Jeremia 29

Hoffnung für alle

von Biblica
1 Der Prophet Jeremia schickte aus Jerusalem einen Brief an die Sippenoberhäupter, die Priester, die Propheten und alle anderen, die den Angriff der Babylonier überlebt hatten und von Nebukadnezar nach Babylonien verschleppt worden waren.2 König Jojachin[1], seine Mutter, die Hofbeamten und die führenden Männer von Juda und Jerusalem waren zusammen mit den Schmieden und Schlossern Jerusalems in die Verbannung geführt worden. (Jer 22,24)3 Elasa, der Sohn von Schafan, und Gemarja, der Sohn von Hilkija, nahmen Jeremias Brief mit, als Zedekia sie zu König Nebukadnezar nach Babylon sandte.4 Jeremia schrieb: »So spricht der HERR, der allmächtige Gott Israels, zu allen Verbannten, die er von Jerusalem nach Babylonien wegführen ließ:5 Baut euch Häuser und wohnt darin! Legt Gärten an und erntet ihre Früchte!6 Heiratet und zeugt Kinder! Wählt für eure Söhne Frauen aus, und lasst eure Töchter heiraten, damit auch sie Kinder zur Welt bringen. Euer Volk soll wachsen und nicht kleiner werden.7 Bemüht euch um das Wohl der Stadt, in die ich euch wegführen ließ, und betet für sie. Wenn es ihr gut geht, wird es auch euch gut gehen.8 Ich, der HERR, der allmächtige Gott Israels, warne euch: Lasst euch nicht von den Propheten und Wahrsagern in die Irre führen, die mit euch in Babylonien leben! Gebt euch nicht mit diesen Träumern ab, die ja doch nur verkünden, was ihr hören wollt!9 Sie erzählen euch nichts als Lügen und berufen sich dabei auch noch auf mich. Doch ich, der HERR, habe sie nicht gesandt.10 Denn ich sage euch: Die Babylonier werden siebzig Jahre lang herrschen, und erst wenn diese Zeit um ist, werde ich mich euch wieder zuwenden. Dann lasse ich meine Verheißung in Erfüllung gehen und bringe euch wieder in euer Land zurück.11 Denn ich allein weiß, was ich mit euch vorhabe: Ich, der HERR, habe Frieden für euch im Sinn und will euch aus dem Leid befreien. Ich gebe euch wieder Zukunft und Hoffnung. Mein Wort gilt!12 Wenn ihr dann zu mir ruft, wenn ihr kommt und zu mir betet, will ich euch erhören.13 Wenn ihr mich sucht, werdet ihr mich finden. Ja, wenn ihr von ganzem Herzen nach mir fragt,14 will ich mich von euch finden lassen. Das verspreche ich, der HERR. Ich werde euer Schicksal zum Guten wenden: Aus allen Ländern und Orten, in die ich euch zerstreut habe, will ich euch wieder sammeln und in das Land zurückbringen, aus dem ich euch damals fortgejagt habe. Darauf könnt ihr euch verlassen!15 Ihr behauptet: ›Der HERR hat uns auch hier in Babylonien Propheten gegeben, die seine Botschaft verkünden.‹16 Doch meine Botschaft lautet ganz anders: Über den König, der als ein Nachkomme von David in Jerusalem herrscht, und über das restliche Volk, eure Brüder, die nicht mit euch in die Gefangenschaft ziehen mussten,17 sage ich, der HERR, der allmächtige Gott: Ich bringe Kriege, Hungersnot und Seuchen über sie; sie sind für mich wie verfaulte Feigen, die man wegwirft, weil man sie nicht mehr essen kann.18 Ja, Krieg, Hungersnot und Seuchen sollen sie überallhin verfolgen. In allen Königreichen ringsum, in allen Ländern, in die ich sie vertreibe, wird man über ihr Unglück entsetzt sein, sie verachten und verspotten; wer einen anderen verfluchen will, wird ihm dasselbe Schicksal herbeiwünschen, das sie getroffen hat.19 Denn sie haben meine Warnungen in den Wind geschlagen, die meine Boten, die Propheten, ihnen immer wieder überbrachten. Was ich, der HERR, ihnen zu sagen hatte, war ihnen völlig gleichgültig.20 Ihr aber, die ich aus Jerusalem nach Babylonien verschleppen ließ, hört auf mich!21 Denn ich, der HERR, der allmächtige Gott Israels, sage euch: Ahab, der Sohn von Kolaja, und Zedekia, der Sohn von Maaseja, behaupten zwar, in meinem Namen zu reden, aber in Wirklichkeit führen sie euch mit ihren Weissagungen in die Irre. Darum gebe ich sie in die Gewalt des Königs Nebukadnezar. Er wird sie vor euren Augen hinrichten.22 Wenn ihr Verbannten in Babylonien dann jemanden verwünscht, werdet ihr sagen: ›Der HERR strafe dich wie Zedekia und Ahab, die der König von Babylonien bei lebendigem Leib rösten ließ!‹23 Denn sie haben mit ihren abscheulichen Taten Schande über Israel gebracht: Mit den Frauen anderer Männer brachen sie die Ehe, sie gaben sich als meine Propheten aus und erzählten Lügen. Niemals habe ich sie damit beauftragt! Das bezeuge ich, der HERR. Mein Wort gilt!«24-25 Der HERR, der allmächtige Gott Israels, gab mir den Auftrag, Schemaja aus Nehelam folgende Botschaft zu überbringen: »Eigenmächtig hast du von Babylonien aus Briefe an die Einwohner von Jerusalem und an alle Priester geschickt. An den Priester Zefanja, den Sohn von Maaseja, schriebst du:26 ›Der HERR hat dich an Jojadas Stelle zum Priester berufen. Als Tempelaufseher musst du jeden Wahnsinnigen, der als Prophet auftritt, ins Gefängnis werfen, seine Hände und Füße in einen Holzblock einschließen und ihm das Halseisen umlegen.27 Warum unternimmst du dann nichts gegen Jeremia aus Anatot, der sich bei euch als Prophet ausgibt?28 Er hat einen Brief an uns in Babylonien geschickt und darin behauptet, wir müssten noch lange hier bleiben. Wir sollten uns Häuser bauen und darin wohnen, Gärten anlegen und ihre Früchte ernten.‹29 Das alles hast du Zefanja geschrieben. Doch er hat mir deinen Brief vorgelesen,30 und der HERR hat mich beauftragt,31 allen Verbannten in Babylonien diese Botschaft über dich weiterzugeben: So spricht der HERR: Schemaja aus Nehelam redet zu euch, als wäre er ein Prophet, doch ich habe ihn nicht gesandt. Er verführt euch dazu, auf Lügen zu vertrauen.32 Darum hört nun, was ich, der HERR, sage: Ich werde Schemaja aus Nehelam strafen, ihn und seine Kinder. Von seinen Nachkommen wird keiner übrig bleiben, und auch er selbst wird das Gute nicht erleben, das ich meinem Volk einst schenken werde. Denn er hat zum Ungehorsam aufgerufen gegen mich, den HERRN!«

Jeremia 29

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis‑o din Ierusalim rămășiței bătrânilor din exil, preoților, profeților și întregului popor pe care Nebucadnețar îl dusese în captivitate din Ierusalim în Babilon,2 după ce regele Iehoiachin, regina mamă, demnitarii, conducătorii lui Iuda și ai Ierusalimului, tâmplarii și fierarii au părăsit Ierusalimul.3 Le‑a trimis‑o prin mâna lui Elasa, fiul lui Șafan, și prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Zedechia, regele lui Iuda, îi trimisese la Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Scrisoarea cuprindea următoarele:4 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți exilații pe care i‑am dus în captivitate din Ierusalim în Babilon:5 „Zidiți case și locuiți‑le! Plantați grădini și mâncați‑le roadele!6 Luați‑vă soții și faceți fii și fiice! Găsiți soții pentru fiii voștri și dați‑vă fetele în căsătorie ca și ele să poată avea fii și fiice! Înmulțiți‑vă în locul unde sunteți și nu vă împuținați!7 Căutați pacea pentru cetatea în care v‑am dus în captivitate și rugați‑vă DOMNULUI pentru ea, căci de bunăstarea ei depinde și bunăstarea voastră!“8 Căci așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Să nu vă lăsați înșelați de profeții voștri, care sunt în mijlocul vostru, și de cei care practică divinația[1], și să nu ascultați de visătorii voștri, pe care voi îi încurajați să viseze. (5Mo 18,10)9 Ei vă profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, zice DOMNUL.“10 Așa vorbește DOMNUL: „Când se vor împlini șaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi și Îmi voi împlini față de voi promisiunea Mea cea bună, aducându‑vă înapoi în locul acesta.11 Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice DOMNUL, planuri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță.12 Mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta.13 Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima.14 Mă voi lăsa găsit de voi, zice DOMNUL, și‑i voi aduce înapoi pe captivii voștri. Vă voi aduna din toate neamurile și din toate locurile în care v‑am izgonit, zice DOMNUL, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v‑am dus în captivitate.“15 Pentru că ziceți: „DOMNUL ne‑a ridicat profeți în Babilon![2]“,16 așa vorbește DOMNUL despre regele care stă pe tronul lui David, despre tot poporul care locuiește în cetatea aceasta, despre frații voștri care nu au mers cu voi în exil.17 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Iată, voi trimite peste ei sabia, foametea și molima, și‑i voi preface în niște smochine stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate.18 Îi voi urmări cu sabia, cu foametea și cu molima și îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, o pricină de blestem, de pustiire, de fluierat și de dispreț printre toate neamurile unde îi voi alunga,19 pentru că n‑au ascultat cuvintele Mele, zice DOMNUL, cuvinte pe care li le‑am trimis dis‑de‑dimineaţă prin robii Mei, profeții. Și nici voi n‑ați ascultat, zice DOMNUL.“20 Prin urmare, ascultați Cuvântul DOMNULUI, voi, toți exilații pe care v‑am alungat din Ierusalim în Babilon!21 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Kolaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profețesc minciuni în Numele Meu: „Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care îi va ucide înaintea ochilor voștri.22 Din cauza lor, toți exilații lui Iuda care sunt în Babilon, vor folosi următorul blestem: «Să‑ți facă DOMNUL ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i‑a prăjit în foc!»,23 căci au săvârșit spurcăciuni în Israel: au comis adulter cu soțiile semenilor lor și au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le poruncisem nimic. Știu lucrul acesta și sunt martor, zice DOMNUL.“24 „Spune‑i nehelamitului Șemaia că25 așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Tu ai trimis scrisori în numele tău întregului popor din Ierusalim, preotului Țefania, fiul lui Maaseia, și tuturor celorlalți preoți și le‑ai zis:26 ‘DOMNUL te‑a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în Casa DOMNULUI pe orice nebun care se dă drept profet și să‑l arunci în butuci și în fiare.27 Acum, de ce nu‑l pedepsești pe Ieremia din Anatot, care profețește printre voi?28 Ba încă a trimis aici, în Babilon, să ni se spună că vom sta mult în captivitate și că este bine să ne zidim case ca să le locuim și să ne plantăm grădini ca să le mâncăm roadele.’»“29 Preotul Țefania a citit această scrisoare în auzul profetului Ieremia.30 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând:31 „Trimite să li se spună tuturor celor exilați că așa vorbește DOMNUL despre nehelamitul Șemaia: «Pentru că Șemaia vă profețește fără ca Eu să‑l fi trimis și vă face să vă încredeți într‑o minciună,32 iată ce zice DOMNUL: îi voi pedepsi pe nehelamitul Șemaia și sămânța lui. Niciunul dintre ai lui nu va mai locui în mijlocul acestui popor și nu va mai vedea binele pe care‑l voi face poporului Meu, zice DOMNUL, căci a vorbit de apostazie împotriva DOMNULUI.»“