1“And now, O priests, this command is for you. (Mal 1:6; Mal 2:4)2If you will not listen, if you will not take it to heart to give honor to my name, says the Lord of hosts, then I will send the curse upon you and I will curse your blessings. Indeed, I have already cursed them, because you do not lay it to heart. (Le 26:14; De 28:15; Ps 69:22; Mal 3:9)3Behold, I will rebuke your offspring,[1] and spread dung on your faces, the dung of your offerings, and you shall be taken away with it.[2] (Ex 29:14; Joe 1:17; Na 3:6; Hag 2:17)4So shall you know that I have sent this command to you, that my covenant with Levi may stand, says the Lord of hosts. (Nu 3:45; Nu 25:12; Ne 13:29; Mal 2:1; Mal 2:8)5My covenant with him was one of life and peace, and I gave them to him. It was a covenant of fear, and he feared me. He stood in awe of my name. (Le 16:2; Isa 54:10)6True instruction[3] was in his mouth, and no wrong was found on his lips. He walked with me in peace and uprightness, and he turned many from iniquity. (De 33:10; Da 12:3; Jas 5:20)7For the lips of a priest should guard knowledge, and people[4] should seek instruction from his mouth, for he is the messenger of the Lord of hosts. (Le 10:11; De 17:9)8But you have turned aside from the way. You have caused many to stumble by your instruction. You have corrupted the covenant of Levi, says the Lord of hosts, (1Sa 2:17; Jer 18:15; Eze 22:26; Mal 2:4)9and so I make you despised and abased before all the people, inasmuch as you do not keep my ways but show partiality in your instruction.” (De 1:17; De 16:19; 1Sa 2:30)
Judah Profaned the Covenant
10Have we not all one Father? Has not one God created us? Why then are we faithless to one another, profaning the covenant of our fathers? (Isa 21:2; Isa 24:16; Isa 33:1; Ac 17:26; 1Co 8:6; Eph 4:6)11Judah has been faithless, and abomination has been committed in Israel and in Jerusalem. For Judah has profaned the sanctuary of the Lord, which he loves, and has married the daughter of a foreign god. (Ezr 9:2; Mal 2:10)12May the Lord cut off from the tents of Jacob any descendant[5] of the man who does this, who brings an offering to the Lord of hosts! (Mal 1:7)13And this second thing you do. You cover the Lord’s altar with tears, with weeping and groaning because he no longer regards the offering or accepts it with favor from your hand. (Zec 7:3)14But you say, “Why does he not?” Because the Lord was witness between you and the wife of your youth, to whom you have been faithless, though she is your companion and your wife by covenant. (Isa 54:6; Mal 1:2; Mal 2:10; Mal 2:11; Mal 3:5)15Did he not make them one, with a portion of the Spirit in their union?[6] And what was the one God[7] seeking?[8] Godly offspring. So guard yourselves[9] in your spirit, and let none of you be faithless to the wife of your youth. (Ge 2:24; Ezr 9:2; Mal 2:10; Mt 19:4)16“For the man who does not love his wife but divorces her,[10] says the Lord, the God of Israel, covers[11] his garment with violence, says the Lord of hosts. So guard yourselves in your spirit, and do not be faithless.” (Mal 2:10; Mt 5:32; Mr 10:9; Mr 10:11; Lu 16:18; 1Co 7:10)
The Messenger of the Lord
17You have wearied the Lord with your words. But you say, “How have we wearied him?” By saying, “Everyone who does evil is good in the sight of the Lord, and he delights in them.” Or by asking, “Where is the God of justice?” (Isa 5:20; Isa 43:24; Mal 2:14; Mal 3:1; Mal 3:15; 2Pe 3:4)
Malachi 2
Noua Traducere Românească
from Biblica1Iar acum, această poruncă este pentru voi, preoților!2Dacă nu veți asculta și dacă nu vă veți pune la inimă să dați slavă Numelui Meu, zice DOMNUL Oștirilor, voi trimite blestemul asupra voastră și voi blestema binecuvântările voastre. Deja le‑am și blestemat, pentru că nu v‑ați pus la inimă să Mă cinstiți!3Iată, o voi mustra pe sămânța voastră, vă voi împrăștia bălegarul pe față – bălegarul de la sărbătorile voastre – și veți fi duși împreună cu ele!4Veți ști atunci că Eu v‑am trimis această poruncă, pentru ca legământul Meu cu Levi să continue, zice DOMNUL Oștirilor.5Legământul Meu cu el a fost un legământ al vieții și al păcii. I l‑am dat ca să‑i fie teamă, iar el s‑a temut de Mine și s‑a înspăimântat de Numele Meu!6Legea adevărului a fost în gura lui și nicio nedreptate n‑a fost găsită pe buzele lui. El a umblat cu Mine în pace și în dreptate și i‑a întors pe mulți de la nelegiuire.7Căci buzele unui preot trebuie să păzească cunoștința și din gura lui se așteaptă învățătură, pentru că el este un mesager al DOMNULUI Oștirilor.8Dar voi v‑ați abătut de la cale, i‑ați făcut pe mulți să cadă prin Lege și ați distrus legământul lui Levi, zice DOMNUL Oștirilor.9De aceea și Eu v‑am făcut de dispreț și v‑am umilit înaintea întregului popor, tot așa cum și voi n‑ați păzit căile Mele și ați fost părtinitori în ce privește Legea!“
Necredincioșia lui Iuda
10N‑avem toți un singur Tată[1]? Nu ne‑a creat un singur Dumnezeu? Atunci de ce suntem necredincioși unul față de altul, pângărind legământul părinților noștri?11Iuda a fost necredincios, iar în Israel și în Ierusalim s‑a săvârșit o urâciune, căci Iuda a întinat Lăcașul DOMNULUI, pe care El îl iubește, și s‑a căsătorit cu fiica unui dumnezeu străin.12DOMNUL să‑l nimicească din corturile lui Iacov pe omul care a făcut lucrul acesta – pe cel treaz, pe cel ce răspunde[2] sau pe cel ce aduce un dar de mâncare DOMNULUI Oștirilor.13Un al doilea lucru pe care‑l faceți este acesta: acoperiți altarul DOMNULUI cu lacrimi, cu plânsete și cu gemete, pentru că El nu mai ține seama de darurile de mâncare și nu le mai primește cu plăcere din mâinile voastre.14Și vă întrebați: „De ce?“ Pentru că DOMNUL a fost martor între tine și soția tinereții tale, față de care ai fost necredincios, deși ea este consoarta ta, soția ta prin legământ.15Nu i‑a făcut El una? În trup și în duh sunt ai Lui.[3] De ce una? Pentru că El caută o sămânță dumnezeiască.[4] Deci păziți‑vă în duhul vostru și niciunul dintre voi să nu fie necredincios soției tinereții sale!16„Căci Eu urăsc divorțul, zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Eu urăsc pe cel ce își acoperă haina cu violență[5]“, zice DOMNUL Oștirilor. Deci păziți‑vă în duhul vostru și nu fiți necredincioși! (Ps 73:6)17L‑ați obosit pe DOMNUL prin cuvintele voastre. Și totuși întrebați: „Cum L‑am obosit?“ L‑ați obosit zicând: „Toți cei care fac răul sunt buni în ochii DOMNULUI și în ei Își găsește El plăcerea!“ Sau zicând: „Unde este Dumnezeul judecății?“