Isaiah 10 | King James Version

King James Version

1 Woe unto them that decree unrighteous decrees, and that write grievousness which they have prescribed; 2 To turn aside the needy from judgment, and to take away the right from the poor of my people, that widows may be their prey, and that they may rob the fatherless! 3 And what will ye do in the day of visitation, and in the desolation which shall come from far? to whom will ye flee for help? and where will ye leave your glory? 4 Without me they shall bow down under the prisoners, and they shall fall under the slain. For all this his anger is not turned away, but his hand is stretched out still. 5 O Assyrian, the rod of mine anger, and the staff in their hand is mine indignation. 6 I will send him against an hypocritical nation, and against the people of my wrath will I give him a charge, to take the spoil, and to take the prey, and to tread them down like the mire of the streets. 7 Howbeit he meaneth not so, neither doth his heart think so; but it is in his heart to destroy and cut off nations not a few. 8 For he saith, Are not my princes altogether kings? 9 Is not Calno as Carchemish? is not Hamath as Arpad? is not Samaria as Damascus? 10 As my hand hath found the kingdoms of the idols, and whose graven images did excel them of Jerusalem and of Samaria; 11 Shall I not, as I have done unto Samaria and her idols, so do to Jerusalem and her idols? 12 Wherefore it shall come to pass, that when the Lord hath performed his whole work upon mount Zion and on Jerusalem, I will punish the fruit of the stout heart of the king of Assyria, and the glory of his high looks. 13 For he saith, By the strength of my hand I have done it , and by my wisdom; for I am prudent: and I have removed the bounds of the people, and have robbed their treasures, and I have put down the inhabitants like a valiant man : 14 And my hand hath found as a nest the riches of the people: and as one gathereth eggs that are left, have I gathered all the earth; and there was none that moved the wing, or opened the mouth, or peeped. 15 Shall the axe boast itself against him that heweth therewith? or shall the saw magnify itself against him that shaketh it? as if the rod should shake itself against them that lift it up, or as if the staff should lift up itself, as if it were no wood. 16 Therefore shall the Lord, the Lord of hosts, send among his fat ones leanness; and under his glory he shall kindle a burning like the burning of a fire. 17 And the light of Israel shall be for a fire, and his Holy One for a flame: and it shall burn and devour his thorns and his briers in one day; 18 And shall consume the glory of his forest, and of his fruitful field, both soul and body: and they shall be as when a standardbearer fainteth. 19 And the rest of the trees of his forest shall be few, that a child may write them. 20 And it shall come to pass in that day, that the remnant of Israel, and such as are escaped of the house of Jacob, shall no more again stay upon him that smote them; but shall stay upon the LORD, the Holy One of Israel, in truth. 21 The remnant shall return, even the remnant of Jacob, unto the mighty God. 22 For though thy people Israel be as the sand of the sea, yet a remnant of them shall return: the consumption decreed shall overflow with righteousness. 23 For the Lord GOD of hosts shall make a consumption, even determined, in the midst of all the land. 24 Therefore thus saith the Lord GOD of hosts, O my people that dwellest in Zion, be not afraid of the Assyrian: he shall smite thee with a rod, and shall lift up his staff against thee, after the manner of Egypt. 25 For yet a very little while, and the indignation shall cease, and mine anger in their destruction. 26 And the LORD of hosts shall stir up a scourge for him according to the slaughter of Midian at the rock of Oreb: and as his rod was upon the sea, so shall he lift it up after the manner of Egypt. 27 And it shall come to pass in that day, that his burden shall be taken away from off thy shoulder, and his yoke from off thy neck, and the yoke shall be destroyed because of the anointing. 28 He is come to Aiath, he is passed to Migron; at Michmash he hath laid up his carriages: 29 They are gone over the passage: they have taken up their lodging at Geba; Ramah is afraid; Gibeah of Saul is fled. 30 Lift up thy voice, O daughter of Gallim: cause it to be heard unto Laish, O poor Anathoth. 31 Madmenah is removed; the inhabitants of Gebim gather themselves to flee. 32 As yet shall he remain at Nob that day: he shall shake his hand against the mount of the daughter of Zion, the hill of Jerusalem. 33 Behold, the Lord, the LORD of hosts, shall lop the bough with terror: and the high ones of stature shall be hewn down, and the haughty shall be humbled. 34 And he shall cut down the thickets of the forest with iron, and Lebanon shall fall by a mighty one.

Noua Traducere Românească

from Biblica

1 Vai de cei ce decretează hotărârile nelegiuirii și de legiuitorii care scriu asuprirea, 2 ca să‑i priveze de drepturi pe cei nevoiași și să răpească dreptatea celor săraci din poporul meu, făcând astfel din văduve prada lor și jefuindu‑i pe orfani. 3 Ce veți face în ziua pedepsei, în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări? La cine veți fugi după ajutor? Unde vă veți lăsa bogăția? 4 Unii se vor pleca printre prizonieri sau vor cădea printre cei uciși. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.

Judecata Domnului asupra Asiriei

5 „Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, cel care ține în mâna lui ciomagul furiei Mele! 6 L‑am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie și i‑am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt furios^[1], ca să ia pradă, să ia captură și să‑l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum. 7 Dar nu aceasta plănuiește el și nu așa gândește în inima lui; ci inima lui este pentru a nimici și pentru a distruge nu puține neamuri. 8 El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toți regi? 9 Oare nu este Calno asemenea Carchemișului? Nu este Hamatul asemenea Arpadului? Sau Samaria asemenea Damascului? 10 Așa cum mâna mea a găsit împărățiile idolilor, ale căror chipuri cioplite erau mai mărețe decât cele din Ierusalim și Samaria, 11 așa cum am făcut Samariei și idolilor ei, tot așa voi face și Ierusalimului și idolilor lui!»“ 12 Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: „Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru mândria privirii lui semețe. 13 Pentru că el zice: «Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput. Am dat la o parte hotarele popoarelor și le‑am jefuit de bogății și, ca un viteaz, le‑am subjugat locuitorii. 14 Mâna mea a găsit, ca pe un cuib, bogăția popoarelor! Ca unul care adună ouăle uitate, așa am adunat tot pământul și nimeni n‑a mișcat vreo aripă, n‑a deschis gura, nici n‑a ciripit!»“ 15 Se va mândri oare securea înaintea celui ce o mânuiește? Se va înălța oare fierăstrăul mai presus de cel ce‑l folosește? Ca și cum nuiaua l‑ar ridica pe cel ce o ridică, sau ca și cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn! 16 De aceea Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, va trimite o boală nimicitoare printre voinicii lui, iar sub gloria lui se va aprinde un pârjol, ca pârjolul focului. 17 Lumina lui Israel va deveni un foc, iar Sfântul său, o flacără; într‑o singură zi ea va arde și va mistui toți spinii și mărăcinii lui. 18 Gloria pădurii lui și a livezii lui va fi mistuită în întregime și va ajunge ca un bolnav care se stinge. 19 Rămășița copacilor din pădurea sa va fi atât de mică, încât și un copil ar putea scrie numărul lor.

Rămășița lui Israel

20 În ziua aceea, rămășița lui Israel și supraviețuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce‑i lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe DOMNUL, Sfântul lui Israel. 21 O rămășiță se va întoarce^[2] – rămășița lui Iacov – la Dumnezeul cel puternic^[3]. (Isa 9:6) 22 Chiar dacă poporul tău Israel ar fi ca nisipul mării, doar o rămășiță din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea. 23 Căci distrugerea, care este hotărâtă, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, o duce la îndeplinire în mijlocul întregii țări. 24 De aceea, așa vorbește Stăpânul, DOMNUL Oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua și își înalță ciomagul împotriva ta, așa cum au făcut și egiptenii, 25 pentru că, foarte curând, mânia Mea împotriva ta va înceta și furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.“ 26 DOMNUL Oștirilor îi va bate cu un bici, așa cum l‑a bătut pe Midian la stânca Oreb, și Își va înălța toiagul asupra mării, așa cum a făcut în Egipt. 27 În ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii. 28 A ajuns la Aiat, a trecut prin Migron, iar la Micmaș și‑a lăsat lucrurile. 29 Au traversat trecătoarea. „În Gheva este un han pentru noi!“ Rama tremură, iar Ghiva lui Saul fuge. 30 Înalță‑ți glasul, fiica Galimului! Ia aminte, Laișa! Săracul Anatot! 31 Madmena fuge, locuitorii Ghebimului caută scăpare. 32 Astăzi va face un nou popas la Nob, de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului. 33 Iată, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, taie crengile cu o forță înspăimântătoare. Cei aflați la înălțime vor fi tăiați, și cei înalți vor fi doborâți. 34 El va reteza desișurile pădurii cu securea, și Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreț.