Psalm 139

English Standard Version

from Crossway
1 To the choirmaster. A Psalm of David. O Lord, you have searched me and known me! (Ps 7:9; Ps 17:3; Ps 44:21; Jer 12:3)2 You know when I sit down and when I rise up; you discern my thoughts from afar. (2Ki 19:27; Job 14:16; Job 31:4; La 3:63; Mt 9:4; Joh 2:24)3 You search out my path and my lying down and are acquainted with all my ways.4 Even before a word is on my tongue, behold, O Lord, you know it altogether. (Heb 4:13)5 You hem me in, behind and before, and lay your hand upon me. (Job 9:33; Job 19:8)6 Such knowledge is too wonderful for me; it is high; I cannot attain it. (Job 42:3; Ro 11:33)7 Where shall I go from your Spirit? Or where shall I flee from your presence? (Jer 23:24; Jon 1:3)8 If I ascend to heaven, you are there! If I make my bed in Sheol, you are there! (Job 26:6; Am 9:2)9 If I take the wings of the morning and dwell in the uttermost parts of the sea,10 even there your hand shall lead me, and your right hand shall hold me. (Ps 23:3; Ps 139:24)11 If I say, “Surely the darkness shall cover me, and the light about me be night,” (Job 22:14)12 even the darkness is not dark to you; the night is bright as the day, for darkness is as light with you. (Job 34:22; Da 2:22)13 For you formed my inward parts; you knitted me together in my mother’s womb. (De 32:6; Job 10:11)14 I praise you, for I am fearfully and wonderfully made.[1] Wonderful are your works; my soul knows it very well. (Ps 72:18)15 My frame was not hidden from you, when I was being made in secret, intricately woven in the depths of the earth. (Job 10:8; Ps 63:9; Ec 11:5)16 Your eyes saw my unformed substance; in your book were written, every one of them, the days that were formed for me, when as yet there was none of them. (Ps 56:8)17 How precious to me are your thoughts, O God! How vast is the sum of them! (Ps 92:5)18 If I would count them, they are more than the sand. I awake, and I am still with you. (Ge 22:17; Ps 40:5)19 Oh that you would slay the wicked, O God! O men of blood, depart from me! (Ps 5:6; Ps 6:8; Ps 9:17; Isa 11:4)20 They speak against you with malicious intent; your enemies take your name in vain.[2] (Ex 20:7; Jud 1:15)21 Do I not hate those who hate you, O Lord? And do I not loathe those who rise up against you? (Ps 26:5; Ps 59:1; Ps 119:158)22 I hate them with complete hatred; I count them my enemies.23 Search me, O God, and know my heart! Try me and know my thoughts![3] (Ps 26:2)24 And see if there be any grievous way in me, and lead me in the way everlasting![4] (Ps 139:10; Jer 6:16; Jer 18:15)

Psalm 139

Noua Traducere Românească

from Biblica
1 DOAMNE, Tu mă cercetezi și mă cunoști!2 Tu știi când stau jos și când mă ridic și, de departe, îmi cunoști gândurile.3 Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul, și toate căile mi le știi îndeaproape.4 Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă și iată că Tu, DOAMNE, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.5 Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte și‑Ți pui mâna peste mine.6 O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feței Tale?8 Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!9 Purtat de aripile zorilor, mă așez la capătul mării,10 dar și acolo mâna Ta mă conduce, și dreapta Ta mă apucă.11 Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.13 Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii; m‑ai țesut în pântecul mamei mele.14 Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într‑un loc ascuns, când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.19 Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău! Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!21 Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, DOAMNE? Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită: pentru mine, ei sunt niște dușmani.23 Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima, încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!24 Vezi dacă sunt pe o cale idolatră[1] și condu‑mă pe calea veșniciei[2]!