1Seht es doch: Jahwes Arm ist zum Helfen nicht zu kurz, / sein Ohr ist zum Hören nicht zu taub!2Nein, eure Vergehen haben die Mauer gebaut, / die zwischen euch und eurem Gott steht. / Eure Sünden verhüllten sein Gesicht, / dass er euch auch nicht anhören will.3Eure Hände sind mit Blut befleckt, / Unrecht klebt an euren Fingern. / Eure Lippen lügen, / und eure Zunge zischt Boshaftigkeit.4Keiner bringt gerechte Klagen vor, / keiner hält ehrlich Gericht. / Man vertraut auf Nichtigkeiten, / redet gehaltloses Zeug, / geht mit Unheil schwanger / und bringt Unrecht zur Welt.5Schlangeneier brüten sie aus, / und Spinngewebe weben sie. / Wer von ihren Eiern isst, wird sterben; / und wenn man eins zerdrückt, fährt eine Giftschlange heraus.6Ihre Fäden werden nie zum Gewand, / und ihr Gewebe deckt keinen Menschen zu. / Ihre Werke sind Handlungen des Unrechts, / und ihre Hände sind voller Gewalt.7Ihre Füße laufen dem Bösen nach, / schnell vergießen sie unschuldiges Blut. / Ihre Pläne sind von Unheil erfüllt, / ihre Straßen von Scherben und Verderben.8Was zum Frieden führt, kennen sie nicht; / in ihren Spuren zeigt sich kein Recht. / Bewusst schlagen sie krumme Wege ein. / Wer ihnen folgt, kennt den Frieden nicht mehr.*9Darum gibt es bei uns kein Recht, / und Gerechtigkeit erreicht uns nicht. / Wir hoffen auf Licht und bekommen Finsternis; / wir warten darauf, dass es hell wird, doch uns umgibt finstere Nacht.10Wie Blinde tasten wir uns an der Wand entlang, / wie Augenlose tappen wir herum. / Am hellen Mittag stolpern wir wie in der Dämmerung, / wie Tote sind wir mitten im Leben.11Wie aufgeschreckte Bären brummen wir / und gurren wie klagende Tauben. / Wir hoffen auf das Recht, aber nichts geschieht, / auf die Rettung, doch sie bleibt fern von uns.12Denn vielfach haben wir uns gegen dich vergangen, / unsere Sünden klagen uns an! / Ja, unsere Vergehen sind uns bewusst, / wir kennen unsere Schuld:13Untreue und Verleugnung Jahwes, / Abkehr von unserem Gott, / Reden von Gewalttat und Aufruhr, / mit Lügenworten schwanger gehen / und von sich geben, was im Herzen steckt.14So wurde das Recht verdrängt, / und die Gerechtigkeit zog sich zurück. / Die Wahrheit kommt auf dem Marktplatz zu Fall, / die Redlichkeit ist nicht mehr gefragt.15Deshalb fehlt die Wahrheit unter uns, / und wer das Böse meidet, wird beraubt.
Das alles hat Jahwe gesehen, / und ihm missfällt, dass es kein Recht mehr gibt.16Er sieht, dass niemand sich regt, / und wundert sich, dass keiner dazwischentritt. / Da greift er mit eigener Hand ein, / von eigener Gerechtigkeit gestützt.17Er zog Gerechtigkeit wie einen Panzer an, / den Helm des Heils auf seinem Kopf. / Mit Vergeltung hüllte er sich ein / und mit dem Mantel der Entschlossenheit.18Jedem zahlt er es nach seinen Taten heim: / seinen Gegnern Zorn, / seinen Feinden Vergeltung. / Auch den Meeresländern zahlt er den verdienten Lohn.19Dann fürchtet man im Westen den Namen Jahwes / und im Osten seine Herrlichkeit. / Denn er kommt wie ein eingezwängter reißender Strom, / den sein Atem vorwärtstreibt.20Doch für Zion kommt er als Erlöser, / und auch für die in Jakobs Nachkommenschaft, / die umkehren von ihrer Abtrünnigkeit. / Das sagt Jahwe.21„Ich schließe einen Bund mit ihnen“,* sagt Jahwe. „Mein Geist, der auf dir ruht, und die Worte, die ich dir anvertraut habe, sollen immer in dir bleiben, und genauso auch in deinen Nachkommen und in den Nachkommen deiner Nachkommen. Das gilt von jetzt an bis in Ewigkeit! Ich, Jahwe, habe es gesagt.“
Noua Traducere Românească
Păcat, căință și mântuire
1Iată, mâna DOMNULUI nu este prea scurtă să izbăvească, nici urechea Lui prea surdă ca să audă,2ci nelegiuirile voastre v‑au separat de Dumnezeul vostru și păcatele voastre I‑au ascuns fața de voi, astfel că nu vă aude.3Căci mâinile vă sunt mânjite cu sânge și degetele cu nelegiuire; buzele voastre spun minciuni iar limba voastră murmură nedreptate.4Nimeni nu cheamă la dreptate, niciunul nu judecă cu credincioșie, ci se încred în deșertăciune și spun minciuni, zămislesc necaz și dau naștere la nelegiuire.5Clocesc ouă de vipere și țes pânză de păianjen. Oricine le mănâncă ouăle moare, iar dacă vreunul este spart, iese o viperă.6Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte și ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut. Faptele lor sunt niște fapte nelegiuite și numai acte de violență se află în mâinile lor.7Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, iar pe căile lor se află prăpădul și distrugerea.8N‑au cunoscut calea păcii și dreptatea nu se află pe potecile lor. Au strâmbat cărările pe care pășesc, astfel că nimeni care umblă pe ele nu cunoaște pacea.9De aceea judecata dreaptă se află departe de noi și dreptatea nu ajunge până la noi. Așteptăm lumina, dar iată că nu este decât întuneric; așteptăm strălucirea, dar umblăm în beznă.10Bâjbâim ca niște orbi de‑a lungul unui zid, bâjbâim ca niște oameni fără vedere; ne împiedicăm la amiază ca pe‑nserate și între cei puternici suntem ca niște morți.11Mormăim cu toții ca niște urși și ne jelim ca niște porumbei. Așteptăm justiția, dar aceasta nu există; așteptăm izbăvirea, dar ea este departe de noi.12Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră. Ne purtăm fărădelegile cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile.13Ne‑am răzvrătit și am înșelat împotriva DOMNULUI, ne‑am întors de la a‑L urma pe Dumnezeul nostru, am vorbit de asuprire și de apostazie, am plănuit și am rostit din inimă cuvinte mincinoase.14Astfel, justiția este îndepărtată și dreptatea stă la distanță, căci adevărul se împiedică în piață și onestitatea nu poate intra.15Adevărul nu este de găsit și cel ce se îndepărtează de rău devine o pradă. DOMNUL a văzut și nu I‑a plăcut că nu mai era justiție.16El a văzut că nu era nimeni, a fost uimit că nu era nimeni care să mijlocească, așa că brațul Său I‑a adus izbăvire și dreptatea Sa L‑a sprijinit.17S‑a îmbrăcat cu dreptatea precum cu o platoșă și Și‑a pus pe cap coiful mântuirii; S‑a îmbrăcat cu hainele răzbunării și S‑a înfășurat cu râvna precum cu o mantie.18Va răsplăti fiecăruia după faptele lui: vrăjmașilor Săi le va da mânie și dușmanilor Săi – răsplata cuvenită. Le va da insulelor răsplata cuvenită.19Așa că, cei din apus se vor teme de Numele DOMNULUI, iar cei de la răsăritul soarelui se vor teme de slava Lui. Căci El va veni ca un râu puternic, condus de Duhul* DOMNULUI.*20„Răscumpărătorul va veni în Sion, la cei din Iacov, care se întorc de la fărădelege, zice DOMNUL.21Cât despre Mine, acesta este legământul Meu cu ei, zice DOMNUL: «Duhul Meu, Care este peste tine și cuvintele Mele, pe care le‑am pus în gura ta, nu se vor mai îndepărta din gura ta, din gura seminței tale sau din gura urmașilor seminței tale, zice DOMNUL, de acum și pentru totdeauna.»
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.