1 Kings 22 | King James Version

King James Version

1 And they continued three years without war between Syria and Israel. 2 And it came to pass in the third year, that Jehoshaphat the king of Judah came down to the king of Israel. 3 And the king of Israel said unto his servants, Know ye that Ramoth in Gilead is ours, and we be still, and take it not out of the hand of the king of Syria? 4 And he said unto Jehoshaphat, Wilt thou go with me to battle to Ramothgilead? And Jehoshaphat said to the king of Israel, I am as thou art , my people as thy people, my horses as thy horses. 5 And Jehoshaphat said unto the king of Israel, Enquire, I pray thee, at the word of the LORD to day. 6 Then the king of Israel gathered the prophets together, about four hundred men, and said unto them, Shall I go against Ramothgilead to battle, or shall I forbear? And they said, Go up; for the Lord shall deliver it into the hand of the king. 7 And Jehoshaphat said, Is there not here a prophet of the LORD besides, that we might enquire of him? 8 And the king of Israel said unto Jehoshaphat, There is yet one man, Micaiah the son of Imlah, by whom we may enquire of the LORD: but I hate him; for he doth not prophesy good concerning me, but evil. And Jehoshaphat said, Let not the king say so. 9 Then the king of Israel called an officer, and said, Hasten hither Micaiah the son of Imlah. 10 And the king of Israel and Jehoshaphat the king of Judah sat each on his throne, having put on their robes, in a void place in the entrance of the gate of Samaria; and all the prophets prophesied before them. 11 And Zedekiah the son of Chenaanah made him horns of iron: and he said, Thus saith the LORD, With these shalt thou push the Syrians, until thou have consumed them. 12 And all the prophets prophesied so, saying, Go up to Ramothgilead, and prosper: for the LORD shall deliver it into the king' hand. 13 And the messenger that was gone to call Micaiah spake unto him, saying, Behold now, the words of the prophets declare good unto the king with one mouth: let thy word, I pray thee, be like the word of one of them, and speak that which is good. 14 And Micaiah said, As the LORD liveth, what the LORD saith unto me, that will I speak. 15 So he came to the king. And the king said unto him, Micaiah, shall we go against Ramothgilead to battle, or shall we forbear? And he answered him, Go, and prosper: for the LORD shall deliver it into the hand of the king. 16 And the king said unto him, How many times shall I adjure thee that thou tell me nothing but that which is true in the name of the LORD? 17 And he said, I saw all Israel scattered upon the hills, as sheep that have not a shepherd: and the LORD said, These have no master: let them return every man to his house in peace. 18 And the king of Israel said unto Jehoshaphat, Did I not tell thee that he would prophesy no good concerning me, but evil? 19 And he said, Hear thou therefore the word of the LORD: I saw the LORD sitting on his throne, and all the host of heaven standing by him on his right hand and on his left. 20 And the LORD said, Who shall persuade Ahab, that he may go up and fall at Ramothgilead? And one said on this manner, and another said on that manner. 21 And there came forth a spirit, and stood before the LORD, and said, I will persuade him. 22 And the LORD said unto him, Wherewith? And he said, I will go forth, and I will be a lying spirit in the mouth of all his prophets. And he said, Thou shalt persuade him , and prevail also: go forth, and do so. 23 Now therefore, behold, the LORD hath put a lying spirit in the mouth of all these thy prophets, and the LORD hath spoken evil concerning thee. 24 But Zedekiah the son of Chenaanah went near, and smote Micaiah on the cheek, and said, Which way went the Spirit of the LORD from me to speak unto thee? 25 And Micaiah said, Behold, thou shalt see in that day, when thou shalt go into an inner chamber to hide thyself. 26 And the king of Israel said, Take Micaiah, and carry him back unto Amon the governor of the city, and to Joash the king' son; 27 And say, Thus saith the king, Put this fellow in the prison, and feed him with bread of affliction and with water of affliction, until I come in peace. 28 And Micaiah said, If thou return at all in peace, the LORD hath not spoken by me. And he said, Hearken, O people, every one of you. 29 So the king of Israel and Jehoshaphat the king of Judah went up to Ramothgilead. 30 And the king of Israel said unto Jehoshaphat, I will disguise myself, and enter into the battle; but put thou on thy robes. And the king of Israel disguised himself, and went into the battle. 31 But the king of Syria commanded his thirty and two captains that had rule over his chariots, saying, Fight neither with small nor great, save only with the king of Israel. 32 And it came to pass, when the captains of the chariots saw Jehoshaphat, that they said, Surely it is the king of Israel. And they turned aside to fight against him: and Jehoshaphat cried out. 33 And it came to pass, when the captains of the chariots perceived that it was not the king of Israel, that they turned back from pursuing him. 34 And a certain man drew a bow at a venture, and smote the king of Israel between the joints of the harness: wherefore he said unto the driver of his chariot, Turn thine hand, and carry me out of the host; for I am wounded. 35 And the battle increased that day: and the king was stayed up in his chariot against the Syrians, and died at even: and the blood ran out of the wound into the midst of the chariot. 36 And there went a proclamation throughout the host about the going down of the sun, saying, Every man to his city, and every man to his own country. 37 So the king died, and was brought to Samaria; and they buried the king in Samaria. 38 And one washed the chariot in the pool of Samaria; and the dogs licked up his blood; and they washed his armour; according unto the word of the LORD which he spake. 39 Now the rest of the acts of Ahab, and all that he did, and the ivory house which he made, and all the cities that he built, are they not written in the book of the chronicles of the kings of Israel? 40 So Ahab slept with his fathers; and Ahaziah his son reigned in his stead. 41 And Jehoshaphat the son of Asa began to reign over Judah in the fourth year of Ahab king of Israel. 42 Jehoshaphat was thirty and five years old when he began to reign; and he reigned twenty and five years in Jerusalem. And his mother' name was Azubah the daughter of Shilhi. 43 And he walked in all the ways of Asa his father; he turned not aside from it, doing that which was right in the eyes of the LORD: nevertheless the high places were not taken away; for the people offered and burnt incense yet in the high places. 44 And Jehoshaphat made peace with the king of Israel. 45 Now the rest of the acts of Jehoshaphat, and his might that he shewed, and how he warred, are they not written in the book of the chronicles of the kings of Judah? 46 And the remnant of the sodomites, which remained in the days of his father Asa, he took out of the land. 47 There was then no king in Edom: a deputy was king. 48 Jehoshaphat made ships of Tharshish to go to Ophir for gold: but they went not; for the ships were broken at Eziongeber. 49 Then said Ahaziah the son of Ahab unto Jehoshaphat, Let my servants go with thy servants in the ships. But Jehoshaphat would not. 50 And Jehoshaphat slept with his fathers, and was buried with his fathers in the city of David his father: and Jehoram his son reigned in his stead. 51 Ahaziah the son of Ahab began to reign over Israel in Samaria the seventeenth year of Jehoshaphat king of Judah, and reigned two years over Israel. 52 And he did evil in the sight of the LORD, and walked in the way of his father, and in the way of his mother, and in the way of Jeroboam the son of Nebat, who made Israel to sin: 53 For he served Baal, and worshipped him, and provoked to anger the LORD God of Israel, according to all that his father had done.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Micaia profețește împotriva lui Ahab

1 Timp de trei ani, n‑a mai fost niciun război între Aram și Israel. (2Ch 18:1) 2 După trei ani, Iehoșafat, regele lui Iuda, a coborât la regele lui Israel. 3 Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Știți că Ramotul Ghiladului este al nostru, iar noi nu facem nimic ca să‑l luăm din mâna regelui Aramului!“ 4 El l‑a întrebat pe Iehoșafat: – Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului Ghiladului? Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel: – Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi. 5 Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel: – Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul DOMNULUI. 6 Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat: – Să merg la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț? Ei au răspuns: – Suie‑te! Stăpânul îl va da în mâna regelui. 7 Dar Iehoșafat a zis: – Nu mai este aici niciun alt profet al DOMNULUI, ca să‑l putem întreba? 8 Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat: – Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm pe DOMNUL, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău: este Micaia, fiul lui Imla. Iehoșafat a zis: – Să nu vorbească regele așa. 9 Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar^[1] și a zis: – Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla! 10 Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește DOMNUL: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei mistui!»“ 12 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui.“ 13 Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia: – Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine! 14 Micaia i‑a răspuns: – Viu este DOMNUL că voi vorbi ceea ce‑mi va spune DOMNUL. 15 Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat: – Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm? El i‑a răspuns: – Suie‑te și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui. 16 Regele i‑a zis: – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în Numele DOMNULUI? 17 Atunci el a zis: – Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca niște oi care n‑au păstor, iar DOMNUL a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“ 18 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: – Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău? 19 Micaia a zis: – Ascultă deci Cuvântul DOMNULUI! L‑am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui. 20 Și DOMNUL a întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel. 21 Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înaintea DOMNULUI și I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebat DOMNUL. 22 „Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ Și DOMNUL i‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“ 23 Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. DOMNUL a rostit nenorocirea împotriva ta. 24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis: – Pe unde a ieșit Duhul DOMNULUI^[2] de la mine ca să‑ți vorbească? 25 Micaia a răspuns: – Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi! 26 După aceea, regele lui Israel a zis: – Ia‑l pe Micaia, du‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, 27 și spune‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“ 28 Dar Micaia a zis: – Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu DOMNUL a vorbit prin mine. Apoi a zis: – Să auziți, toate popoarele!

Moartea lui Ahab

29 Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑au suit la Ramotul Ghiladului. (2Ki 18:28) 30 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă‑te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s‑a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă. 31 Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“ 32 Când căpeteniile carelor l‑au văzut pe Iehoșafat, și‑au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“ Și s‑au întors spre el ca să‑l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor. 33 Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s‑au întors de la el. 34 După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l‑a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i‑a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce‑ți mâna și scoate‑mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 35 Lupta s‑a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i‑a curs în interiorul carului. 36 Când a apus soarele, s‑a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“ 37 Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l‑au înmormântat. 38 Când au spălat carul într‑un iaz din Samaria, câinii i‑au lins sângele, iar prostituatele s‑au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care‑l spusese DOMNUL. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l‑a construit și toate cetățile pe care le‑a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 40 Ahab a adormit alături de părinții săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.

Domnia lui Iehoșafat peste Iuda

41 Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel. (2Ch 20:31) 42 Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi. 43 El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, și nu s‑a abătut de la ele, făcând ce este drept în ochii DOMNULUI. Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, poporul încă aducând jertfe și tămâie pe înălțimi. 44 De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel. 45 Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat‑o și războaiele pe care le‑a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 46 El i‑a nimicit pe bărbații care se prostituau^[3] și care rămăseseră în țară din zilele lui Asa, tatăl său. 47 În Edom nu era rege. În locul regelui era un guvernator. 48 Iehoșafat a făcut niște corăbii de Tarșiș^[4], care să meargă la Ofir după aur, dar n‑au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber. 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i‑a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoșafat nu a vrut. 50 Iehoșafat a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în cetatea tatălui său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Ahazia peste Israel

51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI și a umblat pe calea tatălui său, pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască. 53 El i‑a slujit lui BAAL^[5], i s‑a închinat și l‑a provocat astfel la mânie pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său. (1Ki 16:31)