1Diese Botschaft hat Jahwe durch den Propheten Jeremia an Babylonien, das Land der Chaldäer, gerichtet:2Verkündet es den Völkern! / Ruft die Botschaft aus! / Richtet Feldzeichen auf! / Lasst es hören, / verschweigt es nicht: / „Babylon ist gefallen! / Bel ist blamiert / und Merodach* am Boden zerstört. / Mit ihren Bildern ist es aus, / ihre Götzen sind von Schrecken erfüllt.“3Von Norden her rückt ein Volk heran, das Babylonien verwüstet, sodass niemand mehr darin wohnt. Mensch und Vieh ergreifen die Flucht und laufen davon.4„Wenn diese Zeit gekommen ist“, spricht Jahwe, „kehren die Israeliten und Judäer gemeinsam zurück. Weinend kommen sie heim und suchen Jahwe, ihren Gott.“5Sie fragen nach Zion, das ist ihr Ziel. / „Kommt mit und schließt euch Jahwe an, / in einem ewigen Bund, den wir nie mehr vergessen!“6Mein Volk war wie eine verlorene Herde, / irregeführt von den eigenen Hirten, / auf Höhen geführt und verführt. / So zogen sie von Berg zu Berg / und vergaßen, wohin sie gehörten.7Alle, die sie fanden, fraßen sie. / Und ihre Bedränger sagten: / „Wir haben keine Schuld, / denn sie haben gegen Jahwe gesündigt, / gegen die Weide der Gerechtigkeit / und die Hoffnung ihrer Väter.“8„Flieht aus dem Machtbereich von Babylon, / flieht aus dem Land der Chaldäer! / Seid wie die Leitböcke der Herde!9Denn seht, ich biete Heere gegen Babylon auf. / Ich führe große Völker aus dem Nordland herbei. / Sie stellen sich gegen die Stadt und erobern sie von dort. / Ihre Pfeile sind wie siegreiche Helden, keiner verfehlt sein Ziel.10So wird Chaldäa zur Beute. / Alle, die es plündern, bekommen genug“, spricht Jahwe.11Ja, freut euch nur und jubelt, / ihr Räuber meines Eigentums! / Hüpft wie ein Kalb über Stroh, / und wiehert wie die Hengste!12Sehr beschämt wird eure Mutter sein, / ihre ganze Hoffnung ist dahin. / Seht! Ihr seid das Letzte der Völker, / verwüstet, verödet, zur Steppe gemacht.13Es ist unbewohnt durch Jahwes Zorn, / es bleibt verödet liegen. / Jeder, der an Babylon vorbeikommt, / schüttelt über seine Wunden entsetzt den Kopf.14Stellt euch rings um Babylon auf, / all ihr Bogenschützen! / Schießt und spart die Pfeile nicht! / Denn es hat sich an Jahwe vergangen.15Schreit und lärmt gegen die Stadt! / Da! Sie hat sich ergeben. / Ihre Türme stürzen ein, / ihre Mauern zerbersten. / Das ist die Rache Jahwes. / Rächt euch an ihr! / Zahlt ihr heim, / was sie anderen tat.16Lasst niemand am Leben, / der ein Feld bestellen, / und niemand, der es ernten kann. / Vor dem rasenden Schwert / flieht jeder zu seinem eigenen Volk / und kehrt in seine Heimat zurück.17Israel war ein versprengtes Schaf, / von Löwen verscheucht.
Zuerst fiel der König von Assyrien darüber her, dann kam König Nebukadnezzar von Babylon und hat ihm noch die Knochen abgenagt.18Darum spricht Jahwe, der Allmächtige, Israels Gott: „Seht, jetzt ziehe ich den König von Babylon genauso zur Rechenschaft, wie ich das bei dem König von Assyrien tat.19Und Israel bringe ich an seinen Weideplatz zurück. Es soll wieder auf dem Karmel* weiden und in Baschan,* im Bergland von Efraïm und in Gilead.20Wenn die Zeit gekommen ist“, spricht Jahwe, „wird man die Schuld Israels suchen, doch sie ist nicht mehr da. Auch die Sünden Judas findet man nicht mehr. Denn ich vergebe denen, die ich übrig lasse.“
Völlige Zerstörung
21Gegen das Land Meratajim:* „Zieht gegen sie hinauf und gegen die Bewohner von Pekod! Macht sie nieder und vernichtet sie samt ihrem Besitz“, spricht Jahwe. „Tut es genau nach meinem Befehl!“22Kriegslärm im Land, / gewaltiger Zusammenbruch!23Wie sehr ist zerhauen und zerbrochen / der Hammer der ganzen Welt! / Was für ein Bild des Entsetzens / ist Babylon unter den Völkern!24„Ich habe dir eine Falle gestellt, Babylon, / und du hast es nicht gemerkt. / Du wurdest gefunden und gepackt, / weil du Krieg mit Jahwe anfingst.“25Jahwe hat sein Arsenal geöffnet / und die Waffen seines Zorns herausgeholt. / Es gibt Arbeit für Jahwe, den Herrn aller Heere, / und zwar im Land der Chaldäer.26„Fallt von allen Seiten darüber her! / Brecht seine Vorratshäuser auf! / Werft alles auf einen Haufen, / so wie man Garbenhaufen macht! / Und dann vernichtet alles / ohne den kleinsten Rest!27Stecht seine Stiere alle nieder, / schlachtet sie ab! / Wehe über sie, denn der Tag ist gekommen, / die Zeit der Abrechnung ist da.“28Horcht! Flüchtlinge aus Babylon. / Sie sind entkommen, um in Zion zu verkünden / die Rache von Jahwe, unserem Gott, / die Vergeltung für die Zerstörung des Tempels.29Ruft Schützen gegen Babylon zusammen, / Leute, die den Bogen spannen! / Schließt den Belagerungsring! / Niemand darf entkommen! / Vergeltet der Stadt ihr Tun, / zahlt ihr heim, was sie getan hat! / Denn sie hat vermessen gehandelt, / hat sich gegen Jahwe gestellt, / gegen Israels heiligen Gott.30„Darum fallen ihre jungen Männer auf den Plätzen, / ihre Krieger kommen um an jenem Tag“, spricht Jahwe.31„Pass auf! / Jetzt gehe ich gegen dich vor, / du stolze Stadt“, / spricht Jahwe, der Herr aller Heere, / „denn jetzt ist dein Tag gekommen, / die Zeit der Abrechnung ist da.32Dann wird die Stolze stürzen / und niemand hilft ihr auf. / Ich lege Feuer an ihre Städte, / das ringsum alles verzehrt.“33So spricht Jahwe, der allmächtige Gott: „Israeliten und Judäer wurden unterdrückt. Und die, die sie in die Verbannung führten, haben sich geweigert, sie wieder loszulassen.34Doch ihr Erlöser ist stark. Er heißt Jahwe, der Allmächtige. Er wird ihnen zum Recht verhelfen, um ihrem Land Ruhe zu bringen. Unruhe verschafft er nur Babylons Bewohnern.“35„Ein Schwert über die Chaldäer“, spricht Jahwe, „und über die Bewohner von Babylon, über ihre Oberen und Weisen!36Ein Schwert über die Orakelpriester, dass sie zu Narren werden! Ein Schwert über ihre Helden, dass sie vor Angst vergehen.37Ein Schwert über ihre Pferde und Streitwagen, über ihre Söldnertruppen, die zu ängstlichen Frauen werden. Ein Schwert über ihre Schätze, die geplündert werden.38Ein Schwert über ihre Gewässer, die austrocknen werden. Denn es ist ein Land der Götzenbilder. Deren Fratzen machen sie verrückt.39Darum werden Wüstentiere dort hausen, Schakale und Strauße sich tummeln, aber Menschen sollen niemals mehr dort wohnen.40So wie Gott Sodom und Gomorra und die ganze Gegend umgestürzt hat, so wird auch hier kein Mensch mehr wohnen und sich aufhalten wollen.“41Seht, ein Volk, es kommt von Norden, / eine große Nation. / Viele Könige brechen auf, / sie kommen vom Ende der Erde.42Sie kommen mit Bogen und Wurfspieß, / sind grausam und ohne Erbarmen. / Auf Pferden reiten sie heran, / es klingt wie das Donnern der Brandung. / Es sind Krieger, zum Kampf gerüstet / gegen dich, du Tochter Babylons.43Als dein König die Nachricht erhielt, / sanken seine Hände herab. / Angst hat ihn gepackt, / Wehen wie eine gebärende Frau.44Seht, er kommt wie ein Löwe aus dem Jordandickicht. Zum immergrünen Weideplatz steigt er herauf. „Ja, ich jage sie plötzlich davon und setze meinen Erwählten dort ein. Denn wer ist mir gleich, und wer lädt mich vor Gericht? Und welcher Hirt könnte sich mir widersetzen?“45Darum hört, was Jahwe über Babylon beschlossen hat, was er über das Land der Chaldäer denkt:
Wie eine Herde schleppt man sie fort, / selbst die Kinder und die Schwachen. / Ihr eigenes Land ist entsetzt über sie.46Vom Ruf „Babylon ist erobert!“ / erbebt die ganze Erde / und die Völker vernehmen das Geschrei.
Noua Traducere Românească
Profeție împotriva Babilonului
1Acesta este cuvântul rostit de DOMNUL prin profetul Ieremia, cu privire la Babilon și la țara caldeenilor*:2„Dați de știre și vestiți printre neamuri! Înălțați un steag și vestiți! Nu ascundeți nimic, ci spuneți: «Babilonul va fi cucerit, BEL va fi dat de rușine, MARDUK* va fi zdrobit! Imaginile lui cioplite vor fi date de rușine și idolii lui vor fi zdrobiți!»3Căci un neam din nord se va sui împotriva lui și îi va preface țara într‑un pustiu. Nimeni nu va mai locui în ea! De la oameni până la animale, toți vor fugi și vor pleca.4În zilele acelea și în vremea aceea, zice DOMNUL, fiii lui Israel împreună cu fiii lui Iuda vor veni și vor umbla plângând și‑L vor căuta pe DOMNUL, Dumnezeul lor.5Vor întreba care este drumul Sionului și își vor întoarce privirile spre el. Vor veni și se vor alipi de DOMNUL printr‑un legământ veșnic, care nu va fi uitat niciodată!6Poporul Meu era o turmă de oi pierdute. Păstorii lor le făceau să rătăcească, abătându‑le prin munți. Umblau de pe munți pe dealuri. Își uitaseră locul de odihnă.7Toți cei ce le găseau le devorau. Vrăjmașii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovați, căci ele au păcătuit împotriva DOMNULUI, staulul dreptății, împotriva DOMNULUI, speranța părinților lor.»8Fugiți din Babilon, ieșiți din țara caldeenilor și fiți ca niște țapi în fruntea turmei!9Căci, iată, voi stârni și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime de neamuri mari din țara de nord. Ele se vor înșira la luptă împotriva lui și îl vor cuceri. Săgețile lor sunt ca ale unui viteaz priceput care nu se întoarce cu mâinile goale.10Astfel, Caldeea va fi prada lor și toți jefuitorii ei se vor sătura, zice DOMNUL.11Pentru că v‑ați bucurat și v‑ați veselit când ați jefuit moștenirea Mea, pentru că ați sărit ca o juncană pe pășune și ați nechezat ca armăsarii,12mama voastră va fi într‑o mare rușine; cea care v‑a născut va fi făcută de rușine. Iată, ea va fi cea mai de pe urmă dintre neamuri – un pustiu, un pământ uscat și fără apă.13Din cauza mâniei DOMNULUI, ea nu va mai fi locuită, ci va deveni un pustiu. Toți cei ce vor trece prin Babilon se vor îngrozi și vor fluiera din cauza tuturor rănilor lui.14Așezați‑vă în linie de luptă împrejurul Babilonului, voi toți cei ce întindeți arcul! Trageți împotriva lui, nu vă cruțați săgețile, căci a păcătuit împotriva DOMNULUI.15Strigați împotriva lui din toate părțile! El se predă, întăriturile îi cad și zidurile îi sunt dărâmate. De vreme ce este răzbunarea DOMNULUI, răzbunați‑vă pe el și faceți‑i cum a făcut și el!16Nimiciți din Babilon pe semănător și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului! Din cauza sabiei asupritorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă în țara sa!17Israel este o oaie rătăcită pe care au vânat‑o leii. Primul care a devorat‑o a fost împăratul Asiriei, iar ultimul care i‑a sfărâmat oasele a fost Nebucadnețar, împăratul Babilonului.“18De aceea, așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui, așa cum l‑am pedepsit și pe împăratul Asiriei.19Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la pășunea lui; el va paște pe Carmel și pe Bașan; își va potoli foamea pe dealurile Efraimului și Ghiladului.20În zilele acelea și în vremea aceea, zice DOMNUL, se va căuta nelegiuirea lui Israel, dar aceasta nu va mai fi, se va căuta păcatul lui Iuda, dar el nu se va mai găsi, căci voi ierta rămășița pe care am cruțat‑o.21Suie‑te împotriva țării Meratayim* și împotriva celor ce locuiesc în Pekod*. Urmărește‑i, ucide‑i și dă‑i spre nimicire*, zice DOMNUL! Fă‑i tot ceea ce ți‑am poruncit!22Zgomotul războiului este în țară și prăpădul este mare.23Cum s‑a rupt și s‑a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază printre neamuri!24Ți‑am întins o cursă, Babilonule, și ai fost prins fără să te aștepți! Ai fost găsit și cucerit, căci te‑ai împotrivit DOMNULUI.25DOMNUL Și‑a deschis odaia cu arme și a scos armele mâniei Lui, căci Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, are o lucrare de făcut în țara caldeenilor.26Veniți împotriva ei de departe, deschideți‑i grânarele, ridicați‑o ca pe niște snopi. Dați‑o spre nimicire și nu lăsați niciun supraviețuitor în ea.27Ucideți‑i toți tăurașii! Să se coboare la înjunghiere! Vai de ei, căci le‑a venit ziua! A sosit vremea pedepsei lor!28Ascultați! Se aude glasul fugarilor și al celor ce scapă din țara Babilonului ca să proclame în Sion răzbunarea DOMNULUI, Dumnezeul nostru, răzbunarea pentru Templul Său.29Chemați arcașii împotriva Babilonului, chemați‑i pe toți cei ce întind arcul. Ridicați‑vă tabăra de jur împrejurul lui; nu lăsați pe nimeni să scape! Răsplătiți‑i după faptele lui; faceți‑i potrivit cu tot ce a făcut și el, căci s‑a îngâmfat față de DOMNUL, față de Sfântul lui Israel.30De aceea, tinerii lor vor cădea în piețe; toți războinicii lor vor fi reduși la tăcere în ziua aceea, zice DOMNUL.31Iată, sunt împotriva ta, îngâmfatule, zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, căci ți‑a sosit ziua, ți‑a venit vremea să fii pedepsit!32Îngâmfatul acela se va împiedica și va cădea și nimeni nu‑l va ajuta să se ridice. Voi aprinde un foc în cetățile lui, care îi va mistui toate împrejurimile.“33Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Fiii lui Israel sunt asupriți și fiii lui Iuda la fel. Toți cei care i‑au luat captivi îi țin strâns și refuză să le dea drumul.34Dar Răscumpărătorul lor este puternic, DOMNUL Oștirilor este Numele Lui. El le va apăra cauza ca să aducă odihnă țării și să facă pe locuitorii Babilonului să se agite.35Sabie împotriva caldeenilor! zice DOMNUL – împotriva celor ce locuiesc în Babilon, împotriva conducătorilor și înțelepților lor.36Sabie împotriva descântătorilor! Ei vor deveni nebuni. Sabie împotriva vitejilor lor! Ei vor fi înspăimântați.37Sabie împotriva cailor și carelor lor și împotriva tuturor străinilor care sunt în mijlocul lor! Ei se vor înfricoșa ca niște femei. Sabie împotriva comorilor lor! Ele vor fi prădate.38Uscăciune* peste apele lor! Ele vor seca. Căci este o țară de chipuri cioplite, și au înnebunit de groaza idolilor lor*.39De aceea, fiarele pustiei vor locui acolo împreună cu hienele, și struții vor locui în ea. Nu va mai fi locuit pentru totdeauna și nu va mai fi sălășluit din generație în generație.40Așa cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora și cetățile vecine, zice DOMNUL, tot astfel niciun om nu va mai locui acolo și niciun fiu al omului nu se va mai stabili în el.41Iată, un popor vine din nord! Un mare neam și regi mulți au fost stârniți de la marginile pământului.42Ei sunt înarmați cu arcuri și cu lănci; sunt cruzi și fără milă. Vuietul lor este ca marea învolburată când vin călare pe cai; sunt pregătiți de luptă împotriva ta, fiică a Babilonului!43Împăratul Babilonului a auzit vestea și mâinile i‑au slăbit. L‑a cuprins neputința, durerea ca pe o femeie care naște.44Iată, ca un leu care se suie din desișul Iordanului împotriva unui staul trainic, așa Mă voi repezi și‑l voi pune pe fugă din locul unde este. Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta? Cine este ca Mine și cine Mă va înfrunta? Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?45De aceea, ascultați planul DOMNULUI, pe care l‑a hotărât împotriva Babilonului, și gândurile pe care le are împotriva țării caldeilor: sigur îi vor târî pe cei mici ai turmei; sigur El le va distruge staulul.46La vuietul cuceririi Babilonului pământul se cutremură și un strigăt se aude printre neamuri.“
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.