1„Ruf aus voller Kehle! Rufe so laut du kannst! / Lass deine Stimme schallen wie ein Schofar-Horn / und halte meinem Volk seine Vergehen vor, / den Nachkommen Jakobs ihre Schuld!2Zwar befragen sie mich Tag für Tag / und wollen zu gern meine Wege erkennen. / Wie ein Volk, das recht vor mir lebt / und auch meine Gebote hält, / fordern sie von mir gerechtes Gericht / und begehren Gottes Nähe.3Warum fasten wir, und du siehst es nicht? / Warum demütigen wir uns, und du merkst es nicht einmal?' – Seht doch, was ihr an euren Fastentagen tut! / Ihr geht euren Geschäften nach und beutet eure Arbeiter aus.4Ihr fastet zwar, / aber gleichzeitig zankt und streitet ihr euch / und schlagt gleich mit gottloser Faust zu. / So wie ihr jetzt fastet, / verschafft ihr eurer Stimme droben kein Gehör.5Soll das vielleicht ein Fasttag sein, der mir gefällt, / ein Tag, an dem der Mensch sich beugt / und seinen Kopf wie eine Binse hängen lässt, / sich in den Trauersack hüllt und sich in die Asche setzt? / Nennst du das ein Fasten, / soll das ein Tag sein, der Jahwe gut gefällt?6Nein, ein Fasten, das mir gefällt, ist so: / Löst die Fesseln der Ungerechtigkeit, / knotet die Jochstricke auf, / gebt Misshandelten die Freiheit, / schafft jede Art von Unterdrückung ab!7Ladet Hungernde an euren Tisch, / nehmt Obdachlose bei euch auf! / Wenn du jemand halbnackt und zerlumpt herumlaufen siehst, / dann gib ihm etwas anzuziehen! / Hilf dem in deinem Volk, der deine Hilfe braucht!8Dann strahlt dein Licht wie die Morgenröte auf, / und deine Wunden heilen schnell. / Dann zieht die Gerechtigkeit vor dir her, / und die Herrlichkeit Jahwes wird deine Nachhut sein.9Wenn du dann zu Jahwe rufst, wird er dir Antwort geben; / wenn du um Hilfe schreist, wird er sagen: 'Ja, hier bin ich!' / Wenn du aufhörst, andere zu unterdrücken, / nicht verächtlich mit dem Finger zeigst / und niemand mehr verleumdest,10wenn du Hungernden das gibst, wonach du selbst Verlangen hast, / und so einen Darbenden satt machst, / dann strahlt dein Licht in der Finsternis auf, / die Nacht um dich wird wie der helle Tag,11dann wird Jahwe dich immer führen – auch im dürren Land macht er dich satt, / gibt dir die nötige Kraft –, dann wirst du wie ein Garten sein, der immer genug Wasser hat, / und wie eine Quelle, die niemals versiegt.12Die uralten Trümmerstätten bauen deine Leute wieder auf, / die Grundmauern vergangener Generationen stellst du wieder her. / Man wird dich den Maurer nennen, der die Lücken schließt, / der Straßenzüge wieder bewohnbar macht.13Wenn du dich am Sabbat zurückhältst, / wenn du nicht dein Vergnügen suchst an meinem heiligen Tag, / wenn dir der Sabbat eine Freude ist, / ein Ehrentag, ein heiliger Tag Jahwes, / wenn du ihn ehrst und nicht deine Wege erledigst, / Geschäfte betreibst und viele Worte machst,14dann wird Jahwe die Quelle deiner Freude sein. / Er wird dich über die Höhen des Landes führen / und lässt dich genießen das Erbe deines Stammvaters Jakob.“ / Ja, das hat Jahwe gesagt.
Noua Traducere Românească
Adevăratul post
1„Strigă tare, nu te opri! Înalță‑ți glasul precum o trâmbiță*! Fă‑le cunoscută celor din poporul Meu fărădelegea și celor din Casa lui Iacov păcatele lor!2Zi de zi ei Mă caută și par să‑și găsească plăcerea în cunoașterea căilor Mele, ca un neam care ar practica dreptatea și n‑ar fi părăsit judecata Dumnezeului lor. Îmi cer judecăți drepte și par să‑și găsească plăcerea în apropierea de Dumnezeu.3«De ce când postim Tu nu vezi? De ce când ne smerim Tu nu iei seama?» Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri și vă asupriți toți lucrătorii.4Iată, atunci când postiți vă certați, vă luptați și loviți răutăcios cu pumnul. Postind cum faceți voi azi, nu vă veți face vocea auzită în înălțimi.5Oare așa arată postul care‑Mi este plăcut – o zi în care omul să se smerească pe sine, să‑și plece capul ca o trestie și să se culce în sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută DOMNULUI?6Iată postul care‑Mi este plăcut: să dezlegi lanțurile răutății, să desfaci legăturile jugului, să‑i eliberezi pe cei asupriți și să zdrobești orice jug,7să‑ți împarți pâinea cu cel flămând, să le oferi săracilor fără casă un adăpost, iar când vezi un om gol, să‑l acoperi și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.*8Atunci lumina ta va răsări ca zorii și vindecarea ta va apărea repede; atunci dreptatea* ta va merge înaintea ta, iar slava DOMNULUI îți va fi ariergarda.9Atunci vei chema, iar DOMNUL va răspunde; vei striga după ajutor, iar El va spune: «Iată‑Mă!» Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul asupririi, arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuită,10dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând și dacă vei sătura nevoile celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar bezna ta va fi ca amiaza.11DOMNUL te va călăuzi întotdeauna, îți va sătura sufletul chiar în locuri uscate și‑ți va întări oasele. Vei fi ca o grădină bine udată și ca un izvor de apă, ale cărui ape nu seacă niciodată.12Ai tăi îți vor rezidi vechile ruine și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune. Vei fi numit: «Cel ce repară spărtura zidului», «Cel ce restaurează cărările pentru a fi locuite».13Dacă îți vei opri piciorul de la a pângări Sabatul și de la a‑ți satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă, dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine și ziua sfântă a DOMNULUI – o zi onorată, dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta, prin a nu face ceea ce‑ți place și prin a nu vorbi lucruri fără folos,14atunci te vei bucura în DOMNUL, te voi face să străbați călare înălțimile țării și te voi hrăni cu moștenirea părintelui tău Iacov“, căci gura DOMNULUI a vorbit.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.