from Crossway1“Brothers and fathers, hear the defense that I now make before you.” (Ac 7:2)2And when they heard that he was addressing them in the Hebrew language,[1] they became even more quiet. And he said: (Ac 21:40)3“I am a Jew, born in Tarsus in Cilicia, but brought up in this city, educated at the feet of Gamaliel[2] according to the strict manner of the law of our fathers, being zealous for God as all of you are this day. (De 33:3; 2Ki 4:38; Lu 10:39; Joh 16:2; Ac 5:34; Ac 9:11; Ac 21:20; Ac 21:39; Ac 26:5; Ro 10:2; Ro 11:1; 2Co 11:22; Php 3:5; Php 3:6)4I persecuted this Way to the death, binding and delivering to prison both men and women, (Ac 5:20; Ac 8:1; Ac 8:3; Ac 9:2; Ac 22:19; Ac 22:20; Ac 26:10)5as the high priest and the whole council of elders can bear me witness. From them I received letters to the brothers, and I journeyed toward Damascus to take those also who were there and bring them in bonds to Jerusalem to be punished. (Lu 22:66; Ac 9:1; Ac 28:21; 1Ti 4:14)6“As I was on my way and drew near to Damascus, about noon a great light from heaven suddenly shone around me. (Ac 9:3; Ac 26:12)7And I fell to the ground and heard a voice saying to me, ‘Saul, Saul, why are you persecuting me?’8And I answered, ‘Who are you, Lord?’ And he said to me, ‘I am Jesus of Nazareth, whom you are persecuting.’ (Ac 26:9)9Now those who were with me saw the light but did not understand[3] the voice of the one who was speaking to me. (Da 10:7; Ac 9:7)10And I said, ‘What shall I do, Lord?’ And the Lord said to me, ‘Rise, and go into Damascus, and there you will be told all that is appointed for you to do.’ (Ac 16:30)11And since I could not see because of the brightness of that light, I was led by the hand by those who were with me, and came into Damascus.12“And one Ananias, a devout man according to the law, well spoken of by all the Jews who lived there, (Ac 9:10; Ac 10:22; Ac 24:14)13came to me, and standing by me said to me, ‘Brother Saul, receive your sight.’ And at that very hour I received my sight and saw him. (Ac 9:17; Ac 9:18)14And he said, ‘The God of our fathers appointed you to know his will, to see the Righteous One and to hear a voice from his mouth; (Ac 3:13; Ac 3:14; Ac 9:15; Ac 9:17; Ac 22:15; Ac 22:18; Ac 26:16; 1Co 9:1; 1Co 15:8; Ga 1:12)15for you will be a witness for him to everyone of what you have seen and heard. (Ac 4:20; Ac 22:14; Ac 23:11)16And now why do you wait? Rise and be baptized and wash away your sins, calling on his name.’ (Ps 51:2; Ac 2:38; Ac 9:14; Ac 9:18; 1Co 6:11; Heb 10:22)17“When I had returned to Jerusalem and was praying in the temple, I fell into a trance (Lu 18:10; Ac 3:1; Ac 9:26; Ac 10:10; Ac 11:5; Ac 26:20; 2Co 12:1)18and saw him saying to me, ‘Make haste and get out of Jerusalem quickly, because they will not accept your testimony about me.’ (Ac 9:29)19And I said, ‘Lord, they themselves know that in one synagogue after another I imprisoned and beat those who believed in you. (Mt 10:17; Ac 22:4; Ac 26:11)20And when the blood of Stephen your witness was being shed, I myself was standing by and approving and watching over the garments of those who killed him.’ (Ac 7:58; Ac 8:1; Ac 26:10; Ro 1:32; Re 2:13)21And he said to me, ‘Go, for I will send you far away to the Gentiles.’” (Ac 2:39; Ac 9:15)
Paul and the Roman Tribune
22Up to this word they listened to him. Then they raised their voices and said, “Away with such a fellow from the earth! For he should not be allowed to live.” (Ac 21:36; Ac 25:24)23And as they were shouting and throwing off their cloaks and flinging dust into the air,24the tribune ordered him to be brought into the barracks, saying that he should be examined by flogging, to find out why they were shouting against him like this. (Ac 21:34; Ac 22:29; Ac 23:10)25But when they had stretched him out for the whips,[4] Paul said to the centurion who was standing by, “Is it lawful for you to flog a man who is a Roman citizen and uncondemned?” (Ac 16:37)26When the centurion heard this, he went to the tribune and said to him, “What are you about to do? For this man is a Roman citizen.”27So the tribune came and said to him, “Tell me, are you a Roman citizen?” And he said, “Yes.”28The tribune answered, “I bought this citizenship for a large sum.” Paul said, “But I am a citizen by birth.”29So those who were about to examine him withdrew from him immediately, and the tribune also was afraid, for he realized that Paul was a Roman citizen and that he had bound him. (Ac 16:38; Ac 21:33; Ac 22:24; Ac 23:27)
Paul Before the Council
30But on the next day, desiring to know the real reason why he was being accused by the Jews, he unbound him and commanded the chief priests and all the council to meet, and he brought Paul down and set him before them. (Ac 22:24; Ac 23:28)
Acts 22
Noua Traducere Românească
from Biblica1„Frați și părinți,[1] ascultați‑mi acum apărarea față de voi!“2Când au auzit ei că li se adresează în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște. Pavel a zis:3„Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta și am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu strictețea Legii noastre părintești, fiind tot atât de plin de zel față de Dumnezeu cum sunteți voi toți astăzi.4Am persecutat până la moarte această Cale, am legat și am aruncat în închisoare bărbați și femei,5după cum îmi sunt martori atât marele preot, cât și tot Sfatul Bătrânilor[2]; de la ei am primit scrisori către frații din Damasc, ca să merg și să‑i aduc legați la Ierusalim chiar și pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți. (Ac 4:15)6În timp ce eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer.7Am căzut la pământ și am auzit un glas care‑mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuți?»8Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne[3]?» El mi‑a răspuns: «Eu sunt Isus nazarineanul, Cel pe Care tu Îl persecuți!» (Ac 9:5)9Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înțelegeau cuvintele Celui Ce‑mi vorbea.10Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Domnul mi‑a răspuns: «Ridică‑te, du‑te în Damasc, și acolo ți se va spune despre toate lucrurile pe care ai fost desemnat să le faci.»11Fiindcă n‑am mai putut vedea, din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m‑au luat de mână și m‑au dus în Damasc.12Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, potrivit Legii, care avea o bună mărturie printre toți iudeii care locuiau acolo,13a venit la mine și, stând alături de mine, mi‑a zis: «Frate Saul, recapătă‑ți vederea!» Chiar în clipa aceea mi‑am recăpătat vederea și m‑am uitat la el.14Ananias a zis: «Dumnezeul strămoșilor[4] noștri te‑a ales ca să‑I cunoști voia, să‑L vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui,15pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le‑ai văzut și auzit.16Iar acum, ce aștepți?! Ridică‑te, fii botezat și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!»17După ce m‑am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într‑o răpire sufletească18și L‑am văzut pe Domnul zicându‑mi: «Grăbește‑te, ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!»19Eu am zis: «Doamne, ei știu că eu îi aruncam în închisoare și îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine,20iar când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul[5] Tău, eram și eu de față, dându‑mi acordul și păzind hainele celor ce‑l omorau!»21Însă El mi‑a zis: «Du‑te, pentru că te voi trimite departe, la neamuri!»“
Pavel și tribunul roman
22Ei l‑au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi și‑au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu este vrednic să trăiască!“23În timp ce ei țipau, își azvârleau hainele și aruncau cu praf în văzduh,24tribunul a poruncit ca Pavel să fie dus în fort, cerând să fie interogat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau așa împotriva lui.25Dar când l‑au întins pentru a‑l biciui[6], Pavel i‑a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n‑a fost judecat?“[7]26Auzind aceasta, centurionul s‑a dus la tribun și l‑a anunțat, zicând: „Ce vrei să faci? Căci omul acesta este roman!“27Tribunul a venit și l‑a întrebat: – Spune‑mi, ești roman? Pavel a zis: – Da.28Tribunul a răspuns: – Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Pavel i‑a zis: – Eu sunt chiar născut roman.[8] (Ac 21:39)29Atunci cei ce urmau să‑l interogheze s‑au îndepărtat imediat de la el, iar tribunul, aflând că este cetățean roman, s‑a temut, pentru că‑l legase.
Pavel înaintea Sinedriului
30În ziua următoare, dorind să știe exact de ce era acuzat de iudei, l‑a dezlegat și a poruncit să se adune conducătorii preoților și tot Sinedriul. Apoi l‑a adus pe Pavel jos și l‑a pus să stea înaintea lor.