from Crossway1Therefore when we could bear it no longer, we were willing to be left behind at Athens alone, (Ac 17:15)2and we sent Timothy, our brother and God’s coworker[1] in the gospel of Christ, to establish and exhort you in your faith, (2Co 1:1; Php 2:19; Col 1:1; Phm 1:1; Heb 13:23)3that no one be moved by these afflictions. For you yourselves know that we are destined for this. (Ac 9:16; Ac 14:22)4For when we were with you, we kept telling you beforehand that we were to suffer affliction, just as it has come to pass, and just as you know. (1Th 2:14)5For this reason, when I could bear it no longer, I sent to learn about your faith, for fear that somehow the tempter had tempted you and our labor would be in vain. (Mt 4:3; 1Co 7:5; 2Co 11:3; Php 2:16; 1Th 3:1)
Timothy’s Encouraging Report
6But now that Timothy has come to us from you, and has brought us the good news of your faith and love and reported that you always remember us kindly and long to see us, as we long to see you— (Ac 18:5; 1Co 11:2; 2Co 7:6; 2Co 7:9; Php 1:8; 1Th 1:3)7for this reason, brothers,[2] in all our distress and affliction we have been comforted about you through your faith. (2Co 1:4)8For now we live, if you are standing fast in the Lord. (1Co 16:13)9For what thanksgiving can we return to God for you, for all the joy that we feel for your sake before our God, (1Th 1:2)10as we pray most earnestly night and day that we may see you face to face and supply what is lacking in your faith? (Ro 1:10; 2Co 13:9; 1Th 2:17; 2Ti 1:3)11Now may our God and Father himself, and our Lord Jesus, direct our way to you, (Ga 1:4; 2Th 3:5)12and may the Lord make you increase and abound in love for one another and for all, as we do for you, (Php 1:9; 1Th 4:1; 1Th 4:9; 1Th 4:10; 1Th 5:15; 2Th 1:3)13so that he may establish your hearts blameless in holiness before our God and Father, at the coming of our Lord Jesus with all his saints. (Zec 14:5; 1Th 2:19; 1Th 3:11; Jas 5:8; Jud 1:14)
1 Thessalonians 3
Noua Traducere Românească
from Biblica1De aceea, fiindcă n‑am mai putut răbda, am găsit potrivit să rămânem singuri în Atena2și l‑am trimis pe Timotei, fratele nostru și lucrător împreună cu Dumnezeu în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească și să vă încurajeze în credința voastră,3pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci știți că la aceasta suntem puși.4Când eram la voi v‑am spus dinainte că urmează să suferim necazuri, așa cum s‑a și întâmplat, după cum știți.5De aceea, când n‑am mai putut răbda, l‑am trimis să afle despre credința voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, și osteneala noastră să fi fost fără folos.6Însă Timotei a venit chiar acum de la voi la noi și ne‑a adus vești bune despre credința și dragostea voastră. Ne‑a spus că întotdeauna vă amintiți cu plăcere de noi și că tânjiți să ne vedeți, așa cum și noi tânjim să vă vedem.7De aceea, fraților, în orice nevoie și în orice necaz al nostru, am fost încurajați cu privire la voi, datorită credinței voastre.8Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi stați tari în Domnul.9Căci cum putem să‑I aducem mulțumire lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o avem[1] datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru?10Zi și noapte ne rugăm nespus de mult să vă putem vedea fața și să întregim ceea ce lipsește credinței voastre.11Fie ca Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus să netezească drumul nostru spre voi!12Domnul să facă să crească și să se reverse dragostea voastră unii față de alții și față de toți, așa cum facem și noi față de voi,13pentru ca inimile voastre să se întărească în sfințenie și să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Lui. Amin.