Römer 10 | Elberfelder Bibel

Elberfelder Bibel

1 Brüder! Das Wohlgefallen meines Herzens und mein Flehen für sie zu Gott ist, dass sie gerettet werden^[1]. (Röm 9,3; Röm 11,14) 2 Denn ich gebe ihnen Zeugnis, dass sie Eifer für Gott haben, aber nicht mit^[2] ⟨rechter⟩ Erkenntnis. (Joh 16,3; Apg 22,3) 3 Denn da sie Gottes Gerechtigkeit nicht erkannten und ihre eigene aufzurichten trachteten, haben sie sich der Gerechtigkeit Gottes nicht unterworfen. (Röm 9,31; Phil 3,9)

Glaubensgerechtigkeit nur durch Jesus Christus

4 Denn das Endziel^[3] des Gesetzes ist Christus, jedem Glaubenden zur Gerechtigkeit. (Mt 5,17; Röm 3,26; Hebr 8,13) 5 Denn Mose beschreibt die Gerechtigkeit, die aus dem Gesetz ist: »Der Mensch, der diese Dinge getan hat, wird durch sie leben.« (3Mo 18,5; Lk 10,28; Röm 7,10; Gal 3,12; Phil 3,6)

3Mo 18,5Lk 10,28Röm 7,10Gal 3,12Phil 3,6

6 Die Gerechtigkeit aus Glauben aber sagt so: Sprich nicht in deinem Herzen: »Wer wird in den Himmel hinaufsteigen?«, das ist: Christus herabführen; (5Mo 9,4; Spr 30,4) 7 oder: »Wer wird in den Abgrund hinabsteigen?«, das ist: Christus aus den Toten heraufführen. 8 Sondern was sagt sie? »Das Wort ist dir nahe, in deinem Mund und in deinem Herzen.« Das ist das Wort des Glaubens, das wir predigen, (5Mo 30,12) 9 dass, wenn du mit deinem Mund Jesus als Herrn bekennst und in deinem Herzen glaubst, dass Gott ihn aus den Toten auferweckt hat, du gerettet werden wirst. (Mt 10,32; Mk 16,16; 2Kor 4,5) 10 Denn mit dem Herzen wird geglaubt zur Gerechtigkeit, und mit dem Mund wird bekannt zum Heil^[4]. (Röm 4,3) 11 Denn die Schrift sagt: »Jeder, der an ihn glaubt, wird nicht zuschanden werden.« (Ps 25,3; Jes 28,16; Röm 9,33) 12 Denn es ist kein Unterschied zwischen Jude und Grieche^[5], denn er ist Herr über alle, und er ist reich für alle, die ihn anrufen; (Ps 145,18; Apg 10,36; Apg 15,9; Röm 3,22; Röm 3,29; Gal 3,28; Kol 3,11)

Ps 145,18Apg 10,36Apg 15,9Röm 3,22Röm 3,29Gal 3,28Kol 3,11

13 »denn jeder, der den Namen des Herrn anrufen wird, wird gerettet werden«. (Joe 3,5; Apg 2,21)

Das Heil ist auch für Israel, aber ein Teil Israels ist verstockt

14 Wie sollen sie nun den anrufen, an den sie nicht geglaubt haben? Wie aber sollen sie an den glauben, von dem sie nicht gehört haben? Wie aber sollen sie hören ohne einen Prediger? 15 Wie aber sollen sie predigen, wenn sie nicht gesandt sind? Wie geschrieben steht: »Wie schön sind die Füße derer, die Gutes verkündigen^[6]!« (Jes 52,7; Nah 2,1) 16 Aber nicht alle haben dem Evangelium gehorcht. Denn Jesaja sagt: »Herr, wer hat unserer Verkündigung geglaubt?« (Jes 53,1; Joh 12,38; Hebr 4,2) 17 Also ist der Glaube aus der Verkündigung^[7], die Verkündigung aber durch das Wort Christi^[8]. (Joh 17,20) 18 Aber ich sage: Haben sie etwa nicht gehört? Ja, gewiss. »Ihr Schall ist hinausgegangen zu der ganzen Erde und ihre Reden zu den Grenzen des Erdkreises.« (Ps 19,5; Apg 1,8; Kol 1,6) 19 Aber ich sage: Hat Israel es etwa nicht erkannt? Zuerst spricht Mose: »Ich will euch zur Eifersucht reizen über ein Nicht-Volk, über eine unverständige Nation will ich euch erbittern.« (5Mo 32,21; Röm 11,11; 1Petr 2,10) 20 Jesaja aber wagt es und spricht: »Ich bin gefunden worden von denen, die mich nicht suchten, ich bin offenbar geworden denen, die nicht nach mir fragten.« (Jes 65,1; Röm 9,30) 21 Zu^[9] Israel aber sagt er: »Den ganzen Tag habe ich meine Hände ausgestreckt zu einem ungehorsamen und widersprechenden Volk.« (Jes 65,2)

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Cristos este împlinirea^[1] Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.

Mântuirea este pentru toți cei care cred

5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“^[2] (3Mo 18,5) 6 Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“^[3] – adică pentru a‑L coborî pe Cristos – (5Mo 30,12) 7 „sau: «Cine va coborî în Adânc^[4]?»“^[5] – adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți! (1Mo 1,2; 1Mo 7,11; 5Mo 30,13) 8 Și atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta și în inima ta.“^[6] Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm. (5Mo 30,14) 9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn^[7] și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. (2Mo 3,14) 10 Căci cu inima omul crede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.^[8] 11 Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“^[9] 12 Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă. 13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“^[10] (Joe 2,32) 14 Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15 Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“^[11] (Jes 52,7; Nah 1,15) 16 Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“^[12] (Jes 53,1) 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.^[13] 18 Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da! „Răsunetul lor a străbătut întreg pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“^[14] (Ps 19,4) 19 Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un neam; vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“^[15] (5Mo 32,21) 20 Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune: „M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau; M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“^[16] 21 Însă, despre Israel, spune: „Toată ziua Mi‑am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor.“^[17] (Jes 65,2)