Genesis 33 | King James Version

King James Version

1 And Jacob lifted up his eyes, and looked, and, behold, Esau came, and with him four hundred men. And he divided the children unto Leah, and unto Rachel, and unto the two handmaids. 2 And he put the handmaids and their children foremost, and Leah and her children after, and Rachel and Joseph hindermost. 3 And he passed over before them, and bowed himself to the ground seven times, until he came near to his brother. 4 And Esau ran to meet him, and embraced him, and fell on his neck, and kissed him: and they wept. 5 And he lifted up his eyes, and saw the women and the children; and said, Who are those with thee? And he said, The children which God hath graciously given thy servant. 6 Then the handmaidens came near, they and their children, and they bowed themselves. 7 And Leah also with her children came near, and bowed themselves: and after came Joseph near and Rachel, and they bowed themselves. 8 And he said, What meanest thou by all this drove which I met? And he said, These are to find grace in the sight of my lord. 9 And Esau said, I have enough, my brother; keep that thou hast unto thyself. 10 And Jacob said, Nay, I pray thee, if now I have found grace in thy sight, then receive my present at my hand: for therefore I have seen thy face, as though I had seen the face of God, and thou wast pleased with me. 11 Take, I pray thee, my blessing that is brought to thee; because God hath dealt graciously with me, and because I have enough. And he urged him, and he took it . 12 And he said, Let us take our journey, and let us go, and I will go before thee. 13 And he said unto him, My lord knoweth that the children are tender, and the flocks and herds with young are with me: and if men should overdrive them one day, all the flock will die. 14 Let my lord, I pray thee, pass over before his servant: and I will lead on softly, according as the cattle that goeth before me and the children be able to endure, until I come unto my lord unto Seir. 15 And Esau said, Let me now leave with thee some of the folk that are with me. And he said, What needeth it? let me find grace in the sight of my lord. 16 So Esau returned that day on his way unto Seir. 17 And Jacob journeyed to Succoth, and built him an house, and made booths for his cattle: therefore the name of the place is called Succoth. 18 And Jacob came to Shalem, a city of Shechem, which is in the land of Canaan, when he came from Padanaram; and pitched his tent before the city. 19 And he bought a parcel of a field, where he had spread his tent, at the hand of the children of Hamor, Shechem' father, for an hundred pieces of money. 20 And he erected there an altar, and called it Elelohe-Israel.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Întâlnirea dintre Iacov și Esau

1 Iacov și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că Esau venea cu patru sute de bărbați. Atunci el și‑a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe. 2 Le‑a pus pe cele două roabe împreună cu copiii lor în față, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă pe Rahela cu Iosif. 3 El însuși a trecut înaintea lor și s‑a plecat până la pământ de șapte ori în timp ce se apropia de fratele său. 4 Dar Esau a alergat să‑l întâmpine, l‑a îmbrățișat, l‑a cuprins de gât și i‑a dat sărutare. Și au plâns împreună. 5 Când Esau și‑a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii, a întrebat: – Cine sunt aceștia care vin în urma ta? Iacov a răspuns: – Sunt copiii pe care Dumnezeu i‑a dat cu bunăvoință robului tău. 6 Roabele și copiii lor s‑au apropiat și s‑au plecat înaintea lui Esau. 7 De asemenea, Lea și copiii ei s‑au apropiat și s‑au plecat înaintea lui, iar în cele din urmă, Iosif și Rahela s‑au apropiat și s‑au plecat și ei înaintea lui. 8 Esau a întrebat: – Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit‑o? Iacov a răspuns: – Să găsesc bunăvoință înaintea^[1] stăpânului meu. 9 Esau i‑a zis: – Eu am destul, frate. Păstrează ce ai pentru tine. 10 Dar Iacov i‑a răspuns: – Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți‑am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11 Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți‑a fost adusă, căci Dumnezeu Și‑a arătat bunăvoința față de mine și am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit. 12 Apoi Esau a zis: – Hai să pornim și să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta. 13 Însă Iacov i‑a răspuns: – Stăpânul meu știe cât de firavi sunt copiii și că am cu mine oi și vite care alăptează. Dacă le mânăm aspru chiar și pentru o singură zi, va muri toată turma. 14 Să meargă, te rog, stăpânul meu înaintea robului său, iar eu voi veni încet, după pasul turmei care este înaintea mea și după pasul copiilor, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir. 15 Esau i‑a zis: – Atunci, dă‑mi voie să las câțiva dintre oamenii mei cu tine. Iacov a răspuns: – Pentru ce aceasta? Mi‑ajunge să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu. 16 În aceeași zi, Esau s‑a întors în Seir. 17 Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde și‑a zidit o casă și a făcut adăposturi pentru turmele sale. De aceea i s‑a pus acelui loc numele Sucot^[2]. 18 Întorcându‑se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranță în cetatea Șehem, care se află în țara Canaan, și și‑a așezat tabăra înaintea cetății. 19 Cu o sută de chesita^[3], el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Șehem, partea de teren pe care și‑a întins cortul. 20 Acolo a ridicat un altar și l‑a numit El-Elohe-Israel^[4].