1In the first book, O Theophilus, I have dealt with all that Jesus began to do and teach, (Lu 1:3; Lu 24:19)2until the day when he was taken up, after he had given commands through the Holy Spirit to the apostles whom he had chosen. (Mt 28:19; Mr 16:15; Mr 16:19; Lu 4:1; Lu 4:18; Lu 24:47; Joh 20:21; Joh 20:22; Ac 10:38; Ac 10:42)3He presented himself alive to them after his suffering by many proofs, appearing to them during forty days and speaking about the kingdom of God. (Mt 28:17; Mr 16:14; Lu 24:34; Lu 24:36; Joh 20:19; Joh 20:21; Ac 10:40; Ac 13:31; 1Co 15:5)4And while staying[1] with them he ordered them not to depart from Jerusalem, but to wait for the promise of the Father, which, he said, “you heard from me; (Lu 24:49)5for John baptized with water, but you will be baptized with[2] the Holy Spirit not many days from now.” (Mt 3:11; Ac 2:1; Ac 11:16)
12Then they returned to Jerusalem from the mount called Olivet, which is near Jerusalem, a Sabbath day’s journey away. (Lu 24:50; Lu 24:52)13And when they had entered, they went up to the upper room, where they were staying, Peter and John and James and Andrew, Philip and Thomas, Bartholomew and Matthew, James the son of Alphaeus and Simon the Zealot and Judas the son of James. (Mt 10:2; Mr 3:16; Lu 6:14; Ac 9:37; Ac 9:39; Ac 20:8; Ac 21:20)14All these with one accord were devoting themselves to prayer, together with the women and Mary the mother of Jesus, and his brothers.[3] (Mt 12:46; Lu 8:2; Ac 2:42; Ac 2:46; Ac 4:24; Ac 5:12; Ac 6:4; Ac 15:25; Ro 12:12; Ro 15:6; Eph 6:18; Col 4:2)15In those days Peter stood up among the brothers (the company of persons was in all about 120) and said, (Joh 21:23)16“Brothers, the Scripture had to be fulfilled, which the Holy Spirit spoke beforehand by the mouth of David concerning Judas, who became a guide to those who arrested Jesus. (Mt 26:47; Mr 14:43; Lu 22:37; Lu 22:47; Lu 24:44; Joh 18:3)17For he was numbered among us and was allotted his share in this ministry.” (Joh 6:71; Joh 13:21; Ac 1:25; Ac 20:24; Ac 21:19; Ro 11:13; 2Co 4:1)18(Now this man acquired a field with the reward of his wickedness, and falling headlong[4] he burst open in the middle and all his bowels gushed out. (Mt 26:14; Mt 27:5)19And it became known to all the inhabitants of Jerusalem, so that the field was called in their own language Akeldama, that is, Field of Blood.) (Ac 21:40)20“For it is written in the Book of Psalms, “‘May his camp become desolate, and let there be no one to dwell in it’; and “‘Let another take his office.’ (Ps 69:25; Ps 109:8)21So one of the men who have accompanied us during all the time that the Lord Jesus went in and out among us, (Nu 27:17; De 31:2; 1Sa 18:13; Joh 15:27)22beginning from the baptism of John until the day when he was taken up from us—one of these men must become with us a witness to his resurrection.” (Mr 1:1; Lu 24:48; Ac 1:2; Ac 1:8; Ac 1:9; Ac 4:33; Ac 13:24; 1Pe 1:3)23And they put forward two, Joseph called Barsabbas, who was also called Justus, and Matthias. (Ac 1:26; Ac 15:22; Ac 18:7; Col 4:11)24And they prayed and said, “You, Lord, who know the hearts of all, show which one of these two you have chosen (1Sa 16:7; Ac 6:6; Ac 13:3; Ro 8:27)25to take the place in this ministry and apostleship from which Judas turned aside to go to his own place.” (Ac 1:17; Ro 1:5; 1Co 9:2; Ga 2:8)26And they cast lots for them, and the lot fell on Matthias, and he was numbered with the eleven apostles.
Promisiunea Duhului Sfânt și înălțarea lui Isus la cer
1Teofil, În prima carte[1] am scris despre toate lucrurile pe care Isus a început să le facă și să‑i învețe pe oameni2până în ziua în care a fost luat sus, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care‑i alesese,3cărora li S‑a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându‑li‑Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu[2].4În timp ce era împreună cu ei, le‑a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine.5Căci Ioan, într-adevăr, a botezat cu[3] apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“6Prin urmare, atunci când s‑au strâns laolaltă, ei L‑au întrebat: – Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?7El le‑a răspuns: – Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le‑a așezat prin propria Sa autoritate.8Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului.9După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L‑a luat dinaintea ochilor lor.10Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați în haine albe,11care le‑au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat de la voi în cer, va veni în același fel în care L‑ați văzut mergând spre cer.“
Matias ales în locul lui Iuda
12Atunci ei s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat[4].13Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeus, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov.14Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.15În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis:16„Bărbați, fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L‑au arestat pe Isus.17El era numărat ca fiind unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte[5] în slujirea aceasta. (18Din răsplata pentru nedreptatea lui, omul acesta și‑a cumpărat un ogor și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele.19Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în propria lor limbă[6], «Acheldama», adică«Ogorul sângelui».)20Căci în cartea Psalmilor este scris: «Fie‑i locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în ea!»[7] și«Slujba lui s‑o ia altul!»[8] (Ps 69:25; Ps 109:8)21Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne‑au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat[9] printre noi,22începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul din aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“23Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias.24Ei s‑au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales25ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s‑a întors Iuda ca să se ducă la locul lui.“26Apoi au aruncat sorții pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.