1 Kings 13 | English Standard Version

English Standard Version

A Man of God Confronts Jeroboam

1 And behold, a man of God came out of Judah by the word of the Lord to Bethel. Jeroboam was standing by the altar to make offerings. (1Ki 12:33; 2Ki 23:17) 2 And the man cried against the altar by the word of the Lord and said, “O altar, altar, thus says the Lord: ‘Behold, a son shall be born to the house of David, Josiah by name, and he shall sacrifice on you the priests of the high places who make offerings on you, and human bones shall be burned on you.’” (1Ki 13:32; 2Ki 23:15) 3 And he gave a sign the same day, saying, “This is the sign that the Lord has spoken: ‘Behold, the altar shall be torn down, and the ashes that are on it shall be poured out.’” (Jud 6:17) 4 And when the king heard the saying of the man of God, which he cried against the altar at Bethel, Jeroboam stretched out his hand from the altar, saying, “Seize him.” And his hand, which he stretched out against him, dried up, so that he could not draw it back to himself. 5 The altar also was torn down, and the ashes poured out from the altar, according to the sign that the man of God had given by the word of the Lord. 6 And the king said to the man of God, “Entreat now the favor of the Lord your God, and pray for me, that my hand may be restored to me.” And the man of God entreated the Lord, and the king’s hand was restored to him and became as it was before. (Ex 8:8; Ex 9:28; Ex 10:17; Nu 21:7; Ac 8:24)

Ex 8:8Ex 9:28Ex 10:17Nu 21:7Ac 8:24

7 And the king said to the man of God, “Come home with me, and refresh yourself, and I will give you a reward.” (1Sa 9:7; 2Ki 5:15) 8 And the man of God said to the king, “If you give me half your house, I will not go in with you. And I will not eat bread or drink water in this place, (Nu 22:18; Nu 24:13; 1Ki 13:16) 9 for so was it commanded me by the word of the Lord, saying, ‘You shall neither eat bread nor drink water nor return by the way that you came.’” 10 So he went another way and did not return by the way that he came to Bethel.

The Prophet’s Disobedience

11 Now an old prophet lived in Bethel. And his sons^[1] came and told him all that the man of God had done that day in Bethel. They also told to their father the words that he had spoken to the king. (1Ki 13:25; 2Ki 23:18) 12 And their father said to them, “Which way did he go?” And his sons showed him the way that the man of God who came from Judah had gone. 13 And he said to his sons, “Saddle the donkey for me.” So they saddled the donkey for him and he mounted it. 14 And he went after the man of God and found him sitting under an oak. And he said to him, “Are you the man of God who came from Judah?” And he said, “I am.” 15 Then he said to him, “Come home with me and eat bread.” 16 And he said, “I may not return with you, or go in with you, neither will I eat bread nor drink water with you in this place, (1Ki 13:8) 17 for it was said to me by the word of the Lord, ‘You shall neither eat bread nor drink water there, nor return by the way that you came.’” (1Ki 20:35; 1Th 4:15) 18 And he said to him, “I also am a prophet as you are, and an angel spoke to me by the word of the Lord, saying, ‘Bring him back with you into your house that he may eat bread and drink water.’” But he lied to him. 19 So he went back with him and ate bread in his house and drank water. 20 And as they sat at the table, the word of the Lord came to the prophet who had brought him back. 21 And he cried to the man of God who came from Judah, “Thus says the Lord, ‘Because you have disobeyed the word of the Lord and have not kept the command that the Lord your God commanded you, 22 but have come back and have eaten bread and drunk water in the place of which he said to you, “Eat no bread and drink no water,” your body shall not come to the tomb of your fathers.’” 23 And after he had eaten bread and drunk, he saddled the donkey for the prophet whom he had brought back. 24 And as he went away a lion met him on the road and killed him. And his body was thrown in the road, and the donkey stood beside it; the lion also stood beside the body. (1Ki 20:36) 25 And behold, men passed by and saw the body thrown in the road and the lion standing by the body. And they came and told it in the city where the old prophet lived. (1Ki 13:11) 26 And when the prophet who had brought him back from the way heard of it, he said, “It is the man of God who disobeyed the word of the Lord; therefore the Lord has given him to the lion, which has torn him and killed him, according to the word that the Lord spoke to him.” 27 And he said to his sons, “Saddle the donkey for me.” And they saddled it. 28 And he went and found his body thrown in the road, and the donkey and the lion standing beside the body. The lion had not eaten the body or torn the donkey. 29 And the prophet took up the body of the man of God and laid it on the donkey and brought it back to the city^[2] to mourn and to bury him. 30 And he laid the body in his own grave. And they mourned over him, saying, “Alas, my brother!” (Jer 22:18) 31 And after he had buried him, he said to his sons, “When I die, bury me in the grave in which the man of God is buried; lay my bones beside his bones. (2Ki 23:17) 32 For the saying that he called out by the word of the Lord against the altar in Bethel and against all the houses of the high places that are in the cities of Samaria shall surely come to pass.” (1Ki 12:31; 1Ki 13:2; 1Ki 16:24; 2Ki 23:16)

1Ki 12:311Ki 13:21Ki 16:242Ki 23:16

33 After this thing Jeroboam did not turn from his evil way, but made priests for the high places again from among all the people. Any who would, he ordained to be priests of the high places. 34 And this thing became sin to the house of Jeroboam, so as to cut it off and to destroy it from the face of the earth. (1Ki 12:30; 1Ki 14:10; 1Ki 15:29; 2Ki 17:21)

1Ki 12:301Ki 14:101Ki 15:292Ki 17:21

Noua Traducere Românească

from Biblica

Omul lui Dumnezeu din Iuda

1 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul DOMNULUI, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului DOMNULUI, și a zis: „Altarule, altarule! Așa vorbește DOMNUL: «Iată că se va naște un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El va înjunghia pe tine preoții înălțimilor, care aduc jertfe aici, și oseminte omenești se vor arde pe tine!»“ 3 El a dat un semn în aceeași zi, zicând: „Acesta este semnul pe care DOMNUL l‑a dat: altarul se va despica, iar cenușa din el se va împrăștia.“ 4 Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam și‑a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeți‑l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s‑a uscat, astfel că nu și‑a mai putut‑o trage înapoi. 5 Altarul s‑a despicat, iar cenușa din el s‑a împrăștiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul DOMNULUI. 6 Atunci regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Mijlocește la DOMNUL, Dumnezeul tău, și roagă‑te pentru mine ca să‑mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la DOMNUL, iar mâna regelui s‑a refăcut și a devenit ca mai înainte. 7 Regele i‑a zis omului lui Dumnezeu: – Vino cu mine acasă, înviorează‑te și îți voi da un dar! 8 Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns regelui: – Chiar dacă mi‑ai da jumătate din averea ta, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9 pentru că mi s‑a poruncit prin Cuvântul DOMNULUI: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“ 10 Astfel, el a plecat pe un alt drum și nu s‑a întors pe același drum pe care venise la Betel. 11 În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit și i‑au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum și cuvintele pe care i le spusese regelui. 12 Atunci tatăl lor i‑a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 13 Apoi el le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ După ce i‑au înșeuat măgarul, a încălecat pe el 14 și s‑a dus după omul lui Dumnezeu. L‑a găsit șezând sub un terebint și l‑a întrebat: – Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? El a răspuns: – Eu sunt. 15 Atunci el i‑a zis: – Vino acasă cu mine și mănâncă pâine. 16 Dar acesta a răspuns: – Nu pot să mă întorc și să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, 17 pentru că mi s‑a spus prin Cuvântul DOMNULUI: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“ 18 El i‑a zis: – Și eu sunt profet ca tine. Și un înger mi‑a vorbit prin Cuvântul DOMNULUI, zicând: „Adu‑l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă!“ Îl mințea. 19 Atunci omul lui Dumnezeu s‑a întors cu el, a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20 În timp ce stăteau la masă, Cuvântul DOMNULUI a venit la profetul care‑l adusese înapoi 21 și el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Așa vorbește DOMNUL: «Pentru că nu L‑ai ascultat pe DOMNUL și nu ai păzit porunca pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți‑a dat‑o, 22 ci te‑ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care îți poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, cadavrul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinților tăi.»“ 23 După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat și de băut, profetul care‑l adusese înapoi i‑a înșeuat măgarul. 24 El a plecat și a întâlnit pe drum un leu care l‑a omorât. Cadavrul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât și leul stăteau lângă cadavru. 25 Niște bărbați care treceau pe acolo au văzut cadavrul întins pe drum și leul stând lângă el și au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân. 26 Când profetul care‑l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu, care n‑a ascultat de Cuvântul DOMNULUI. DOMNUL l‑a dat în ghearele leului, care l‑a sfâșiat și l‑a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese DOMNUL.“ 27 Apoi le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ Și ei l‑au înșeuat. 28 El a plecat și a găsit cadavrul întins pe drum, iar măgarul și leul stând lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul, nici nu sfâșiase măgarul. 29 Atunci profetul a ridicat cadavrul omului lui Dumnezeu, l‑a pus pe măgar și s‑a întors în cetate să‑l jelească și să‑l înmormânteze. 30 I‑a așezat cadavrul în propriul său mormânt și l‑a jelit, zicând: „Vai, frate!“ 31 După ce l‑a înmormântat, profetul le‑a spus fiilor săi: „Când voi muri, înmormântați‑mă în mormântul în care este înmormântat omul lui Dumnezeu. Așezați‑mi oasele lângă oasele lui, 32 deoarece cuvântul pe care el l‑a rostit, potrivit poruncii DOMNULUI, împotriva altarului care se află în Betel și împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălțimile care se găsesc în cetățile Samariei, se va împlini.“ 33 Ieroboam nu s‑a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul. Cei doritori erau învestiți de el ca preoți pentru înălțimi. 34 Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ștergerea și nimicirea ei de pe fața pământului.