1* David dichtete dieses Lied für Jahwe, nachdem dieser ihn vor Saul und allen anderen Feinden gerettet hatte. An dem Tag sang er:2Jahwe, mein Fels, mein Schutz und mein Retter,3mein Gott, meine Burg, in der ich mich berge, / mein Schild und mein sicheres Heil! / Er ist mir Zuflucht und Festung, / mein Retter, der mich schützt vor Gewalt.4„Jahwe, sei gelobt!“, rufe ich aus. / Ich bin gerettet vor meinen Feinden.5In Fesseln des Todes war ich gefangen, / Sturzbäche des Unheils erschreckten mich.6Mit Stricken des Todes war ich gebunden, / die Todesfalle schlug über mir zu.7Ich rief zu Jahwe in meiner Angst, / schrie um Hilfe zu meinem Gott.
Er hörte mich in seinem Tempel, / mein Hilfeschrei drang an sein Ohr.8Da wankte und schwankte die Erde, / es bebten die Gründe des Himmels. / Sie zitterten, denn er wurde zornig.9Rauch stieg auf von seiner Nase / und Feuer schoss aus seinem Mund, / glühende Kohlen sprühten hervor.10Er neigte den Himmel tief auf die Erde / und fuhr auf dunklen Wolken herab.11Er flog auf einem Cherub,* / er schwebte auf den Schwingen des Sturms.12Er hüllte sich in Finsternis wie in ein Zelt, / in Regendunkel und schwarzes Gewölk.13Durch seinen Glanz flammten Kohlen glühend auf.14Am Himmel ließ Jahwe den Donner erdröhnen, / laut krachte die Stimme des Höchsten.15Er schoss seine Pfeile und verjagte die Feinde, / er schleuderte Blitze und verwirrte sie.16Da zeigte sich der Grund der Gewässer, / die Fundamente der Welt wurden entblößt / vor dem Drohen Jahwes, / vor dem Schnauben seines zornigen Atems.17Aus der Höhe griff seine Hand nach mir, / sie fasste mich und zog mich aus der Flut.18Er entriss mich den mächtigen Feinden, / die stärker waren als ich und mich hassten.19Sie überfielen mich am Tag meines Unglücks, / doch Jahwe wurde mein Halt.20Er führte mich hinaus ins Weite, / befreite mich, weil er mich mochte.21Jahwe hat mir mein rechtes Tun vergolten, / mich nach der Reinheit meiner Hände beschenkt.22Denn ich hielt mich an die Wege Jahwes, / fiel nicht schuldig von meinem Gott ab.23Ja, seine Entscheide hielt ich mir vor, / seine Gesetze wies ich nicht ab.24Ich lebte ohne Tadel vor ihm / und nahm mich vor der Sünde in Acht.25So hat Jahwe mich für mein rechtes Tun belohnt, / denn in seinen Augen waren meine Hände rein.26Einem Gütigen zeigst du dich gütig, / einem treuen Mann treu.27Dem Reinen zeigst du dich rein, / doch dem Falschen bist du verdreht.28Ja, du rettest das verarmte Volk, / doch stolze Augen zwingst du nieder.29Ja, du bist meine Leuchte, Jahwe. / Jahwe macht das Dunkel mir hell.30Ja, mit dir überrenn ich ein Heer, / mit meinem Gott überspring ich die Mauer.31So ist Gott: sein Weg ist tadellos, / Jahwes Wort ist unverfälscht. / Ein Schild ist er für alle, / die Schutz bei ihm suchen.32Ja, wer ist Gott, wenn nicht Jahwe! / Wer ist ein Fels, wenn nicht unser Gott!33Dieser Gott ist meine Festung, / er macht meinen Weg tadellos.34Er macht meine Füße gazellenflink / und standfest auf allen Höhen.35Er lehrt meine Hände das Kämpfen / und meine Arme, den Bogen zu spannen.36Du gabst mir den Schild deines Heils, / und dass du mich erhörtest, machte mich groß! /37Du schafftest meinen Schritten Raum, / meine Knöchel blieben fest.38Ich jagte meinen Feinden nach und überwältigte sie. / Erst als sie vernichtet waren, kehrte ich um.39Zerschmettert habe ich sie, / sie stehen nicht wieder auf. / Tot fielen sie vor meine Füße.40Du versorgtest mich mit Kraft zum Kampf, / zwangst meine Gegner unter mich nieder.41Du hast meine Feinde zur Flucht gezwungen, / ich konnte meine Hasser vernichten.42Sie blickten umher, aber da war kein Retter, / zu Jahwe, doch er hörte sie nicht.43Ich zerrieb sie wie Staub auf der Erde, / zerstampfte sie wie Straßendreck.44Du hast mich den Streitigkeiten des Volkes entrissen, / hast mich zum Haupt über Völker gesetzt. / Ein Volk, das ich nicht kannte, dient mir.45Ausländer kamen und krochen vor mir. / Sie hörten mir zu und gehorchten sofort.46Zitternd kamen sie aus ihren Burgen / und gaben ihren Widerstand auf.47Jahwe lebt! Gepriesen sei mein Fels, / erhoben der Gott meines Heils!48Denn Gott hat mir Rache verschafft, / hat mir die Völker unterworfen /49und mich meinen Feinden entrissen. / Du hast mich über meine Gegner erhoben, / mich vom Mann der Gewalttat befreit.50Darum will ich dir danken, Jahwe, / deinen Ruhm vor den Völkern besingen,*51der seinem König große Siege verschafft, / der seinem Gesalbten Gnade erweist, / David und seinen Nachkommen für alle Zeit.
Noua Traducere Românească
Cântarea de laudă a lui David
1David I‑a dedicat DOMNULUI cuvintele acestei cântări în ziua în care DOMNUL l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.2El a zis: „DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu!3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul* mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu! Tu mă izbăvești din asuprire!4Eu Îl chem pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei!5Căci mă înfășuraseră talazurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!6Legăturile Locuinței Morților* mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții.7Dar în necazul meu L‑am chemat pe DOMNUL, L‑am chemat pe Dumnezeul meu. El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s‑au zdruncinat, s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.9Se înălța fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.10A aplecat cerurile și a coborât; negură deasă era sub picioarele Lui.11Călărea pe un heruvim și zbura; plutea* pe aripile vântului.12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.14DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani, a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.16La mustrarea DOMNULUI, la suflarea nărilor Lui, s‑au văzut albiile mării și s‑au descoperit temeliile lumii.17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat, m‑a scos din apele cele mari,18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi‑a fost sprijin.20El m‑a scos la loc larg, m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.21DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,22fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.24Am fost fără pată înaintea Lui și m‑am păzit de nelegiuirea mea.25DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor Săi.26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios*; cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.27Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.28Tu izbăvești poporul smerit, dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.29Tu ești candela mea, DOAMNE! DOMNUL îmi luminează întunericul.30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită; cuvântul* DOMNULUI este încercat. El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.32Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mi‑a făcut desăvârșită calea.34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m‑a așezat pe înălțimi.35Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și răspunsul Tău mă face mare.37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu‑mi alunece picioarele.38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc; nu mă întorc până nu‑i mistui.39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele.40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și‑i faci să se aplece înaintea mea* pe cei ce se ridică împotriva mea.41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator. Se uită după DOMNUL, dar El nu le răspunde.43Îi pisez mărunt, ca praful pământului. Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.45Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.46Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.47DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent.50De aceea Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre neamuri, și voi cânta spre lauda Numelui Tău!51El dă mari izbăviri* regelui Său și arată îndurare* unsului Său, lui David și seminței* lui în veac.“
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.