Psalm 105 | Gute Nachricht Bibel 2018

Gute Nachricht Bibel 2018

Gott hält sein Versprechen

1 (Verse 1-15: 1 Chr 16,8-22) Dankt dem HERRN! Macht seinen Namen überall bekannt; verkündet allen Völkern, was er getan hat! (Ps 96,3) 2 Singt und spielt zu seiner Ehre, ruft euch seine Wunder ins Gedächtnis! 3 Seid stolz auf ihn, den heiligen Gott! Seid voller Freude über ihn, ihr, die ihr nach ihm fragt! 4 Geht zum HERRN, denn er ist mächtig; sucht seine Nähe zu aller Zeit! (Ps 27,8) 5 Erinnert euch an seine machtvollen Taten, an seine Wunder und Gerichtsurteile, 6 ihr Nachfahren seines Dieners Abraham, ihr Nachkommen Jakobs, ihr seine Erwählten! 7 Er ist unser Gott, er, der HERR, seine Herrschaft umschließt die ganze Welt. 8 Niemals vergisst er seinen Bund mit uns, sein Versprechen gilt tausend Generationen. (5Mo 7,9) 9 So hat er es Abraham zugesagt und es Isaak mit einem Schwur bestätigt. (1Mo 15,18; 1Mo 26,3) 10 So hat er es Jakob fest versprochen, als ewigen Bund mit Israel. (1Mo 28,13) 11 Er hat gesagt: »Ich gebe euch ganz Kanaan, ich teile es euch zu als Erbbesitz.« 12 Sie waren damals leicht zu zählen, nur eine Hand voll Leute waren sie, eingewanderte Fremde im Land. 13 Sie zogen von einem Volk zum andern, auf Wanderschaft in vieler Herren Länder. (1Mo 12,10; 1Mo 20,1) 14 Doch Gott ließ sie von niemand unterdrücken, ihretwegen warnte er die Herrscher: 15 »Hände weg von meinen berufenen Dienern! Krümmt meinen Propheten kein Haar!« (1Mo 20,7) 16 Als er den Hunger ins Land kommen ließ und kein Brot mehr zu finden war, (1Mo 37,12; 1Mo 39,19; 1Mo 41,1) 17 da schickte er ihnen jemand voraus: Josef wurde als Sklave verkauft. 18 Man zwängte seine Füße in eiserne Fesseln, ein eiserner Ring umschloss seinen Hals, 19 bis dann seine Voraussage sich erfüllte und das Wort des HERRN seine Unschuld erwies. (1Mo 39,11; 1Mo 40,9) 20 Der König befahl, seine Fesseln zu lösen; der Herrscher vieler Völker gab ihm die Freiheit. 21 Er vertraute ihm die Regierung an, die Verwaltung seines ganzen Eigentums, 22 damit er den Ministern Weisung erteilte und die königlichen Ratgeber Weisheit lehrte. 23 Dann kam Jakob nach Ägypten, Israel wurde Gast im Land der Nachkommen Hams. (1Mo 47,5) 24 Der HERR ließ das Volk sehr zahlreich werden und mächtiger als seine Unterdrücker. (2Mo 1,6) 25 So änderte er den Sinn der Ägypter: Sie begannen, die Israeliten zu hassen und Gottes Diener arglistig zu täuschen. 26 Er sandte Mose, seinen Vertrauten, und Aaron, den er ausgewählt hatte. (2Mo 2,1) 27 Sie vollbrachten die Wunder, die er angekündigt hatte, seine Machterweise im Land der Hamiten. (2Mo 7,1) 28 Er schickte die schwärzeste Finsternis – diesmal widersprachen Mose und Aaron ihm nicht.^[1] 29 Die Gewässer der Ägypter verwandelte er in Blut und ließ ihre Fische darin sterben. 30 Es wimmelte überall von Fröschen, sogar in den königlichen Gemächern. 31 Auf seinen Befehl kam das Ungeziefer, Schwärme von Mücken bedeckten Ägypten. 32 Statt Regen schickte er ihnen Hagel, im ganzen Land flammten Blitze. 33 Ihre Weinstöcke und Feigenbäume zerschlug er, er zerbrach alle Bäume in ihrem Gebiet. 34 Ein Befehl von ihm, und die Heuschrecken kamen in Riesenscharen ohne Zahl. 35 Die ließen keinen Grashalm stehen und fraßen alle Felder kahl. 36 Zuletzt erschlug er die Erstgeborenen, den Stolz der ägyptischen Familien. (2Mo 12,29) 37 Dann führte er die Seinen aus dem Land, beladen mit Schätzen von Silber und Gold; niemand aus ihren Stämmen blieb zurück. (2Mo 12,35) 38 Ganz Ägypten war froh über ihren Auszug, so groß war die Angst vor diesem Volk. 39 Durch eine Wolke schützte sie der HERR und Feuer erhellte für sie die Nacht. (2Mo 13,21; 2Mo 14,19) 40 Als sie ihn baten, ließ er Wachteln kommen, mit Brot vom Himmel machte er sie satt. (2Mo 16,13; 2Mo 16,31) 41 Er öffnete den Felsen und Wasser kam hervor, wie ein Strom ergoss es sich durch die Wüste. (2Mo 17,3) 42 Das tat er wegen seines heiligen Versprechens, das er seinem Diener Abraham gegeben hatte. (Ps 105,9) 43 Als er sein erwähltes Volk befreite, da sangen und jubelten sie vor Freude. 44 Er gab ihnen die Länder anderer Völker, der Ertrag fremder Arbeit wurde ihr Besitz, (Jos 24,11) 45 damit sie nun seinen Anordnungen folgen und seinen Weisungen gehorchen. Preist den HERRN – Halleluja!

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Mulțumiți DOMNULUI, chemați Numele Lui! Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui! 2 Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui! Vestiți toate minunile Lui! 3 Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce‑L caută pe DOMNUL! 4 Căutați pe DOMNUL și puterea Lui, căutați întotdeauna fața Lui! 5 Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut, de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa, 6 sămânță a robului Său Avraam, fii ai lui Iacov, aleșii Lui! 7 El este DOMNUL, Dumnezeul nostru, și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul. 8 El Își aduce aminte mereu de legământul Lui, de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații, 9 de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam, de jurământul Lui către Isaac, 10 pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre și față de Israel printr‑un legământ veșnic, 11 zicând: „Ție îți voi da țara Canaan, ca parte a moștenirii voastre.“ 12 Pe atunci erau doar câțiva oameni, puțini la număr și străini în țară. 13 Ei călătoreau de la un neam la alt neam, de la un regat la alt popor. 14 El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească și a mustrat regi pentru ei: 15 „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“ 16 A chemat foametea peste țară, a frânt orice toiag al pâinii. 17 Trimisese înaintea lor un om, pe Iosif, care a fost vândut ca rob. 18 I‑au strâns picioarele în lanțuri, iar gâtul i‑a fost pus în fiare, 19 până la vremea când s‑a împlinit^[1] Cuvântul Lui, când Cuvântul DOMNULUI l‑a dovedit curat.^[2] 20 Atunci regele a trimis să‑l dezlege și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze. 21 L‑a pus stăpân peste casa lui și stăpânitor peste toate averile lui, 22 ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea. 23 Atunci Israel a venit în Egipt, Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham. 24 Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor. 25 Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul, să se poarte mișelește cu robii Săi. 26 L‑a trimis pe Moise, robul Său, și pe Aaron pe care‑l alesese. 27 Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași și au făcut minuni în țara lui Ham. 28 A trimis întunericul și s‑a făcut beznă; Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui. 29 Le‑a prefăcut apa în sânge și le‑a omorât peștii. 30 Țara lor a mișunat de broaște, până în odăile împăraților lor. 31 El a zis, și au venit roiuri de muște; au fost țânțari pe întreg teritoriul lor. 32 Le‑a dat grindină, în loc de ploaie, și flăcări de foc peste țara lor. 33 Le‑a lovit viile și smochinii și le‑a rupt copacii din teritoriul lor. 34 El a zis, și au venit lăcuste^[3], lăcuste^[4] fără număr. 35 Ele au devorat toată verdeața din țara lor și au mâncat rodul pământului lor. 36 I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor, pârga întregii lor puteri. 37 El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească. 38 Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor, căci îi apucaseră groaza de ei. 39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare și un foc ca să lumineze noaptea. 40 Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe și i‑a săturat cu pâine din cer. 41 A despicat stânca și a curs apă; un râu a curs prin locuri uscate. 42 Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă, făcută lui Avraam, robul Său. 43 El Și‑a scos poporul cu bucurie, Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie. 44 Le‑a dat teritoriile neamurilor și au moștenit rodul muncii noroadelor, 45 ca să păzească hotărârile Lui și să trăiască după învățăturile^[5] Lui. Lăudați‑L pe DOMNUL!^[6]