1An oracle concerning Moab. Because Ar of Moab is laid waste in a night, Moab is undone; because Kir of Moab is laid waste in a night, Moab is undone. (Nu 21:15; Nu 21:28; Isa 14:28; Isa 16:7; Isa 16:11; Eze 25:8; Am 2:1; Zep 2:8)2He has gone up to the temple,[1] and to Dibon, to the high places[2] to weep; over Nebo and over Medeba Moab wails. On every head is baldness; every beard is shorn; (Nu 21:30; De 34:1; Isa 3:24; Isa 13:6)3in the streets they wear sackcloth; on the housetops and in the squares everyone wails and melts in tears.4Heshbon and Elealeh cry out; their voice is heard as far as Jahaz; therefore the armed men of Moab cry aloud; his soul trembles. (Nu 32:37; Jer 48:34)5My heart cries out for Moab; her fugitives flee to Zoar, to Eglath-shelishiyah. For at the ascent of Luhith they go up weeping; on the road to Horonaim they raise a cry of destruction; (Isa 15:4; Jer 48:5)6the waters of Nimrim are a desolation; the grass is withered, the vegetation fails, the greenery is no more. (Nu 32:36)7Therefore the abundance they have gained and what they have laid up they carry away over the Brook of the Willows. (Jer 48:36)8For a cry has gone around the land of Moab; her wailing reaches to Eglaim; her wailing reaches to Beer-elim.9For the waters of Dibon[3] are full of blood; for I will bring upon Dibon even more, a lion for those of Moab who escape, for the remnant of the land. (2Ki 17:25; Isa 15:2; Jer 50:17)
1O rostire cu privire la Moab. „Da! Pustiit într‑o singură noapte, distrus este Ar‑Moab. Da! Pustiit într‑o singură noapte, distrus este Chir-Moab.2Chiar și Dibon s‑a suit la templu[1], pe înălțimi, ca să plângă. Pentru Nebo și pentru Medeba, geme Moabul. Toate capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.3Pe străzi umblă încinși cu saci. Pe acoperișuri și în piețe, toți gem, fiind doborâți de plâns.4Heșbon și Eleale țipă, iar glasul lor se aude până în Iahaț. Iată de ce luptătorii Moabului țipă având sufletul plin de groază.5Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Căci ei urcă culmea Luhitului plângând; într-adevăr, ei scot un strigăt sfâșietor pe drumul Horonaimului.6Apele din Nimrim sunt secate, iarba este uscată, vegetația a pierit și nu mai există nimic verde.7De aceea își duc bogăția câștigată și agoniseala lor[2] dincolo de Pârâul Sălciilor.8Într-adevăr, un strigăt înconjoară teritoriul Moabului. Geamătul lui ajunge până la Eglaim; Geamătul lui ajunge până la Beer-Elim.9Într-adevăr, apele Dimonului sunt pline de sânge. Dar voi aduce și mai multe asupra Dimonului – voi aduce un leu împotriva fugarilor Moabului și împotriva rămășiței din țară.“