1And Hannah prayed, and said, My heart rejoiceth in the LORD, mine horn is exalted in the LORD: my mouth is enlarged over mine enemies; because I rejoice in thy salvation.2There is none holy as the LORD: for there is none beside thee: neither is there any rock like our God.3Talk no more so exceeding proudly; let not arrogancy come out of your mouth: for the LORD is a God of knowledge, and by him actions are weighed.4The bows of the mighty men are broken, and they that stumbled are girded with strength.5They that were full have hired out themselves for bread; and they that were hungry ceased: so that the barren hath born seven; and she that hath many children is waxed feeble.6The LORD killeth, and maketh alive: he bringeth down to the grave, and bringeth up.7The LORD maketh poor, and maketh rich: he bringeth low, and lifteth up.8He raiseth up the poor out of the dust, and lifteth up the beggar from the dunghill, to set them among princes, and to make them inherit the throne of glory: for the pillars of the earth are the LORD', and he hath set the world upon them.9He will keep the feet of his saints, and the wicked shall be silent in darkness; for by strength shall no man prevail.10The adversaries of the LORD shall be broken to pieces; out of heaven shall he thunder upon them: the LORD shall judge the ends of the earth; and he shall give strength unto his king, and exalt the horn of his anointed.11And Elkanah went to Ramah to his house. And the child did minister unto the LORD before Eli the priest.12Now the sons of Eli were sons of Belial; they knew not the LORD.13And the priests'custom with the people was, that , when any man offered sacrifice, the priest' servant came, while the flesh was in seething, with a fleshhook of three teeth in his hand;14And he struck it into the pan, or kettle, or caldron, or pot; all that the fleshhook brought up the priest took for himself. So they did in Shiloh unto all the Israelites that came thither.15Also before they burnt the fat, the priest' servant came, and said to the man that sacrificed, Give flesh to roast for the priest; for he will not have sodden flesh of thee, but raw.16And if any man said unto him, Let them not fail to burn the fat presently, and then take as much as thy soul desireth; then he would answer him, Nay ; but thou shalt give it me now: and if not, I will take it by force.17Wherefore the sin of the young men was very great before the LORD: for men abhorred the offering of the LORD.18But Samuel ministered before the LORD, being a child, girded with a linen ephod.19Moreover his mother made him a little coat, and brought it to him from year to year, when she came up with her husband to offer the yearly sacrifice.20And Eli blessed Elkanah and his wife, and said, The LORD give thee seed of this woman for the loan which is lent to the LORD. And they went unto their own home.21And the LORD visited Hannah, so that she conceived, and bare three sons and two daughters. And the child Samuel grew before the LORD.22Now Eli was very old, and heard all that his sons did unto all Israel; and how they lay with the women that assembled at the door of the tabernacle of the congregation.23And he said unto them, Why do ye such things? for I hear of your evil dealings by all this people.24Nay, my sons; for it is no good report that I hear: ye make the LORD' people to transgress.25If one man sin against another, the judge shall judge him: but if a man sin against the LORD, who shall intreat for him? Notwithstanding they hearkened not unto the voice of their father, because the LORD would slay them.26And the child Samuel grew on, and was in favour both with the LORD, and also with men.27And there came a man of God unto Eli, and said unto him, Thus saith the LORD, Did I plainly appear unto the house of thy father, when they were in Egypt in Pharaoh' house?28And did I choose him out of all the tribes of Israel to be my priest, to offer upon mine altar, to burn incense, to wear an ephod before me? and did I give unto the house of thy father all the offerings made by fire of the children of Israel?29Wherefore kick ye at my sacrifice and at mine offering, which I have commanded in my habitation; and honourest thy sons above me, to make yourselves fat with the chiefest of all the offerings of Israel my people?30Wherefore the LORD God of Israel saith, I said indeed that thy house, and the house of thy father, should walk before me for ever: but now the LORD saith, Be it far from me; for them that honour me I will honour, and they that despise me shall be lightly esteemed.31Behold, the days come, that I will cut off thine arm, and the arm of thy father' house, that there shall not be an old man in thine house.32And thou shalt see an enemy in my habitation, in all the wealth which God shall give Israel: and there shall not be an old man in thine house for ever.33And the man of thine, whom I shall not cut off from mine altar, shall be to consume thine eyes, and to grieve thine heart: and all the increase of thine house shall die in the flower of their age.34And this shall be a sign unto thee, that shall come upon thy two sons, on Hophni and Phinehas; in one day they shall die both of them.35And I will raise me up a faithful priest, that shall do according to that which is in mine heart and in my mind: and I will build him a sure house; and he shall walk before mine anointed for ever.36And it shall come to pass, that every one that is left in thine house shall come and crouch to him for a piece of silver and a morsel of bread, and shall say, Put me, I pray thee, into one of the priests'offices, that I may eat a piece of bread.
1Ana s‑a rugat, zicând: „Mi se bucură inima în DOMNUL, cornul[1] îmi este înălțat în DOMNUL, iar gura mea este larg deschisă împotriva dușmanilor mei, căci mă bucur de izbăvirea Ta. (2Sa 2:1; 1Ch 25:5; Ps 132:17)2Nimeni nu este sfânt ca DOMNUL, căci nu este niciun Dumnezeu în afară de Tine, nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.3Nu mai vorbiți cu atâta mândrie și să nu mai iasă aroganță din gura voastră, căci DOMNUL este un Dumnezeu al cunoașterii și Unul Care cântărește faptele.4Arcul celor viteji se înspăimântă, iar cei care se împiedică sunt încinși cu putere.5Cei care erau sătui se închiriază pentru pâine, iar cei care erau flămânzi încetează a mai flămânzi. Cea stearpă naște șapte fii, pe când cea care are mulți copii se ofilește.6DOMNUL dă la moarte și tot El aduce la viață; El coboară în Locuința Morților[2] și tot El ridică.7DOMNUL duce la sărăcie și tot El îmbogățește; El coboară și tot El înalță.8El îl ridică din praf pe cel sărac, și îl înalță din grămada de cenușă pe cel nevoiaș, ca să‑i așeze la un loc cu nobilii și să le dea drept moștenire un tron al slavei. Căci ai DOMNULUI sunt stâlpii pământului și pe ei a așezat El lumea.9El păzește pașii credincioșilor Săi, însă ticăloșii vor fi reduși la tăcere în întuneric, pentru că nu prin putere va învinge omul.10Dușmanii DOMNULUI vor fi zdrobiți; El va tuna din ceruri împotriva lor. DOMNUL va judeca marginile pământului, va da tărie împăratului Său și va înălța cornul unsului Său.“11După aceea, Elkana a plecat acasă, la Rama, iar băiatul slujea DOMNULUI în prezența preotului Eli.
Ticăloșia fiilor lui Eli
12Fiii lui Eli erau niște oameni de nimic[3]. Ei nu‑L cunoșteau pe DOMNUL. (2Co 6:15)13Obiceiul preoților față de popor era acesta: slujitorul preotului venea, în timp ce se fierbea carnea, la fiecare om care își aducea jertfa și, ținând în mână o furculiță cu trei dinți,14o băga în tigaie, în cratiță, în cazan sau în oală, și tot ceea ce era apucat cu furculița, preotul lua pentru sine. În felul acesta făceau cu toți cei din Israel care veneau acolo, la Șilo.15Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea,[4] slujitorul preotului venea și îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“ (Le 3:16; Le 4:8; Le 4:26; Le 4:31; Le 4:35; Le 7:28; Le 7:30; Le 17:6)16Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar după aceea vei lua atât cât dorești“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forța!“17Păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea DOMNULUI, pentru că disprețuiau darurile de mâncare ale DOMNULUI.18Samuel însă slujea înaintea DOMNULUI; și copilul acesta era încins cu un efod de in.19Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică pe care i‑o aducea atunci când se suia împreună cu soțul ei pentru a aduce jertfa anuală.20Eli binecuvânta pe Elkana și pe soția acestuia, zicând: „Să‑ți dea DOMNUL urmași[5] din femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l‑a oferit DOMNULUI.“ Apoi ei plecau acasă.21DOMNUL a cercetat‑o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creștea în prezența DOMNULUI.22Eli era foarte bătrân. El a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel și cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii.23Eli le‑a zis: „Pentru ce faceți aceste lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor.24Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud zicându‑se despre voi în poporul DOMNULUI.25Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, poate Dumnezeu îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuiește împotriva DOMNULUI, cine va interveni pentru el?“ Dar ei n‑au ascultat de glasul tatălui lor, căci DOMNUL dorea să‑i omoare.26Băiatul Samuel însă continua să crească și era plăcut atât DOMNULUI, cât și oamenilor.
Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli
27Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Nu M‑am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, în Casa lui Faraon?28Nu l‑am ales pe el dintre toate semințiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel?29De ce călcați voi în picioare jertfa și darul Meu de mâncare, pe care am poruncit să fie aduse în Locuința Mea și cum de i‑ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrășându‑vă voi înșivă din partea aleasă a fiecărui dar de mâncare adus de poporul Meu, Israel?»30De aceea așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta și la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice DOMNUL, departe de Mine lucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți.31Iată că vin zilele când voi reteza puterea ta și puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi niciun bătrân în familia ta.32Vei vedea necazul Locuinței Mele. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi niciodată vreun bătrân.33Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu‑l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii și i se va întrista sufletul. Toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vârstei[6].34Și acesta va fi pentru tine semnul care va veni asupra celor doi fii ai tăi, asupra lui Hofni și Fineas: amândoi vor muri într‑o singură zi.35Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică, iar el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna.36Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru o bucățică de argint[7] și pentru o fărâmă de pâine și va zice: ‘Pune‑mă, te rog, într‑una din slujbele preoțești, ca să mănânc și eu o bucată de pâine.’»“ (2Sa 14:26)