Matthäus 28 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Jesus lebt

1 Als der Sabbat vorüber war, gingen Maria aus Magdala und die andere Maria frühmorgens hinaus an das Grab. Es war Sonntag, der erste Tag der neuen Woche, und der Morgen begann gerade erst zu dämmern. (Mk 16,1; Lk 24,1; Joh 20,1) 2 Plötzlich fing die Erde an zu beben. Ein Engel des Herrn war vom Himmel herabgekommen, hatte den Stein vor dem Grab beiseitegewälzt und sich daraufgesetzt. 3 Er leuchtete hell wie ein Blitz, und sein Gewand war weiß wie Schnee. 4 Die Wachposten stürzten vor Schreck zu Boden und blieben wie tot liegen. 5 Der Engel wandte sich an die Frauen: »Fürchtet euch nicht! Ich weiß, dass ihr Jesus, den Gekreuzigten, sucht. 6 Er ist nicht mehr hier. Er ist auferstanden, wie er es vorhergesagt hat! Kommt her und seht euch die Stelle an, wo er gelegen hat. 7 Dann beeilt euch, geht zu seinen Jüngern und sagt ihnen, dass Jesus von den Toten auferstanden ist. Er wird euch nach Galiläa vorausgehen, und dort werdet ihr ihn sehen. Diese Botschaft soll ich euch ausrichten.« 8 Erschrocken liefen die Frauen vom Grab weg. Gleichzeitig erfüllte sie unbeschreibliche Freude. Sie wollten sofort den Jüngern alles berichten, was sie erlebt hatten. 9 Sie waren noch nicht weit gekommen, als Jesus plötzlich vor ihnen stand. »Seid gegrüßt!«, sagte er. Da fielen sie vor ihm nieder und umklammerten seine Füße. 10 Jesus beruhigte sie: »Fürchtet euch nicht! Geht, sagt meinen Brüdern, sie sollen nach Galiläa kommen! Dort werden sie mich sehen.«

Die Lüge der Wachsoldaten

11 Noch während die Frauen auf dem Weg waren, liefen einige der Wachsoldaten zu den obersten Priestern in die Stadt und berichteten alles, was geschehen war. 12 Diese berieten mit den führenden Männern des Volkes, was sie nun tun sollten. Schließlich gaben sie den Soldaten viel Geld 13 und sagten zu ihnen: »Erzählt einfach: ›In der Nacht, als wir schliefen, sind seine Jünger gekommen und haben den Toten gestohlen.‹« 14 Auch versprachen sie ihnen: »Wenn der Statthalter davon erfährt, werden wir mit ihm reden und dafür sorgen, dass euch nichts passiert.« 15 Die Soldaten nahmen das Geld und hielten sich an die Anweisung. So hat sich diese Geschichte bei den Juden herumgesprochen und wird noch heute erzählt.

Der Auftrag an die Jünger

16 Die elf Jünger gingen nach Galiläa zu dem Berg, den Jesus ihnen genannt hatte. (Mk 16,14; Lk 24,36; Joh 20,19) 17 Als sie ihn dort sahen, fielen sie vor ihm nieder. Einige aber hatten Zweifel. 18 Da ging Jesus auf seine Jünger zu und sprach: »Ich habe von Gott alle Macht im Himmel und auf der Erde erhalten. 19 Deshalb geht hinaus in die ganze Welt und ruft alle Menschen dazu auf, meine Jünger zu werden^[1]! Tauft sie auf den Namen des Vaters, des Sohnes und des Heiligen Geistes! 20 Lehrt sie, alles zu befolgen, was ich euch aufgetragen habe. Ihr dürft sicher sein: Ich bin immer bei euch, bis das Ende dieser Welt gekommen ist!«

Noua Traducere Românească

von Biblica

Învierea lui Isus

1 După ziua de Sabat, în zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să se uite la mormânt. (Mk 16,1; Lk 24,1; Joh 20,1) 2 Și iată că a avut loc un mare cutremur, căci un înger al Domnului a coborât din cer, s‑a dus și a rostogolit piatra de la intrarea mormântului și s‑a așezat pe ea. 3 Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. 4 De frica lui, gardienii s‑au cutremurat și au rămas ca morți. 5 Îngerul le‑a zis^[1] femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit. 6 Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus! 7 Apoi duceți‑vă repede și spuneți‑le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Iată că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea.» Iată, v‑am spus aceasta!“ 8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să‑i anunțe pe ucenicii Lui. 9 Dar iată că le‑a ieșit înainte Isus, zicând: „Salutare!^[2]“ Ele s‑au apropiat, I‑au cuprins picioarele și I s‑au închinat. 10 Atunci Isus le‑a zis: „Nu vă temeți! Duceți‑vă și anunțați‑i pe frații Mei să meargă în Galileea! Acolo Mă vor vedea.“

Darea de seamă a gărzii și înșelătoria conducătorilor

11 În timp ce plecau ele, iată că unii dintre gardieni s‑au dus în cetate și i‑au anunțat pe conducătorii preoților cu privire la tot ce se întâmplase. 12 Aceștia s‑au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat și le‑au dat soldaților mulți arginți, 13 zicându‑le: „Să spuneți așa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, și L‑au furat.» 14 Iar dacă va ajunge lucrul acesta la auzul guvernatorului, îl vom convinge noi și vă vom scăpa de grijă.“ 15 Ei au luat arginții și au făcut așa cum fuseseră învățați. Și vorba aceasta a fost răspândită printre iudei până în ziua de azi.

Marea Trimitere

16 Cei unsprezece ucenici s‑au dus în Galileea, la muntele unde le indicase Isus să meargă. (Mk 16,14; Lk 24,36; Joh 20,19) 17 Când L‑au văzut, I s‑au închinat, dar unii s‑au îndoit. 18 Isus S‑a apropiat de ei și le‑a vorbit, zicând: „Toată autoritatea Mi‑a fost dată în cer și pe pământ. 19 Prin urmare, duceți‑vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându‑i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt 20 și învățându‑i să păzească tot ce v‑am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi^[3] în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“ (Mt 1,23)