break, and the smoking flax shall he not quench: he shall bring forth judgment unto truth.4He shall not fail nor be discouraged, till he have set judgment in the earth: and the isles shall wait for his law.5Thus saith God the LORD, he that created the heavens, and stretched them out; he that spread forth the earth, and that which cometh out of it; he that giveth breath unto the people upon it, and spirit to them that walk therein:6I the LORD have called thee in righteousness, and will hold thine hand, and will keep thee, and give thee for a covenant of the people, for a light of the Gentiles;7To open the blind eyes, to bring out the prisoners from the prison, and them that sit in darkness out of the prison house.8I am the LORD: that is my name: and my glory will I not give to another, neither my praise to graven images.9Behold, the former things are come to pass, and new things do I declare: before they spring forth I tell you of them.10Sing unto the LORD a new song, and his praise from the end of the earth, ye that go down to the sea, and all that is therein; the isles, and the inhabitants thereof.11Let the wilderness and the cities thereof lift up their voice , the villages that Kedar doth inhabit: let the inhabitants of the rock sing, let them shout from the top of the mountains.12Let them give glory unto the LORD, and declare his praise in the islands.13The LORD shall go forth as a mighty man, he shall stir up jealousy like a man of war: he shall cry, yea, roar; he shall prevail against his enemies.14I have long time holden my peace; I have been still, and refrained myself: now will I cry like a travailing woman; I will destroy and devour at once.15I will make waste mountains and hills, and dry up all their herbs; and I will make the rivers islands, and I will dry up the pools.16And I will bring the blind by a way that they knew not; I will lead them in paths that they have not known: I will make darkness light before them, and crooked things straight. These things will I do unto them, and not forsake them.17They shall be turned back, they shall be greatly ashamed, that trust in graven images, that say to the molten images, Ye are our gods.18Hear, ye deaf; and look, ye blind, that ye may see.19Who is blind, but my servant? or deaf, as my messenger that I sent? who is blind as he that is perfect, and blind as the LORD' servant?20Seeing many things, but thou observest not; opening the ears, but he heareth not.21The LORD is well pleased for his righteousness'sake; he will magnify the law, and make it honourable.22But this is a people robbed and spoiled; they are all of them snared in holes, and they are hid in prison houses: they are for a prey, and none delivereth; for a spoil, and none saith, Restore.23Who among you will give ear to this? who will hearken and hear for the time to come?24Who gave Jacob for a spoil, and Israel to the robbers? did not the LORD, he against whom we have sinned? for they would not walk in his ways, neither were they obedient unto his law.25Therefore he hath poured upon him the fury of his anger, and the strength of battle: and it hath set him on fire round about, yet he knew not; and it burned him, yet he laid it not to heart.
1Iată, Robul Meu, pe Care Îl sprijin, Alesul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El va aduce neamurilor judecata.2Nu va striga, nici nu‑Și va ridica vocea și nu‑Și va face glasul să fie auzit pe stradă.3Nu va rupe trestia zdrobită și nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioșie va aduce judecata.4El nu va slăbi și nu va fi zdrobit, până nu va așeza judecata pe pământ. Și insulele vor aștepta Legea Lui.“5Așa vorbește Dumnezeu, DOMNUL Care a creat cerurile și le‑a întins, Care a desfășurat pământul împreună cu resursele lui, Care dă suflare oamenilor de pe el și duh celor ce umblă pe el:6„Eu, DOMNUL, Te‑am chemat prin dreptate. Te voi ține de mână; Te voi păzi și Te voi face un legământ pentru popor și o lumină pentru neamuri,7ca să deschizi ochii orbilor, să eliberezi pe prizonieri din captivitate și din temniță pe cei ce stau în întuneric.8Eu sunt DOMNUL. Acesta este Numele Meu! Nu‑Mi voi da slava altuia și nici lauda cuvenită Mie, chipurilor cioplite!9Iată, cele dintâi lucruri s‑au împlinit și acum vestesc altele noi; înainte să se împlinească vi le fac cunoscute.“
O cântare de laudă în cinstea Domnului
10Cântați DOMNULUI o cântare nouă! Cântați‑I laudele de la marginile pământului, voi, care coborâți pe mare, și tot ceea ce este în ea, insule și locuitorii lor!11Să‑și ridice glasul pustia și cetățile ei, așezările locuite de Chedar! Să strige de bucurie locuitorii din Sela, să strige de pe vârfurile munților!12Să‑L slăvească pe DOMNUL și să vestească lauda Lui pe insule!13DOMNUL va înainta ca un viteaz; asemenea unui războinic Își stârnește râvna: strigă, scoate un strigăt de luptă și triumfă asupra dușmanilor săi.14„Am tăcut pentru multă vreme, am păstrat tăcerea și M‑am abținut, dar acum, ca o femeie care naște, voi striga, voi gâfâi și voi geme.15Voi pustii munții și dealurile, le voi usca toată verdeața! Voi preface râurile în insule[1] și voi seca iazurile!16Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, pe cărări neștiute de ei îi voi conduce. Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină, iar povârnișurile în loc neted. Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei; nu‑i voi părăsi!17Dar cei ce se încred în chipuri cioplite, cei ce zic chipurilor turnate: «Voi sunteți dumnezeii noștri!» vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine.
Neascultarea lui Israel
18Ascultați, surzilor! Priviți, orbilor, și vedeți!19Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca mesagerul pe care l‑am trimis? Cine este orb precum cel aflat în legământ de pace cu Mine, orb ca robul DOMNULUI?20Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă; ai deschis urechile, dar nu asculți cu adevărat.“21DOMNUL a dorit, în numele dreptății Sale, să‑Și înalțe Legea și s‑o facă glorioasă.22Dar acest popor este prădat și jefuit; prinși în capcană, în gropi sunt cu toții și ascunși în temnițe; au devenit o pradă pe care nu este nimeni s‑o scape, ceva de jefuit despre care nimeni nu zice: „Dă‑l înapoi!“23Cine dintre voi însă va lua aminte la aceasta? Cine va lua seama și va asculta pe viitor?24Cine l‑a dat pe Iacov pradă tâlharilor și pe Israel pe mâna jefuitorilor? Oare nu DOMNUL, împotriva Căruia am păcătuit? Ei n‑au vrut să umble pe căile Lui și să asculte de Legea Lui.25De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui și ferocitatea războiului; i‑a înconjurat cu flăcări, dar tot n‑au înțeles; i‑a mistuit, dar tot n‑au luat în seamă.