1If I speak in the tongues of men and of angels, but have not love, I am a noisy gong or a clanging cymbal.2And if I have prophetic powers, and understand all mysteries and all knowledge, and if I have all faith, so as to remove mountains, but have not love, I am nothing. (Mt 7:22; Mt 17:20; Mr 11:23; Lu 17:6; Ac 2:18; 1Co 14:1; 1Co 14:39)3If I give away all I have, and if I deliver up my body to be burned,[1] but have not love, I gain nothing. (Da 3:28; Mt 6:2)4Love is patient and kind; love does not envy or boast; it is not arrogant (Pr 10:12; Pr 17:9; Ac 7:9; 1Co 4:6; 2Co 6:6; Ga 5:22; Eph 4:32; Col 3:12; 1Th 5:14; 2Ti 2:10; 1Pe 4:8)5or rude. It does not insist on its own way; it is not irritable or resentful;[2] (Ro 4:6; 1Co 10:24; 2Co 5:19)6it does not rejoice at wrongdoing, but rejoices with the truth. (Ro 1:32; 2Th 2:12; 2Jo 1:4; 3Jo 1:3)7Love bears all things, believes all things, hopes all things, endures all things. (1Co 9:12; 1Co 13:4)8Love never ends. As for prophecies, they will pass away; as for tongues, they will cease; as for knowledge, it will pass away.9For we know in part and we prophesy in part, (1Co 8:2)10but when the perfect comes, the partial will pass away. (Joh 15:15)11When I was a child, I spoke like a child, I thought like a child, I reasoned like a child. When I became a man, I gave up childish ways.12For now we see in a mirror dimly, but then face to face. Now I know in part; then I shall know fully, even as I have been fully known. (Nu 12:8; Job 36:26; Mt 5:8; 1Co 8:3; 2Co 3:18; 2Co 5:7; Jas 1:23; 1Jo 3:2)13So now faith, hope, and love abide, these three; but the greatest of these is love.
1Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‑am dragoste, am devenit o goarnă de aramă răsunătoare sau un țambal zdrăngănitor.2Și chiar dacă aș avea darul profeției și aș înțelege toate tainele și toată cunoștința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut munții, dar n‑am dragoste, sunt nimic.3Chiar dacă mi‑aș împărți toate bunurile și chiar dacă mi‑aș da trupul să fiu ars[1], dar n‑am dragoste, nu‑mi folosește la nimic.4Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă,5nu se comportă necuviincios, nu caută foloasele sale, nu se supără, nu se gândește la rău,6nu se bucură de nedreptate, ci își găsește bucuria în adevăr,7acoperă totul[2], crede totul, speră totul, suportă totul.8Dragostea nu piere niciodată. Cât despre profeții însă, ele se vor sfârși; cât despre limbi, ele vor înceta; cât despre cunoștință, ea se va sfârși.9Căci cunoaștem în parte și profețim în parte,10însă, când va veni ce este desăvârșit, ceea ce există doar în parte se va sfârși.11Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit bărbat, am sfârșit‑o cu lucrurile copilărești.12Acum vedem printr‑o oglindă[3], în mod neclar[4], însă atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.13Acum deci rămân acestea trei: credința, speranța și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.