1To the choirmaster. A Maskil[1] of the Sons of Korah. As a deer pants for flowing streams, so pants my soul for you, O God. (1Ch 6:33; 1Ch 6:37; Joe 1:20)2My soul thirsts for God, for the living God. When shall I come and appear before God?[2] (Ex 23:17; Jos 3:10; Ps 63:1; Ps 84:2; Ps 84:7; Isa 41:17; Isa 55:1; Da 6:26; Joh 7:37)3My tears have been my food day and night, while they say to me all the day long, “Where is your God?” (Ps 42:10; Ps 79:10; Ps 80:5; Ps 102:9; Ps 115:2; Joe 2:17; Mic 7:10)4These things I remember, as I pour out my soul: how I would go with the throng and lead them in procession to the house of God with glad shouts and songs of praise, a multitude keeping festival. (1Sa 1:15; 2Sa 6:15; Job 30:16; Ps 55:14; Ps 62:8; Isa 30:29; La 2:19)5Why are you cast down, O my soul, and why are you in turmoil within me? Hope in God; for I shall again praise him, my salvation[3] (Ps 42:11; Ps 43:5; Ps 77:3; La 3:24; Mt 26:38; Joh 12:27)6and my God. My soul is cast down within me; therefore I remember you from the land of Jordan and of Hermon, from Mount Mizar. (De 3:9; 2Sa 17:22; 2Sa 17:24; Jon 2:7)7Deep calls to deep at the roar of your waterfalls; all your breakers and your waves have gone over me. (Ps 32:6; Ps 88:7; Jon 2:3)8By day the Lord commands his steadfast love, and at night his song is with me, a prayer to the God of my life. (Job 35:10; Ps 4:4; Ps 16:7; Ps 44:4; Ps 63:6; Ps 68:28; Ps 71:3; Ps 77:6; Ps 119:55; Ps 119:62; Ps 119:148; Ps 133:3; Ps 149:5)9I say to God, my rock: “Why have you forgotten me? Why do I go mourning because of the oppression of the enemy?” (2Sa 22:2; Ps 18:2; Ps 38:6; Ps 43:2)10As with a deadly wound in my bones, my adversaries taunt me, while they say to me all the day long, “Where is your God?” (Ps 42:3)11Why are you cast down, O my soul, and why are you in turmoil within me? Hope in God; for I shall again praise him, my salvation and my God. (Ps 42:5)
1Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă, așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule![1] (Ps 32:1)2Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?3Lacrimile‑mi sunt hrană zi și noapte, când toată ziua mi se spune: „Unde este Dumnezeul tău?“4Mi se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime, mergând spre Casa lui Dumnezeu,[2] în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire ale mulțimii aflate la sărbătoare.5Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirile Lui.6Dumnezeul meu, sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului, înălțimile Hermonului, din muntele Mițar.7La vuietul cascadelor Tale, un adânc cheamă un alt adânc. Toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine.8Ziua, DOMNUL îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.9Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m‑ai uitat? De ce să umblu întristat, asuprit de dușman?“10Ca zdrobirea oaselor este batjocura prigonitorilor mei, când îmi zic toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“11Suflete al meu, de ce te mâhnești și de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirea mea și pentru că este Dumnezeul meu!