1And after five days the high priest Ananias came down with some elders and a spokesman, one Tertullus. They laid before the governor their case against Paul. (Ac 21:18; Ac 21:27; Ac 23:2; Ac 23:24; Ac 24:11)2And when he had been summoned, Tertullus began to accuse him, saying: “Since through you we enjoy much peace, and since by your foresight, most excellent Felix, reforms are being made for this nation, (Lu 1:3; Ac 23:26)3in every way and everywhere we accept this with all gratitude.4But, to detain[1] you no further, I beg you in your kindness to hear us briefly.5For we have found this man a plague, one who stirs up riots among all the Jews throughout the world and is a ringleader of the sect of the Nazarenes. (Lu 23:2; Ac 5:17; Ac 15:5; Ac 24:14; Ac 26:5; Ac 28:22)6He even tried to profane the temple, but we seized him.[2] (Ac 21:27)8By examining him yourself you will be able to find out from him about everything of which we accuse him.”9The Jews also joined in the charge, affirming that all these things were so.10And when the governor had nodded to him to speak, Paul replied: “Knowing that for many years you have been a judge over this nation, I cheerfully make my defense.11You can verify that it is not more than twelve days since I went up to worship in Jerusalem, (Joh 12:20; Ac 8:27; Ac 20:16; Ac 24:1)12and they did not find me disputing with anyone or stirring up a crowd, either in the temple or in the synagogues or in the city. (Ac 25:8)13Neither can they prove to you what they now bring up against me. (Ac 25:7)14But this I confess to you, that according to the Way, which they call a sect, I worship the God of our fathers, believing everything laid down by the Law and written in the Prophets, (Lu 1:74; Ac 3:13; Ac 9:2; Ac 22:3; Ac 24:5; Ac 24:22; Ac 26:22; Ac 27:23; Ac 28:23; Ro 1:9; Ro 3:21; 2Ti 1:3; Heb 9:14; Heb 12:28)15having a hope in God, which these men themselves accept, that there will be a resurrection of both the just and the unjust. (Da 12:2; Lu 14:14; Ac 23:6; Ga 5:5; Tit 2:13)16So I always take pains to have a clear conscience toward both God and man. (Ac 23:1; 1Co 10:32; Php 1:10; 1Ti 4:7; 1Ti 4:15; Jud 1:24)17Now after several years I came to bring alms to my nation and to present offerings. (Ac 20:16; Ac 20:31; Ac 24:11; Ac 26:4; Ac 28:19; Ro 15:25; Ro 15:31; 1Co 16:1; 2Co 8:1; 2Co 9:1; 2Co 9:12; Ga 2:10)18While I was doing this, they found me purified in the temple, without any crowd or tumult. But some Jews from Asia— (Ac 21:26; Ac 21:27; Ac 26:21)19they ought to be here before you and to make an accusation, should they have anything against me. (Ac 23:30)20Or else let these men themselves say what wrongdoing they found when I stood before the council,21other than this one thing that I cried out while standing among them: ‘It is with respect to the resurrection of the dead that I am on trial before you this day.’” (Ac 23:6)
Paul Kept in Custody
22But Felix, having a rather accurate knowledge of the Way, put them off, saying, “When Lysias the tribune comes down, I will decide your case.” (Ac 9:2; Ac 24:14)23Then he gave orders to the centurion that he should be kept in custody but have some liberty, and that none of his friends should be prevented from attending to his needs. (Ac 27:3; Ac 28:16)24After some days Felix came with his wife Drusilla, who was Jewish, and he sent for Paul and heard him speak about faith in Christ Jesus. (Ac 20:21; Ro 3:24; Ga 2:16)25And as he reasoned about righteousness and self-control and the coming judgment, Felix was alarmed and said, “Go away for the present. When I get an opportunity I will summon you.” (Ac 17:32; 2Ti 4:2; Tit 2:12)26At the same time he hoped that money would be given him by Paul. So he sent for him often and conversed with him. (Ac 24:17)27When two years had elapsed, Felix was succeeded by Porcius Festus. And desiring to do the Jews a favor, Felix left Paul in prison. (Mr 15:15; Lu 21:12; Ac 12:3; Ac 25:1; Ac 25:9; Ac 25:14; Ac 26:24)
1După cinci zile, marele preot Ananias s‑a coborât împreună cu câțiva dintre bătrâni și cu un anume avocat Tertulus și au adus acuzații împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului.2Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să‑l acuze astfel înaintea lui Felix: – Datorită ție, noi avem parte de multă pace și prin prevederile tale s‑au făcut multe reforme pentru neamul acesta.3Preaalesule Felix, noi mărturisim aceasta pretutindeni și în orice fel, cu toată mulțumirea.4Dar ca să nu te rețin prea mult, te rog să ne asculți puțin, în bunăvoința ta!5Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă. El stârnește răscoale printre toți iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor6și a încercat să profaneze chiar și Templul. Noi l‑am prins și am vrut să‑l judecăm după Legea noastră.7Dar a venit tribunul Lisias și l‑a smuls cu mare violență din mâinile noastre,8poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă‑l vei cerceta, vei putea afla tu însuți despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!9Iudeii s‑au alăturat și ei acuzației, afirmând că toate acestea erau întocmai.10Când guvernatorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns, zicând: – Știind că de mulți ani ești judecătorul acestui neam, mă voi apăra cu încredere.[1]11După cum poți afla și tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‑am suit să mă închin la Ierusalim.12Și nu m‑au găsit certându‑mă cu cineva în Templu sau întărâtând mulțimea în sinagogi sau prin cetate.13Așa că ei nici măcar nu‑ți pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum.14Îți mărturisesc însă că eu Îi slujesc Dumnezeului părinților noștri, potrivit Căii despre care ei spun că este o „partidă“, și cred toate lucrurile care sunt potrivit cu Legea și sunt scrise în Profeți.15Și am aceeași speranță în Dumnezeu pe care o au și ei, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.16De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.17După mai mulți ani, am venit să fac milostenii neamului meu și să aduc daruri.18În timp ce făceam aceasta, m‑au găsit curățit în Templu, nu cu mulțime, nici cu tulburare.19Erau și niște iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenți înaintea ta și să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea.20Sau să spună aceștia înșiși ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului,21afară numai de strigătul acesta pe care l‑am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: „Cu privire la învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!“22Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i‑a amânat, zicând: – Voi decide în privința voastră, când va veni tribunul Lisias.23A poruncit centurionului să‑l păzească pe Pavel, dar să‑i lase o oarecare libertate și să nu interzică nimănui dintre ai lui să‑i slujească.24După câteva zile, Felix a venit împreună cu soția lui, Drusilla[2], care era iudeică. El a trimis după Pavel și l‑a ascultat despre credința în Cristos Isus.25Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata care vine, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te! Când voi mai avea timp, te voi chema.“26În același timp, el spera că Pavel îi va da bani și de aceea trimitea adesea după el și discuta cu el.27Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus[3]. Dorind să câștige favoarea iudeilor, Felix l‑a lăsat pe Pavel în închisoare.