1Ein MIKTAM von David. Bewahre mich, Gott! Denn bei dir suche ich Schutz.2Ich habe zu dem HERRN gesagt: »Mein Herr bist du! Mein Glück finde ich nur bei dir!«3An denen, die zu Gott gehören auf der Erde, an diesen besonderen Menschen habe ich meine ganze Freude.4Wie viele Schmerzen haben die, die einem anderen Gott hinterherlaufen! Niemals werde ich ihre blutigen Trankopfer darbringen und auf keinen Fall ihre Namen über meine Lippen kommen lassen!5Der HERR, er ist das Erbe, das mir zufällt, er mein Kelch! Du bist es, der mein Los festlegt.6Ein schönes Land wurde mir zugemessen, ja wirklich, mein Besitz gefällt mir sehr!7Preisen will ich den HERRN. Er ist es, der mir Rat gegeben hat. Selbst in der Nacht spricht mein Gewissen zu mir.8Den HERRN habe ich jederzeit vor Augen. Weil er mir zur Seite steht, werde ich nicht ins Wanken kommen.9Darum freut sich mein Herz und mein Innerstes bricht in Jubel aus. Selbst mein Körper wird ganz sicher ruhen.10Denn du wirst meine Seele nicht der Totenwelt überlassen, du wirst nicht zulassen, dass dein treuer Freund ins Grab sinkt.11Du eröffnest mir den Weg des Lebens. Unsagbare Freude in deiner Gegenwart, Wunderbares hältst du für immer in deiner rechten Hand bereit.
1Păzește‑mă, Dumnezeule, căci în Tine mă adăpostesc![1]2Eu zic DOMNULUI: „Tu ești Stăpânul meu; fericirea mea nu este dincolo de Tine!“[2]3Cât despre sfinții care sunt în țară, ei și cei măreți, în ei este toată plăcerea mea!4Durerile lor se înmulțesc; au cumpărat un idol.[3] Nu voi turna jertfele lor de băutură din sânge și nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.5DOMNUL este partea mea de moștenire și cupa mea! Tu îmi apuci sorțul[4]!6Plăcute moșii mi‑au căzut la sorți! Într-adevăr, frumoasă moștenire mi‑a fost dată!7Îl voi binecuvânta pe DOMNUL Care mă sfătuiește! Chiar și în timpul nopților rărunchii mei mă îndeamnă!8Îl pun pe DOMNUL neîncetat înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina!9De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește sufletul[5]! Mai mult, trupul meu va locui în siguranță,10căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca sfântul Tău[6] să vadă putrezirea[7]. (Ps 5,7; Apg 2,27)11Îmi faci cunoscută calea vieții; în prezența Ta este un belșug de bucurii, la dreapta Ta sunt desfătări veșnice![8]