1Now concerning the things whereof ye wrote unto me: It is good for a man not to touch a woman.2Nevertheless, to avoid fornication, let every man have his own wife, and let every woman have her own husband.3Let the husband render unto the wife due benevolence: and likewise also the wife unto the husband.4The wife hath not power of her own body, but the husband: and likewise also the husband hath not power of his own body, but the wife.5Defraud ye not one the other, except it be with consent for a time, that ye may give yourselves to fasting and prayer; and come together again, that Satan tempt you not for your incontinency.6But I speak this by permission, and not of commandment.7For I would that all men were even as I myself. But every man hath his proper gift of God, one after this manner, and another after that.8I say therefore to the unmarried and widows, It is good for them if they abide even as I.9But if they cannot contain, let them marry: for it is better to marry than to burn.10And unto the married I command, yet not I, but the Lord, Let not the wife depart from her husband:11But and if she depart, let her remain unmarried, or be reconciled to her husband: and let not the husband put away his wife.12But to the rest speak I, not the Lord: If any brother hath a wife that believeth not, and she be pleased to dwell with him, let him not put her away.13And the woman which hath an husband that believeth not, and if he be pleased to dwell with her, let her not leave him.14For the unbelieving husband is sanctified by the wife, and the unbelieving wife is sanctified by the husband: else were your children unclean; but now are they holy.15But if the unbelieving depart, let him depart. A brother or a sister is not under bondage in such cases: but God hath called us to peace.16For what knowest thou, O wife, whether thou shalt save thy husband? or how knowest thou, O man, whether thou shalt save thy wife?17But as God hath distributed to every man, as the Lord hath called every one, so let him walk. And so ordain I in all churches.18Is any man called being circumcised? let him not become uncircumcised. Is any called in uncircumcision? let him not be circumcised.19Circumcision is nothing, and uncircumcision is nothing, but the keeping of the commandments of God.20Let every man abide in the same calling wherein he was called.21Art thou called being a servant? care not for it: but if thou mayest be made free, use it rather.22For he that is called in the Lord, being a servant, is the Lord's freeman: likewise also he that is called, being free, is Christ's servant.23Ye are bought with a price; be not ye the servants of men.24Brethren, let every man, wherein he is called, therein abide with God.25Now concerning virgins I have no commandment of the Lord: yet I give my judgment, as one that hath obtained mercy of the Lord to be faithful.26I suppose therefore that this is good for the present distress, I say, that it is good for a man so to be.27Art thou bound unto a wife? seek not to be loosed. Art thou loosed from a wife? seek not a wife.28But and if thou marry, thou hast not sinned; and if a virgin marry, she hath not sinned. Nevertheless such shall have trouble in the flesh: but I spare you.29But this I say, brethren, the time is short: it remaineth, that both they that have wives be as though they had none;30And they that weep, as though they wept not; and they that rejoice, as though they rejoiced not; and they that buy, as though they possessed not;31And they that use this world, as not abusing it: for the fashion of this world passeth away.32But I would have you without carefulness. He that is unmarried careth for the things that belong to the Lord, how he may please the Lord:33But he that is married careth for the things that are of the world, how he may please his wife.34There is difference also between a wife and a virgin. The unmarried woman careth for the things of the Lord, that she may be holy both in body and in spirit: but she that is married careth for the things of the world, how she may please her husband.35And this I speak for your own profit; not that I may cast a snare upon you, but for that which is comely, and that ye may attend upon the Lord without distraction.36But if any man think that he behaveth himself uncomely toward his virgin, if she pass the flower of her age, and need so require, let him do what he will, he sinneth not: let them marry.37Nevertheless he that standeth stedfast in his heart, having no necessity, but hath power over his own will, and hath so decreed in his heart that he will keep his virgin, doeth well.38So then he that giveth her in marriage doeth well; but he that giveth her not in marriage doeth better.39The wife is bound by the law as long as her husband liveth; but if her husband be dead, she is at liberty to be married to whom she will; only in the Lord.40But she is happier if she so abide, after my judgment: and I think also that I have the Spirit of God.
1Acum, cu privire la lucrurile pe care le‑ați scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“[1],2totuși, având în vedere cazurile de curvie, fiecare[2] soț s‑o aibă[3] pe propria sa soție, și fiecare soție să‑l aibă pe propriul său soț. (1Co 5:1)3Soțul să‑și împlinească datoria față de soție și, de asemenea, și soția față de soț.4Soția nu este stăpână pe propriul său trup, ci soțul. Tot astfel, soțul nu este stăpân pe propriul său trup, ci soția.5Să nu vă lipsiți unul de altul, decât prin înțelegere, pentru o vreme, pentru a vă dedica postului și rugăciunii, iar apoi să fiți din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan[4] din cauza nestăpânirii voastre. (1Co 5:5)6Însă lucrul acesta îl spun ca pe o îngăduință, nu ca pe o poruncă.7Eu doresc ca toți oamenii să fie așa cum sunt eu, însă fiecare are propriul dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alții de alt fel.8Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână așa cum sunt eu.9Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință.10Celor căsătoriți le poruncesc – nu eu, ci Domnul – ca soția să nu se despartă de soțul ei11(dar dacă s‑a despărțit deja, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu divorțeze de soția lui.12Celorlalți vă spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea încuviințează să rămână cu el, să nu divorțeze de ea,13iar dacă o femeie are soțul necredincios și el încuviințează să rămână cu ea, să nu divorțeze de soțul ei.14Căci soțul necredincios este sfințit[5] prin soția lui, iar soția necredincioasă este sfințită prin fratele; altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți.15Însă, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de situații, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v‑a chemat la pace.16Căci ce știi tu, soție, dacă‑ți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă‑ți vei mântui soția?17Fiecare să umble așa cum i‑a încredințat Domnul, așa cum l‑a chemat Dumnezeu. Așa dau îndrumări în toate bisericile.18Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu devină necircumcis! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă!19Circumcizia nu este nimic și necircumcizia nu este nimic, ci ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este importantă.20Fiecare să rămână în chemarea la care a fost chemat.21Erai sclav când ai fost chemat? Nu te neliniști! Însă, dacă poți să ajungi liber, folosește acea ocazie!22Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. Tot astfel, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos.23Voi ați fost cumpărați cu un preț; nu deveniți sclavi ai oamenilor!24Fiecare, fraților, să rămână lângă Dumnezeu așa cum era când a fost chemat!
Cei necăsătoriți, cei căsătoriți și văduvele
25Cu privire la fecioare, n‑am nicio poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin mila Domnului, este vrednic de încredere.26Eu cred că, din cauza necazului din prezent, este bine pentru om să rămână așa cum este.27Ești legat de o soție? Nu căuta despărțirea! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție!28Însă, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Însă aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu încerc să vă feresc de ele.29Fraților, ceea ce vreau să spun este că vremea s‑a scurtat. De acum, cei ce au soții să fie ca și cum n‑ar avea soții;30cei ce plâng, ca și cum n‑ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s‑ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n‑ar deține;31iar cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar folosi de ea pe deplin, căci chipul acestei lumi trece.32Eu doresc să fiți fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să‑I placă Domnului.33Dar cel căsătorit este preocupat de lucrurile lumii, de cum anume să‑i placă soției,34astfel că el este împărțit. Femeia necăsătorită și fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte atât în trup, cât și în duh. Dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să‑i placă soțului.35Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să arunc asupra voastră un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să stați la dispoziția Domnului fără grijă.36Însă dacă cineva crede că se poartă rușinos față de fecioara lui[6], dacă ea a trecut de floarea vârstei[7], iar el simte că este dator să procedeze astfel, să facă ceea ce dorește – nu păcătuiește; căsătorească‑se!37Dar cine rămâne ferm în inima lui și nu este nevoit, ci are control asupra propriei voințe și a hotărât în inima lui să‑și păstreze fecioara, bine face.38Așadar, cel ce‑și căsătorește fecioara bine face, iar cel ce n‑o căsătorește mai bine face.39O femeie este legată de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, dar, dacă soțul ei adoarme[8], ea este liberă să se căsătorească cu cine dorește, numai în Domnul.40Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.