1Then Jonah prayed to the Lord his God from the belly of the fish,2saying, “I called out to the Lord, out of my distress, and he answered me; out of the belly of Sheol I cried, and you heard my voice. (Ps 3:4; Ps 118:5; Ps 120:1; La 3:55; La 3:56)3For you cast me into the deep, into the heart of the seas, and the flood surrounded me; all your waves and your billows passed over me. (Ps 42:7; Ps 88:6)4Then I said, ‘I am driven away from your sight; yet I shall again look upon your holy temple.’ (1Ki 8:35; 1Ki 8:38; Ps 31:22)5The waters closed in over me to take my life; the deep surrounded me; weeds were wrapped about my head (Ps 69:1; La 3:54)6at the roots of the mountains. I went down to the land whose bars closed upon me forever; yet you brought up my life from the pit, O Lord my God.7When my life was fainting away, I remembered the Lord, and my prayer came to you, into your holy temple. (2Ch 30:27)8Those who pay regard to vain idols forsake their hope of steadfast love. (2Ki 17:15; Ps 31:6; Jer 2:5; Jer 2:13)9But I with the voice of thanksgiving will sacrifice to you; what I have vowed I will pay. Salvation belongs to the Lord!” (Ps 3:8; Ps 50:14; Ho 14:2; Heb 13:15)10And the Lord spoke to the fish, and it vomited Jonah out upon the dry land.
1Iona s‑a rugat DOMNULUI, Dumnezeul său, din pântecul peștelui2și a zis: „În strâmtorarea mea L‑am chemat pe DOMNUL și El mi‑a răspuns. Din pântecul Locuinței Morților[1] am strigat după ajutor și Tu mi‑ai auzit glasul.3Mă aruncasei în adânc, în inima mărilor, și curentul de apă mă învăluise. Toate talazurile și valurile Tale treceau peste mine.4Ziceam: «Sunt alungat dinaintea ochilor Tăi. Totuși, mă voi uita din nou la Templul Tău cel sfânt!»5Apele mă împresuraseră până la gât, adâncul mă învăluise, iar algele se înfășuraseră în jurul capului meu.6Coborâsem până în străfundurile munților, și zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie! Dar Tu, DOAMNE, Dumnezeul meu, mi‑ai scos viața din groapă!7Când mi se scurgea sufletul din mine, mi‑am adus aminte de DOMNUL și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.8Cei ce onorează idolii deșerți, și‑au părăsit bunătatea.[2]9Dar eu Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire. Voi împlini ceea ce am jurat! Mântuirea este a DOMNULUI!“[3]10DOMNUL i‑a vorbit peștelui, iar peștele l‑a vărsat pe Iona pe uscat.