1After this, Joseph was told, “Behold, your father is ill.” So he took with him his two sons, Manasseh and Ephraim.2And it was told to Jacob, “Your son Joseph has come to you.” Then Israel summoned his strength and sat up in bed.3And Jacob said to Joseph, “God Almighty[1] appeared to me at Luz in the land of Canaan and blessed me, (Ge 17:1; Ge 28:13; Ge 28:19; Ge 35:6; Ge 35:9)4and said to me, ‘Behold, I will make you fruitful and multiply you, and I will make of you a company of peoples and will give this land to your offspring after you for an everlasting possession.’ (Ge 17:8)5And now your two sons, who were born to you in the land of Egypt before I came to you in Egypt, are mine; Ephraim and Manasseh shall be mine, as Reuben and Simeon are. (Ge 41:50; Ge 46:20; Jos 13:7; Jos 14:4; Jos 17:17)6And the children that you fathered after them shall be yours. They shall be called by the name of their brothers in their inheritance.7As for me, when I came from Paddan, to my sorrow Rachel died in the land of Canaan on the way, when there was still some distance[2] to go to Ephrath, and I buried her there on the way to Ephrath (that is, Bethlehem).” (Ge 35:9)8When Israel saw Joseph’s sons, he said, “Who are these?”9Joseph said to his father, “They are my sons, whom God has given me here.” And he said, “Bring them to me, please, that I may bless them.” (Ge 27:4; Ge 33:5; Ge 49:25; Heb 11:21)10Now the eyes of Israel were dim with age, so that he could not see. So Joseph brought them near him, and he kissed them and embraced them. (Ge 27:1; Ge 27:27)11And Israel said to Joseph, “I never expected to see your face; and behold, God has let me see your offspring also.” (Ge 37:33; Ge 45:26)12Then Joseph removed them from his knees, and he bowed himself with his face to the earth.13And Joseph took them both, Ephraim in his right hand toward Israel’s left hand, and Manasseh in his left hand toward Israel’s right hand, and brought them near him.14And Israel stretched out his right hand and laid it on the head of Ephraim, who was the younger, and his left hand on the head of Manasseh, crossing his hands (for Manasseh was the firstborn). (Ge 48:17; Ge 48:19)15And he blessed Joseph and said, “The God before whom my fathers Abraham and Isaac walked, the God who has been my shepherd all my life long to this day, (Ge 17:1; Ge 24:40)16the angel who has redeemed me from all evil, bless the boys; and in them let my name be carried on, and the name of my fathers Abraham and Isaac; and let them grow into a multitude[3] in the midst of the earth.” (Ge 28:15; Ge 31:11; Ge 31:13; Ge 31:24; Ex 23:20; Nu 26:34; Nu 26:37; 2Sa 4:9; Ps 34:22; Ps 121:7; Isa 44:22; Isa 49:7; Isa 63:9; Am 9:12; Ac 15:17)17When Joseph saw that his father laid his right hand on the head of Ephraim, it displeased him, and he took his father’s hand to move it from Ephraim’s head to Manasseh’s head. (Ge 48:14)18And Joseph said to his father, “Not this way, my father; since this one is the firstborn, put your right hand on his head.”19But his father refused and said, “I know, my son, I know. He also shall become a people, and he also shall be great. Nevertheless, his younger brother shall be greater than he, and his offspring shall become a multitude[4] of nations.” (Ge 48:17; Nu 1:33; Nu 1:35; Nu 2:19; Nu 2:21; De 33:17)20So he blessed them that day, saying, “By you Israel will pronounce blessings, saying, ‘God make you as Ephraim and as Manasseh.’” Thus he put Ephraim before Manasseh. (Ru 4:11)21Then Israel said to Joseph, “Behold, I am about to die, but God will be with you and will bring you again to the land of your fathers. (Ge 46:4; Ge 50:24)22Moreover, I have given to you rather than to your brothers one mountain slope[5] that I took from the hand of the Amorites with my sword and with my bow.” (Jos 24:32; Joh 4:5)
1După toate acestea, i s‑a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i‑a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim.2Când i s‑a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și‑a adunat puterile și s‑a ridicat în șezut, pe pat.3Iacov i‑a zis lui Iosif: – Dumnezeul cel Atotputernic[1] mi S‑a arătat la Luz, în țara Canaan, m‑a binecuvântat4și mi‑a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca pe o proprietate veșnică.“5Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s‑au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei așa cum sunt Ruben și Simeon.6Dar urmașii care ți s‑au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor fi numiți după numele fraților lor în teritoriul moștenirii lor.7După ce m‑am întors din Padan[2], Rahela a murit pe drum lângă mine,[3] în țara Canaan, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat‑o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.8Când Israel i‑a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat: – Cine sunt aceștia?9Iosif i‑a zis tatălui său: – Sunt fiii mei, pe care mi i‑a dat Dumnezeu aici. Israel a zis: – Adu‑i, te rog, la mine ca să‑i binecuvântez.10Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine. Iosif i‑a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i‑a sărutat și i‑a îmbrățișat.11Apoi Israel i‑a zis lui Iosif: – Nu mi‑am închipuit c‑o să‑ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m‑a ajutat să‑ți văd și sămânța.12Iosif i‑a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său[4] și s‑a plecat cu fața la pământ. (Ge 30:3)13Apoi Iosif i‑a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i‑a apropiat de el.14Dar Israel, încrucișându‑și mâinile, și‑a întins mâna dreaptă și a pus‑o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus‑o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.15El l‑a binecuvântat pe Iosif și a zis: – Dumnezeul înaintea Căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul Care a fost Păstorul vieții mele până astăzi,16Îngerul Care m‑a răscumpărat din orice rău, să‑i binecuvânteze pe acești băieți. Ei să fie numiți după numele meu și după numele părinților mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult pe pământ.17Lui Iosif nu i‑a plăcut când a văzut că tatăl său și‑a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s‑o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.18Iosif i‑a zis tatălui său: – Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune‑ți mâna dreaptă.19Dar tatăl său a refuzat și a zis: – Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar sămânța lui va ajunge o mulțime de neamuri.20Israel i‑a binecuvântat în ziua aceea, zicând: – În numele tău va binecuvânta Israel și va zice: „Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase.“ Astfel, el l‑a pus pe Efraim înaintea lui Manase.21Apoi Israel i‑a zis lui Iosif: – Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.22Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șehemul pe care l‑am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.