1Von David. Gepriesen sei der HERR, mein Fels! Er ist es, der mir zeigt, wie ich kämpfen kann, und mich zum Krieg bereit macht.2Lauter Güte ist er für mich und mein sicherer Ort, meine Zuflucht und mein Retter, das ist er für mich. Er, mein Schild, hinter dem ich mich berge, der mir Völker unterwirft.3Was ist schon der Mensch, dass du ihn kennst? Was ein Menschenkind, dass du ihm Beachtung schenkst?4Der Mensch gleicht doch einem Hauch, seine Lebenszeit ist wie ein Schatten, der vorübergleitet.5HERR, neige doch deinen Himmel herab und komm herunter! Berühre die Berge, und sie fangen an zu rauchen!6Lass Blitze herabkrachen und zerstreue sie, schieße deine Pfeile ab und verwirre sie!7Strecke deine Hände herab aus der Höhe, befreie mich und reiße mich heraus aus den Wassermassen und aus der Gewalt fremder Menschen!8Sie sind es, die Unwahres sprechen, und ihre rechte Hand beschwört Falsches.9Gott, ein neues Lied will ich dir singen, auf der zehnsaitigen Harfe will ich dir musizieren.10Du bist es, der den Königen den Sieg gibt, der David, seinen Diener, vor dem bösen Schwert bewahrt.11Befreie mich und reiße mich heraus aus der Gewalt fremder Menschen! Sie sind es, die Unwahres sprechen, und ihre rechte Hand beschwört Falsches.12Ja, unsere Söhne mögen sein wie hochgewachsene Bäume in ihrer Jugendzeit, unsere Töchter wie die Eckpfeiler, schön geschnitzt in den Palästen!13Mögen unsere Speicher voll sein mit den verschiedensten Vorräten, unsere Schafe sich tausendfach vermehren auf unseren Weiden!14Auch unsere Rinder sollen sich vermehren, ohne Verlust oder Fehlgeburt, und kein Klagegeschrei sei zu hören auf unseren Straßen!15Glücklich zu preisen ist das Volk, dem es so ergeht! Glücklich zu preisen ist das Volk, dessen Gott der HERR ist!
1Binecuvântat să fie DOMNUL, Stânca mea, Cel Ce‑mi deprinde mâinile pentru luptă și degetele pentru război,2Binefăcătorul[1] meu, Fortăreața mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu și Cel în Care mă adăpostesc, Cel Care‑mi supune poporul! (Ps 5,7)3DOAMNE, ce este omul, ca să iei cunoștiință de el, și fiul omului, ca să te gândești la el?4Omul este ca o suflare, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.5DOAMNE, pleacă‑Ți cerurile și coboară; atinge munții, ca să fumege!6Aprinde fulgerul și împrăștie‑i pe dușmanii mei; aruncă săgețile Tale și pune‑i pe fugă!7Întinde‑Ți mâna din înălțime! Scapă‑mă și izbăvește‑mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,8a căror gură vorbește nimicuri[2] și a căror dreaptă este înșelătoare!9Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă! Voi cânta spre lauda Ta cu lira cu zece coarde,10Ție, Care le dai regilor victoria, Care îl scapi pe David, robul Tău, de o sabie distrugătoare!11Numai scapă‑mă, izbăvește‑mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbește nimicuri și a căror dreaptă este înșelătoare!12Atunci fiii noștri, în tinerețea lor, vor fi ca niște plante bine crescute. Fiicele noastre vor fi ca niște stâlpi sculptați pentru structura unui palat.13Grânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade. Turmele noastre ni se vor înmulți cu miile și cu zecile de mii pe pășunile noastre.14Vitele noastre vor fi bine hrănite;[3] nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de țipăt pe ulițele noastre.15Ferice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este DOMNUL!