from Crossway1Oh that you would rend the heavens and come down, that the mountains might quake at your presence— (Jud 5:5; 2Sa 22:10; Ps 18:9; Ps 144:5; Mic 1:4)2[1] as when fire kindles brushwood and the fire causes water to boil— to make your name known to your adversaries, and that the nations might tremble at your presence! (Jos 2:9)3When you did awesome things that we did not look for, you came down, the mountains quaked at your presence. (Ex 14:13; Ex 15:11)4From of old no one has heard or perceived by the ear, no eye has seen a God besides you, who acts for those who wait for him. (Ps 31:19; 1Co 2:9)5You meet him who joyfully works righteousness, those who remember you in your ways. Behold, you were angry, and we sinned; in our sins we have been a long time, and shall we be saved?[2]6We have all become like one who is unclean, and all our righteous deeds are like a polluted garment. We all fade like a leaf, and our iniquities, like the wind, take us away. (Ps 90:5; Isa 59:12)7There is no one who calls upon your name, who rouses himself to take hold of you; for you have hidden your face from us, and have made us melt in[3] the hand of our iniquities. (Isa 43:22; Ho 7:7)8But now, O Lord, you are our Father; we are the clay, and you are our potter; we are all the work of your hand. (Isa 29:23; Isa 45:9; Isa 45:11; Isa 63:16; Ro 9:20)9Be not so terribly angry, O Lord, and remember not iniquity forever. Behold, please look, we are all your people. (Ps 74:1; Ps 79:8; Isa 57:16)10Your holy cities have become a wilderness; Zion has become a wilderness, Jerusalem a desolation. (Ne 1:3; Ne 2:3)11Our holy and beautiful[4] house, where our fathers praised you, has been burned by fire, and all our pleasant places have become ruins. (2Ki 25:9; 2Ch 36:19; Ps 74:7; Hag 1:9; Hag 2:3)12Will you restrain yourself at these things, O Lord? Will you keep silent, and afflict us so terribly? (Isa 42:14; Zec 1:12)
Isaiah 64
Noua Traducere Românească
from Biblica1O, de ai deschide cerurile și ai coborî! Cum ar tremura munții înaintea Ta!2Ca focul care aprinde vreascurile sau face ca apa să fiarbă, așa să‑Ți faci cunoscut Numele vrăjmașilor Tăi, pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!3Când ai făcut lucruri de temut, la care nu ne așteptam, când ai coborât, munții s‑au cutremurat înaintea Ta.4Încă din vechime nimeni n‑a auzit, nici n‑a pomenit, și niciun ochi n‑a văzut un alt Dumnezeu în afară de Tine, Care să lucreze pentru cei ce‑L așteaptă.5Tu vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea, a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine. Dar iată că Te‑ai mâniat, pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor. Vom mai fi izbăviți?[1]6Toți am devenit ca niște necurați și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toți ne veștejim ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau să încerce să se țină strâns de Tine, căci Ți‑ai ascuns fața de noi, și ne‑ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.8Dar DOAMNE, Tu ești Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru; noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.9Nu Te mânia prea tare, DOAMNE! Nu‑Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna! Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău, la noi toți!10Cetățile Tale sfinte au devenit o pustie; Sionul însuși este o pustie, iar Ierusalimul o pustietate.11Casa noastră sfântă și măreață, în care părinții noștri Te lăudau, a fost dată pradă flăcărilor și toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.12După toate acestea, Te vei abține DOAMNE? Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?