Jesaja 63 | Neue evangelistische Übersetzung Noua Traducere Românească

Jesaja 63 | Neue evangelistische Übersetzung

Gericht über Völker

1 „Wer kommt da vom Edomiterland, / aus Bozra mit grellrotem Gewand? / Er schreitet in prächtigen Kleidern daher, / stolz in seiner gewaltigen Kraft.“ / „Ich bin es, der Gerechtigkeit verkündet / und der die Macht zum Retten hat!“ 2 „Warum ist dein Gewand so rot? / Hast du Trauben in der Kelter zerstampft?“ 3 „Ja, ich trat die Kelter ganz allein, / von den Völkern war niemand dabei. / Ich trat sie zusammen in meinem Zorn, / zerstampfte sie in meinem Grimm. / Ihr Saft ist an meine Kleidung gespritzt, / ich besudelte mein ganzes Gewand. 4 Ein Tag der Rache lag mir im Sinn, / und das Jahr der Erlösung war gekommen. 5 Ich blickte umher, doch niemand half. / Ich wunderte mich sehr, doch keiner unterstützte mich. / Da half mir mein eigener Arm, / und mein Zorn gab mir die Kraft. 6 Ich zertrat die Völker in meinem Zorn, / zerstampfte sie in meinem Grimm / und ließ ihren Saft im Boden versickern.“

Gebet und Erhörung

7 Ich will daran erinnern, wie Jahwe uns seine Gnade erwies, / will denken an die Ruhmestaten des Herrn, / an alles, was Jahwe für uns tat, / an seine große Güte, die er dem Volk Israel erwies, / und zwar aus seinem Erbarmen heraus / und seiner übergroßen Freundlichkeit. 8 Er sagte: „Gewiss sind sie mein Volk, / Kinder, die nicht enttäuschen!“ / Und so wurde er ihr Befreier 9 aus all ihrer Not. / Kein Bote und kein Engel – er selbst hat sie befreit! / Aus Liebe und Erbarmen hat er sie erlöst, / sie aufgehoben und getragen in all den Tagen der frühen Zeit. 10 Doch sie lehnten sich gegen ihn auf, / betrübten seinen Heiligen Geist. / Da wandelte er sich und wurde ihr Feind / und kämpfte nun selbst gegen sie. 11 Da dachten sie wieder an die vorige Zeit, / als Mose noch in ihrer Mitte war: / „Wo ist der Gott, der den Hirten seiner Schafe aus dem Meer herausgezogen hat?* / Wo ist der, der ihm den Heiligen Geist ins Innerste gab, 12 der ihm beistand mit seinem gewaltigen Arm, / der das Meer zerteilte vor seinem Volk / und sich so einen ewigen Namen erschuf? 13 Wo ist der, der sie durch die Fluten führte, / wie Pferde durch die Steppe, / sodass niemand ins Stolpern geriet? 14 Wie das Vieh, das ins Tal hinabzieht, / brachte der Geist Jahwes sie zum Ruheplatz. / So hast du dein Volk geführt / und dir einen ruhmvollen Namen gemacht.“ 15 Blick doch vom Himmel herab! / Sieh her vom Wohnort deiner Majestät und Heiligkeit! / Wo ist dein Liebeseifer für uns, / wo deine unvergleichliche Macht? / Warum hältst du dein Mitleid, dein Erbarmen gegen uns zurück? 16 Du bist doch unser Vater! / Abraham weiß nichts von uns, / und Israel* würde uns nicht einmal kennen. / Du bist unser Vater, Jahwe! / „Unser Erlöser von jeher“ wirst du genannt. 17 Warum, Jahwe, hast du uns abirren lassen? / Warum hast du uns so starrsinnig gemacht? / Warum sind wir ohne Ehrfurcht vor dir? / Kehr doch bitte wieder um! / Wir sind doch deine Diener und das Volk, das dir gehört! 18 Vor kurzem erst vertrieben unsere Feinde dein heiliges Volk / und zertrampelten dein Heiligtum. 19 Es ist, als hättest du nie über uns geherrscht, / als hättest du uns nie zu deinem Eigentum gemacht!
Noua Traducere Românească

Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării

1 – Cine este Acesta, Care vine din Edom, Care vine cu hainele roșii din Boțra?! Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos, pășind atât de plin de putere?! – Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate și Care am putere să izbăvesc! 2 – De ce‑Ți sunt hainele roșii și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc? 3 – Eu singur am călcat în teasc, iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine. Le‑am călcat în mânia Mea, le‑am călcat în picioare în furia Mea. Sângele lor Mi‑a stropit hainele, astfel că pe toate Mi le‑am pătat. 4 Căci ziua răzbunării era în inima Mea și anul răscumpărării Mele sosise. 5 M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute; am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine; prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie și mânia Mea M‑a sprijinit. 6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea, le‑am îmbătat în furia Mea și le‑am vărsat sângele pe pământ.

Laudă și mărturisire

7 Voi vesti îndurările DOMNULUI și isprăvile DOMNULUI, potrivit cu tot ceea ce a făcut DOMNUL pentru noi. Voi vesti marea Lui bunătate față de Casa lui Israel, pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale și potrivit bogăției îndurării Lui. 8 El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu, fiii care nu vor trăda“; și astfel El a devenit Mântuitorul lor. 9 Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,* iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit. În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat; i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime. 10 Dar ei s‑au răzvrătit și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt. De aceea El S‑a făcut dușmanul lor și a luptat El Însuși împotriva lor. 11 Atunci ei și‑au adus aminte* de zilele străvechi, când Moise Îi conducea poporul. Unde este Acela Care i‑a scos din mare împreună cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela Care a pus printre ei Duhul Său cel Sfânt, 12 Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț la dreapta lui Moise, Acela Care a despărțit apele înaintea lor pentru a‑Și face un renume veșnic, 13 Acela Care i‑a condus prin adâncuri? Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie, ei nu s‑au împiedicat 14 și asemenea unor vite care coboară în vale, așa i‑a condus Duhul DOMNULUI la odihnă. În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul, pentru a‑Ți face un Nume măreț. 15 Privește din ceruri și vezi, din Locuința Ta sfântă și măreață! Unde‑Ți sunt râvna și puterea? Fiorul Tău lăuntric și mila Ta s‑au retras de la mine. 16 Totuși, Tu ești Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne cunoaște, chiar dacă Israel nu ne recunoaște; Tu, DOAMNE, ești Tatăl nostru, din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“! 17 De ce, DOAMNE, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale? De ce ne‑ai împietrit inimile, ca să nu mai avem teamă de Tine? Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi, de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire! 18 Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale; vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș. 19 Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai, ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.*