1Ein Lied von Asaf. Gott steht auf inmitten der Götter[1], in ihrer Versammlung erhebt er Anklage: (Ps 58,2)2»Wie lange noch wollt ihr das Recht verdrehen, wenn ihr eure Urteile sprecht? Wie lange noch wollt ihr Partei ergreifen für Menschen, die sich mir widersetzen?3Verhelft den Wehrlosen und Waisen zu ihrem Recht! Behandelt die Armen und Bedürftigen, wie es ihnen zusteht!4Reißt sie aus den Klauen ihrer Unterdrücker!«5Aber sie handeln ohne Sinn und Verstand; sie irren im Dunkeln umher und sehen nicht, dass durch ihre Bosheit die Welt ins Wanken gerät.6Zwar hatte ich ihnen gesagt: »Ihr seid Götter! Ihr alle seid Söhne des Höchsten!7Aber wie gewöhnliche Menschen müsst auch ihr sterben; euer Leben wird genauso enden wie das eines jeden Herrschers!«8Erhebe dich, Gott, und richte die Welt, denn dir gehören alle Völker!
1Dumnezeu stă în comunitatea lui Dumnezeu. El judecă în mijlocul „dumnezeilor[1]“.2„Până când veți mai judeca cu nedreptate și veți continua să‑i favorizați pe cei răi? Selah3Faceți dreptate săracului și orfanului, dați dreptate celui nevoiaș și lipsit!4Scăpați‑l pe cel sărac și pe cel nevoiaș, eliberați‑i din mâna celor răi!5Dar ei nici nu știu, nici nu pricep; umblă în întuneric; de aceea se clatină temeliile pământului.6Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’, fii ai Celui Preaînalt, cu toții.»7Veți muri, însă, în mod sigur, ca niște oameni și veți cădea ca orice alt conducător.“8Ridică‑Te, Dumnezeule, și judecă pământul, căci Tu vei lua în stăpânire toate neamurile!