1And getting into a boat he crossed over and came to his own city. (Mt 4:13; Mr 2:1)2And behold, some people brought to him a paralytic, lying on a bed. And when Jesus saw their faith, he said to the paralytic, “Take heart, my son; your sins are forgiven.” (Mt 8:10; Mt 8:13; Mt 9:22; Mt 9:29; Mt 15:28; Mr 2:3; Mr 10:52; Lu 5:18; Lu 7:9; Lu 7:48; Lu 7:50; Lu 17:19; Lu 18:42; Joh 5:14; Ac 3:16; Ac 14:9; Jas 5:15)3And behold, some of the scribes said to themselves, “This man is blaspheming.” (Mt 26:65; Joh 10:36)4But Jesus, knowing[1] their thoughts, said, “Why do you think evil in your hearts? (Mt 12:25; Joh 2:24)5For which is easier, to say, ‘Your sins are forgiven,’ or to say, ‘Rise and walk’?6But that you may know that the Son of Man has authority on earth to forgive sins”—he then said to the paralytic—“Rise, pick up your bed and go home.”7And he rose and went home.8When the crowds saw it, they were afraid, and they glorified God, who had given such authority to men. (Mt 28:18; Lu 7:16)
Jesus Calls Matthew
9As Jesus passed on from there, he saw a man called Matthew sitting at the tax booth, and he said to him, “Follow me.” And he rose and followed him. (Mt 10:3; Mr 2:14; Mr 3:18; Lu 5:27; Lu 6:15; Ac 1:13)10And as Jesus[2] reclined at table in the house, behold, many tax collectors and sinners came and were reclining with Jesus and his disciples. (Mt 5:46; Mt 11:19)11And when the Pharisees saw this, they said to his disciples, “Why does your teacher eat with tax collectors and sinners?” (Mt 9:10; Lu 15:2)12But when he heard it, he said, “Those who are well have no need of a physician, but those who are sick.13Go and learn what this means: ‘I desire mercy, and not sacrifice.’ For I came not to call the righteous, but sinners.” (Ho 6:6; Mt 12:7; Mt 23:23; Mr 12:33; Lu 15:7; Joh 9:39; 1Ti 1:15)
A Question About Fasting
14Then the disciples of John came to him, saying, “Why do we and the Pharisees fast,[3] but your disciples do not fast?” (Mt 11:2; Mt 14:12; Mt 15:2; Lu 11:1; Lu 18:12; Joh 1:35; Joh 3:25; Joh 4:1; Ac 18:25; Ac 19:3)15And Jesus said to them, “Can the wedding guests mourn as long as the bridegroom is with them? The days will come when the bridegroom is taken away from them, and then they will fast. (Lu 17:22; Joh 3:29; Joh 16:20)16No one puts a piece of unshrunk cloth on an old garment, for the patch tears away from the garment, and a worse tear is made.17Neither is new wine put into old wineskins. If it is, the skins burst and the wine is spilled and the skins are destroyed. But new wine is put into fresh wineskins, and so both are preserved.” (Jos 9:4)
A Girl Restored to Life and a Woman Healed
18While he was saying these things to them, behold, a ruler came in and knelt before him, saying, “My daughter has just died, but come and lay your hand on her, and she will live.” (Mt 8:2; Mr 5:22; Lu 8:41)19And Jesus rose and followed him, with his disciples.20And behold, a woman who had suffered from a discharge of blood for twelve years came up behind him and touched the fringe of his garment, (Le 15:25; Nu 15:38; De 22:12; Mt 14:36; Mt 23:5)21for she said to herself, “If I only touch his garment, I will be made well.”22Jesus turned, and seeing her he said, “Take heart, daughter; your faith has made you well.” And instantly[4] the woman was made well. (Mt 8:13; Mt 9:2; Mt 15:28; Mt 17:18; Lu 7:50)23And when Jesus came to the ruler’s house and saw the flute players and the crowd making a commotion, (Re 18:22)24he said, “Go away, for the girl is not dead but sleeping.” And they laughed at him. (Joh 11:4; Joh 11:11; Ac 20:10)25But when the crowd had been put outside, he went in and took her by the hand, and the girl arose. (Mr 9:27; Ac 3:7; Ac 9:40; Ac 9:41)26And the report of this went through all that district.
Jesus Heals Two Blind Men
27And as Jesus passed on from there, two blind men followed him, crying aloud, “Have mercy on us, Son of David.” (Mt 1:1; Mt 12:23; Mt 15:22; Mt 20:30; Mt 22:42)28When he entered the house, the blind men came to him, and Jesus said to them, “Do you believe that I am able to do this?” They said to him, “Yes, Lord.”29Then he touched their eyes, saying, “According to your faith be it done to you.” (Mt 9:2; Mr 8:25; Joh 9:6)30And their eyes were opened. And Jesus sternly warned them, “See that no one knows about it.” (Mt 8:4)31But they went away and spread his fame through all that district. (Mr 1:45; Mr 7:36)
Jesus Heals a Man Unable to Speak
32As they were going away, behold, a demon-oppressed man who was mute was brought to him. (Mt 4:24; Mt 12:22; Lu 11:14)33And when the demon had been cast out, the mute man spoke. And the crowds marveled, saying, “Never was anything like this seen in Israel.” (Mr 1:27)34But the Pharisees said, “He casts out demons by the prince of demons.”
The Harvest Is Plentiful, the Laborers Few
35And Jesus went throughout all the cities and villages, teaching in their synagogues and proclaiming the gospel of the kingdom and healing every disease and every affliction. (Mt 4:23)36When he saw the crowds, he had compassion for them, because they were harassed and helpless, like sheep without a shepherd. (Nu 27:17; 1Ki 22:17; Eze 34:5; Mt 14:14; Mr 6:34)37Then he said to his disciples, “The harvest is plentiful, but the laborers are few; (Lu 10:2; Joh 4:35)38therefore pray earnestly to the Lord of the harvest to send out laborers into his harvest.” (Mt 20:2; Mr 1:12; 2Th 3:1)
1Isus S‑a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui[1]. (Mt 4:13; Mr 2:1; Lu 5:17)2Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat[2]. Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“3Dar iată că unii dintre cărturari și‑au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“4Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre?5Căci ce este mai ușor: a spune«Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»?6Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El paraliticului – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“7Și, ridicându‑se, s‑a dus acasă.8Mulțimile s‑au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L‑au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.
Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoșii“
9Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă[3] și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat. (Mr 2:13; Lu 5:27)10În timp ce Isus era la masă, în casa lui Matei, iată că mulți vameși și păcătoși[4] au venit și ședeau la masă împreună cu Isus și cu ucenicii Săi.11Văzând lucrul acesta, fariseii le‑au zis ucenicilor Lui: – De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și cu păcătoșii?12Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis: – Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii.13Duceți‑vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“[5] Căci Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. (Ho 6:6)
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14Atunci ucenicii lui Ioan s‑au apropiat de El, zicând: – De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? (Mr 2:18; Lu 5:33)15Isus le‑a răspuns: – Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti.16Nimeni nu aplică un petic de pânză nouă la o haină veche, căci umplutura trage din haină și ruptura se face mai rea.17Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și astfel se păstrează amândouă.
Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe
18În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s‑a închinat, zicând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino și pune‑Ți mâna peste ea și va trăi!“ (Mr 5:21; Lu 8:40)19Ridicându‑Se, Isus l‑a urmat împreună cu ucenicii Săi.20Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui.21Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“22Isus, întorcându‑Se și văzând‑o, i‑a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te‑a vindecat!“ Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.23Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată,24le‑a zis: „Plecați, pentru că fetița n‑a murit, ci doarme!“ Dar ei râdeau de El.25După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat‑o pe fetiță de mână și ea a fost înviată.26Iar vestea despre aceasta s‑a răspândit în tot ținutul acela.
Vindecarea a doi orbi și a unui mut
27În timp ce Isus pleca de acolo, L‑au urmat doi orbi, strigând și zicând: – Ai milă de noi, Fiul lui David[6]! (2Sa 7:12; Isa 9:6)28Când a ajuns în casă, orbii s‑au apropiat de El. Isus le‑a zis: – Credeți că pot face lucrul acesta? Ei I‑au zis: – Da, Doamne.29Atunci El le‑a atins ochii și le‑a zis: – Să vi se facă după credința voastră!30Și ochii lor au fost deschiși. Isus i‑a avertizat și le‑a zis: – Vedeți să nu știe nimeni!31Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.32După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat.33După ce demonul a fost alungat, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s‑a mai văzut așa ceva în Israel!“34Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului[7] demonilor.“
Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare
35Isus călătorea prin toate cetățile și satele, dând învățătură în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. (Mr 6:34; Lu 10:2)36Când a văzut El mulțimile, I s‑a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n‑au păstor[8]. (Nu 27:17; 1Ki 22:17; 2Ch 18:16; Zec 10:2)37Atunci le‑a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini.38Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“