1Ihr werdet sehen: Der HERR, der allmächtige Gott, nimmt den Bewohnern von Juda und Jerusalem alles weg, worauf sie sich heute verlassen; jeden Vorrat an Brot und Wasser,2alle tapferen Helden, Soldaten, Richter und Propheten, Wahrsager und führenden Männer,3alle Offiziere, angesehenen Leute, Berater, geschickten Handwerker und klugen Beschwörer.4Dafür gibt er ihnen unreife Kinder als Herrscher, die mit Willkür regieren.5Schreckliche Zustände werden herrschen: Einer unterdrückt den anderen; die Jungen lehnen sich gegen die Alten auf, die Ehrlosen gegen die geachteten Leute.6Die Männer einer Sippe werden sich an einen von ihnen klammern und ihn bestürmen: »Du hast wenigstens noch einen Mantel, wir dagegen haben alles verloren. Sei unser Anführer, übernimm doch das Kommando über diesen Trümmerhaufen!«7Doch der wird sich heftig wehren: »Lasst mich in Ruhe! Erwartet bloß keine Hilfe von mir! Ich habe selbst nichts zu essen und anzuziehen. Ich kann unmöglich unser Volk regieren. Schlagt euch das aus dem Kopf!«8Jerusalem, ja, das ganze Land Juda geht dem Untergang entgegen, denn ihre Bewohner beleidigen den HERRN mit Wort und Tat, sie widersetzen sich seiner Hoheit und Macht.9Ihre Bosheit steht ihnen ins Gesicht geschrieben. Ohne Hemmungen reden sie offen von ihren Sünden wie damals die Leute in Sodom. Aber das wird ihnen schlecht bekommen! Sie stürzen sich selbst ins Unglück.10Vergesst nicht: Wer Gott gehorcht, dem geht es gut; er kann den Lohn für seine Taten genießen.11Aber wehe dem, der sich Gott widersetzt! Für seine Bosheit wird er die gerechte Strafe erhalten.12Ach, mein armes Volk! Merkst du nicht, was für Herrscher du hast? Sie machen mit dir, was sie wollen, und beuten dich aus, wo sie nur können[1]. Du hast keine Anführer, sondern Verführer, die dich bloß vom richtigen Weg abbringen.13Der HERR erhebt sich zur Gerichtsverhandlung, er steht auf, um die Völker zu richten.14Die Sippenoberhäupter und die führenden Männer seines Volkes werden vorgeladen. »Ihr habt meinen Weinberg Israel geplündert«, klagt der HERR sie an. »Ihr nehmt den Armen ihren letzten Besitz und füllt damit eure eigenen Häuser.15Wer gibt euch das Recht, mein Volk zu unterdrücken und die Hilflosen auszubeuten?«, fragt der HERR, der allmächtige Gott.
Gott richtet über Hochmut und Eitelkeit
16So spricht der HERR: »Hochmütig sind sie, die Frauen von Jerusalem. Sie recken stolz den Kopf in die Höhe und werfen den Männern aufreizende Blicke zu. Sie gehen mit tänzelnden Schritten, damit ihre Fußkettchen klirren.«17Darum wird der Herr ihnen die Haare ausfallen lassen und sie nackt ausziehen.18Ja, es kommt der Tag, da nimmt der Herr den vornehmen Frauen allen Schmuck weg: die Fußspangen, die Stirnbänder und die Halsketten mit ihren kleinen Halbmonden,19die prachtvollen Ohrgehänge, die Armreifen und die Schleier,20die kostbaren Diademe, die Fußkettchen und Gürtel, die teuren Parfüme und alle Amulette,21die Finger- und Nasenringe,22ebenso ihre Festkleider, Umhänge, Mäntel, Täschchen23und Spiegel, die Leinenwäsche, die Kopftücher und die weiten Überwürfe.[2]24Statt nach Parfüm zu duften, werden sie stinken. Anstelle der kostbaren Gürtel binden sie sich Stricke um. Keine kunstvollen Frisuren werden dann mehr ihren Kopf zieren, sondern hässliche Glatzen. Ihre feinen Seidenkleider müssen sie gegen Trauergewänder eintauschen. Mit ihrer Schönheit ist es dann vorbei. Nur Scham und Schande bleiben zurück.25Ach, Jerusalem! Alle deine Männer, auch die besten Soldaten, werden im Krieg fallen.26Die ganze Stadt wird erfüllt sein vom lauten Klagen und Weinen. Zerstört und ausgeplündert liegt sie da.
1Iată, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, va lua din Ierusalim și din Iuda resursele și sprijinul, orice resursă de pâine și orice resursă de apă,2pe viteaz și pe războinic, pe judecător și pe profet, pe cel care practică divinația[1] și pe bătrân, (5Mo 18,10)3pe conducătorul peste cincizeci și pe demnitar, pe sfetnic, pe meșteșugarul priceput și pe descântătorul iscusit.4„Le voi da tineri drept conducători și niște dezmățați îi vor stăpâni.“5Oamenii se vor asupri[2] unii pe alții, fiecare se va asupri unul pe celălalt, fiecare pe semenul său. Cei tineri se vor întărâta împotriva celui bătrân, și oamenii de rând împotriva celui onorat. (2Mo 3,7)6Un om îl va apuca pe fratele său din casa tatălui său, zicând: „Tu ai o mantie; fii conducătorul nostru! Iar această grămadă de ruine fie sub comanda[3] ta!“7Însă, tot în ziua aceea, el va replica în aceeași zi, zicând: „Nu pot eu să fiu doctor! În casa mea n‑am nici mâncare, nici îmbrăcăminte; nu mă puneți conducător al acestui popor!“8Ierusalimul s‑a clătinat, și Iuda s‑a prăbușit, pentru că limba și faptele lor sunt împotriva DOMNULUI, răzvrătindu‑se împotriva ochilor slavei Sale.9Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor. Își arată păcatul precum făcea Sodoma; nu‑l ascund! Vai de sufletul lor! Și‑au adus nenorocirea asupra lor.10Spuneți‑i celui drept că îi va merge bine! Căci ei vor mânca din rodul faptelor lor.11Vai de cel rău! Îi va merge rău, căci i se va face după munca mâinilor lui.12Cei ce‑mi asupresc poporul se poartă ca niște copii[4], iar femeile[5] îl stăpânesc. Poporul meu, călăuzele tale te duc în rătăcire și încurcă mersul căilor tale!13DOMNUL Se ridică să acuze; stă în picioare să judece popoarele.14DOMNUL intră la judecată cu bătrânii și cu conducătorii poporului Său. „Voi ați devorat via! Prada de la cel sărac este în casele voastre!15Cu ce drept Îmi călcați în picioare poporul și zdrobiți fața celui sărac?“ zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor.16DOMNUL a zis: „Fiicele Sionului sunt mândre, umblă cu gâtul întins, aruncă priviri galeșe, călcând cu pași mărunți și cu podoabele zornăindu‑le pe glezne.17De aceea Stăpânul va aduce râie pe capetele fiicelor Sionului, DOMNUL le va dezveli părțile ascunse.[6]“18În ziua aceea, Stăpânul le va îndepărta frumusețea verigilor, a sorișorilor și a lunișoarelor,19a cerceilor, a brățărilor și a maramelor,20a vălurilor de pe cap și a lănțișoarelor de la gleznă, a eșarfelor[7], a sticluțelor cu parfum și a talismanelor,21a inelelor cu sigiliu, a inelelor din nas,22a hainelor lungi de sărbătoare, a cămășilor, a mantiilor, a traistelor,23a oglinzilor, a lenjeriei, a turbanelor și a voalurilor.24În loc de parfum, va fi putregai, în loc de brâu, va fi o funie, în loc de păr aranjat, pleșuvie, în loc de haină frumoasă, un sac strâmt, în loc de frumusețe, însemnare cu fierul roșu.25Bărbații voștri vor cădea loviți de sabie și vitejii voștri vor cădea în luptă.26Porțile Sionului se vor tângui și vor boci și astfel, gol, el se va așeza pe pământ!