Psalm 105 | Das Buch :: ERF Bibleserver

Das Buch

Gottes große Taten in der Geschichte

1 Dankt dem HERRN, ruft seinen Namen an! Macht seine Taten bekannt unter den Völkern! 2 Singt für ihn, macht Musik für ihn, sprecht über alle seine Wundertaten! 3 Ihr könnt stolz darauf sein, dass ihr seinen heiligen Namen kennt! Von Herzen können sich die freuen, die nach dem HERRN fragen. 4 Fragt nach dem HERRN und nach seiner Macht, sucht stets seine Gegenwart! 5 Erinnert euch an die Wunder, die er getan hat, an seine Wunderzeichen und Urteilssprüche, 6 ihr, die Nachkommen von Abraham, seinem Diener, ihr Familie von Jakob, ihr, die er auserwählt hat. 7 Er ist der HERR, unser Gott. Auf der ganzen Erde gelten seine Beschlüsse. 8 Auf ewig denkt er an seinen Bund, an sein Wort, das er für Tausende von Generationen festlegte, 9 an das, was er Abraham zugesagt hat, und an sein Versprechen an Isaak. 10 Er hat es für Jakob als Lebensordnung gesetzt, ja, als ewigen Bund für Israel. 11 Er sagte: »Ich will dir das Land Kanaan geben als Erbbesitz, der euch zugeteilt ist.« 12 Als sie noch eine kleine Gruppe waren, nur wenige und als Fremde im Land, 13 als sie noch von Volk zu Volk zogen, von einem Königreich zum nächsten Volk, 14 da ließ er nicht zu, dass irgendjemand sie unterdrückte, ja, er wies ihretwegen Könige in die Schranken: 15 »Tastet die nicht an, die ich gesalbt habe, und tut meinen Boten nichts Böses an!« 16 Dann ließ er eine Hungersnot über das Land kommen, jeglichen Brotvorrat nahm er fort. 17 Einen Mann schickte er ihnen voraus, als Sklave wurde Josef verkauft. 18 Sie zwängten seine Füße in Fesseln und seinen Hals in Eisen, 19 bis zu der Zeit, als sein Wort sich erfüllte und die Aussagen, die der HERR ihm gegeben hatte, ihn bestätigten. 20 Er bewegte den König dazu, ihn freizulassen, den Herrscher über die Völker, und der befreite ihn. 21 Der setzte ihn als Herrn über seinen Haushalt ein, als Verwalter über all seinen Besitz. 22 Er sollte die Stammesfürsten von ihm abhängig machen und seine Ältesten in der Weisheit unterrichten. 23 Da kam Israel nach Ägypten, ja, die Familie Jakobs lebte als Fremde im Land von Ham. 24 Da ließ er sein Volk sich stark vermehren und machte es stärker als seine Unterdrücker. 25 Da ließ er es geschehen, dass ihr Herz sein Volk hasste und dass sie üble Dinge gegen seine Diener ausheckten. 26 Da sandte er Mose, seinen Diener, und Aaron, den er auserwählt hatte. 27 Die vollbrachten unter ihnen seine gewaltigen Zeichen, ja, Wundertaten im Land von Ham. 28 Er schickte die Finsternis, da wurde es dunkel, doch nein! Sie widerstrebten seinen Worten! 29 Er verwandelte ihre Wasserströme in Blut und ließ ihre Fische umkommen. 30 Da wimmelte das Land von Fröschen, sogar in den Zimmern der Königsfamilie! 31 Er befahl es und da kamen Insektenschwärme, Stechmücken waren in ihrem ganzen Wohngebiet. 32 Statt Regen schickte er Hagel, Feuerflammen in ihr Land. 33 Ja, er zerschlug ihre Weinstöcke und Feigenbäume und zerbrach die Bäume in der ganzen Umgebung. 34 Er sprach, da kamen Heuschrecken, ja, Wanderheuschrecken ohne Zahl. 35 Sie vertilgten alles Grüne in ihrem Land und fraßen die Früchte ihres Ackerbodens. 36 Da ließ er alle Erstgeborenen in ihrem Land umkommen, die Kinder, die sie schon in jungen Jahren bekommen hatten. 37 Er führte sie heraus, beladen mit Silber und Gold, da war niemand unter seinen Stämmen, der stolperte. 38 Ganz Ägypten freute sich, als sie auszogen, denn der Schrecken vor ihnen hatte sie ergriffen. 39 Eine Wolke formte er, um sie zu bedecken, und ein Feuer, das die Nacht erhellte. 40 Als sie darum baten, ließ er Wachteln kommen und Brot aus dem Himmel, um sie zu ernähren. 41 Er spaltete einen Felsen, da quoll Wasser hervor, ein Strom ergoss sich in die Wüste. 42 Denn er dachte an sein heiliges Wort und an Abraham, seinen Diener. 43 So führte er sein Volk heraus mit Freudengesang, seine Auserwählten mit Jubelrufen. 44 Er gab ihnen die Länder fremder Völker; was andere Völker aufgebaut hatten, nahmen sie in Besitz. 45 Das geschah, damit sie seine Gebote beachteten und seine Weisungen befolgten. Halleluja!

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Mulțumiți DOMNULUI, chemați Numele Lui! Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui! 2 Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui! Vestiți toate minunile Lui! 3 Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce‑L caută pe DOMNUL! 4 Căutați pe DOMNUL și puterea Lui, căutați întotdeauna fața Lui! 5 Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut, de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa, 6 sămânță a robului Său Avraam, fii ai lui Iacov, aleșii Lui! 7 El este DOMNUL, Dumnezeul nostru, și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul. 8 El Își aduce aminte mereu de legământul Lui, de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații, 9 de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam, de jurământul Lui către Isaac, 10 pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre și față de Israel printr‑un legământ veșnic, 11 zicând: „Ție îți voi da țara Canaan, ca parte a moștenirii voastre.“ 12 Pe atunci erau doar câțiva oameni, puțini la număr și străini în țară. 13 Ei călătoreau de la un neam la alt neam, de la un regat la alt popor. 14 El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească și a mustrat regi pentru ei: 15 „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“ 16 A chemat foametea peste țară, a frânt orice toiag al pâinii. 17 Trimisese înaintea lor un om, pe Iosif, care a fost vândut ca rob. 18 I‑au strâns picioarele în lanțuri, iar gâtul i‑a fost pus în fiare, 19 până la vremea când s‑a împlinit^[1] Cuvântul Lui, când Cuvântul DOMNULUI l‑a dovedit curat.^[2] 20 Atunci regele a trimis să‑l dezlege și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze. 21 L‑a pus stăpân peste casa lui și stăpânitor peste toate averile lui, 22 ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea. 23 Atunci Israel a venit în Egipt, Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham. 24 Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor. 25 Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul, să se poarte mișelește cu robii Săi. 26 L‑a trimis pe Moise, robul Său, și pe Aaron pe care‑l alesese. 27 Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași și au făcut minuni în țara lui Ham. 28 A trimis întunericul și s‑a făcut beznă; Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui. 29 Le‑a prefăcut apa în sânge și le‑a omorât peștii. 30 Țara lor a mișunat de broaște, până în odăile împăraților lor. 31 El a zis, și au venit roiuri de muște; au fost țânțari pe întreg teritoriul lor. 32 Le‑a dat grindină, în loc de ploaie, și flăcări de foc peste țara lor. 33 Le‑a lovit viile și smochinii și le‑a rupt copacii din teritoriul lor. 34 El a zis, și au venit lăcuste^[3], lăcuste^[4] fără număr. 35 Ele au devorat toată verdeața din țara lor și au mâncat rodul pământului lor. 36 I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor, pârga întregii lor puteri. 37 El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească. 38 Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor, căci îi apucaseră groaza de ei. 39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare și un foc ca să lumineze noaptea. 40 Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe și i‑a săturat cu pâine din cer. 41 A despicat stânca și a curs apă; un râu a curs prin locuri uscate. 42 Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă, făcută lui Avraam, robul Său. 43 El Și‑a scos poporul cu bucurie, Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie. 44 Le‑a dat teritoriile neamurilor și au moștenit rodul muncii noroadelor, 45 ca să păzească hotărârile Lui și să trăiască după învățăturile^[5] Lui. Lăudați‑L pe DOMNUL!^[6]