1.Könige 13 | Neue evangelistische Übersetzung Noua Traducere Românească

1.Könige 13 | Neue evangelistische Übersetzung

Der Gottesmann aus Juda

1 Noch während Jerobeam auf dem Altar stand, kam ein Mann Gottes aus Juda, der von Jahwe geschickt worden war. 2 Im Auftrag Jahwes rief er zum Altar hin: „Altar! Altar! So spricht Jahwe: 'Pass auf! Ein Sohn wird dem Königshaus David geboren werden, der Joschija genannt wird. Der wird die Priester schlachten, die auf dir geopfert haben, und wird Menschenknochen auf dir verbrennen lassen!'“ 3 Gleichzeitig kündigte er ein Wunderzeichen an und rief: „Als Zeichen dafür, dass Jahwe gesprochen hat, wird der Altar zerbersten und die Asche darauf verschüttet werden.“ 4 Als König Jerobeam noch auf dem Altar stehend das hörte, streckte er die Hand aus und rief: „Packt ihn!“ Im gleichen Augenblick wurde sein Arm steif, sodass er die Hand nicht mehr zurückziehen konnte. 5 Der Altar zerbarst und die Asche darauf wurde verschüttet, wie der Mann Gottes es angekündigt hatte. 6 Da bat der König den Mann Gottes: „Besänftige doch Jahwe, deinen Gott, und bete für mich, dass ich meine Hand wieder zurückziehen kann.“ Der Mann Gottes tat es und der König konnte seine Hand wieder benutzen wie vorher. 7 Dann sagte der König zu dem Mann Gottes: „Komm doch mit mir ins Haus und stärke dich! Ich möchte dir auch ein Geschenk mitgeben.“ 8 Doch dieser erwiderte dem König: „Selbst wenn du mir die Hälfte deines Besitzes geben würdest, käme ich nicht mit. Ich werde hier an diesem Ort weder essen noch trinken. 9 Denn Jahwe hat mir befohlen: 'Du darfst dort nichts essen und nichts trinken und auch nicht auf dem Weg zurückgehen, auf dem du hingehst!'“ 10 So verließ er Bet-El auf einem anderen Weg, als er gekommen war. 11 Nun wohnte in Bet-El ein alter Prophet. Dessen Söhne kamen heim und erzählten, was der Mann Gottes aus Juda getan und was er zum König gesagt hatte. 12 „Welchen Weg ist er gegangen?“, fragte ihr Vater. Seine Söhne hatten beobachtet, welchen Weg der Mann Gottes eingeschlagen hatte, und sagten es ihm. 13 Da sagte er: „Sattelt mir den Esel!“ Dann stieg er auf 14 und folgte dem Mann Gottes. Er fand ihn unter einer Terebinthe* sitzend. „Bist du der Mann Gottes aus Juda?“, fragte er ihn. „Ja“, sagte dieser. 15 „Komm mit in mein Haus und iss etwas!“, bat er ihn dann. 16 Doch er erwiderte: „Ich darf nicht mit dir umkehren. Ich darf hier an diesem Ort nichts essen und nichts trinken. 17 Denn Jahwe hat mir das ausdrücklich befohlen und außerdem gesagt, dass ich auf einem anderen Weg nach Hause zurückkehren soll.“ 18 Da sagte der Alte zu ihm: „Ich bin auch ein Prophet wie du, und ein Engel hat mir im Auftrag Jahwes gesagt: 'Bring ihn mit nach Hause und gib ihm zu essen und zu trinken.'“ Doch das war gelogen. 19 Da kehrte der Mann Gottes mit ihm zurück und aß und trank bei ihm. 20 Während sie zu Tisch saßen, kam das Wort Jahwes zu dem Propheten, der den Mann Gottes aus Juda zurückgeholt hatte. 21 Deshalb rief er seinem Gast zu: „So spricht Jahwe: 'Weil du gegen den Befehl Jahwes gehandelt und das Gebot übertreten hast, das dir Jahwe, dein Gott, auferlegte, 22 weil du umgekehrt bist und an diesem Ort gegessen und getrunken hast, obwohl er dir gesagt hat: Du sollst weder essen noch trinken! Deshalb wird deine Leiche nicht ins Grab deiner Vorfahren kommen!'“ 23 Nach der Mahlzeit sattelte man für ihn den Esel des Propheten, der ihn zurückgeholt hatte. 24 Er zog fort; doch unterwegs fiel ihn ein Löwe an und tötete ihn. Seine Leiche lag am Weg und der Esel stand daneben. Auch der Löwe blieb neben dem Toten stehen. 25 Die Männer, die vorbeikamen, sahen den Toten am Weg liegen und den Löwen daneben stehen. Sie erzählten es in der Stadt, in der der alte Prophet lebte. 26 Als der Prophet, der den Mann Gottes zurückgeholt hatte, das hörte, sagte er: „Das ist der Mann Gottes, der gegen den Befehl Jahwes gehandelt hat. Darum hat Jahwe ihn dem Löwen preisgegeben. Der hat ihn zerrissen und getötet, wie Jahwe es angekündigt hatte.“ 27 Dann befahl er seinen Söhnen, ihm den anderen Esel zu satteln, 28 und ritt zu der Stelle, wo die Leiche auf dem Weg lag. Esel und Löwe standen neben dem Toten. Der Löwe hatte den Toten nicht gefressen und den Esel nicht zerrissen. 29 Da hob der alte Prophet die Leiche des Gottesmannes auf den Esel und brachte ihn zurück in seine Stadt, um ihn zu betrauern und zu bestatten. 30 Er legte ihn in seine eigene Grabkammer und ließ die Totenklage „Ach, mein Bruder!“ über ihn anstimmen. 31 Nachdem er ihn so begraben hatte, sagte er zu seinen Söhnen: „Wenn ich gestorben bin, legt mich in dasselbe Grab, in dem der Gottesmann liegt! Lasst meine Gebeine neben seinen ruhen! 32 Denn was er im Auftrag Jahwes gegen den Altar in Bet-El und alle Opferhöhen in den Städten Samarias gesagt hat, wird gewiss eintreffen.“ 33 Jerobeam ließ sich durch diese Vorfälle nicht von seinem bösen Weg abbringen, sondern setzte weiterhin Leute aus dem gesamten Volk als Priester für die Opferhöhen ein. Wer Lust dazu hatte, den weihte er zu einem Höhenpriester. 34 Diese Sache wurde zur Sünde für das Haus Jerobeams. Es führte zu seiner Vernichtung und zur Auslöschung seiner Familie.
Noua Traducere Românească

Omul lui Dumnezeu din Iuda

1 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul DOMNULUI, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului DOMNULUI, și a zis: „Altarule, altarule! Așa vorbește DOMNUL: «Iată că se va naște un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El va înjunghia pe tine preoții înălțimilor, care aduc jertfe aici, și oseminte omenești se vor arde pe tine!»“ 3 El a dat un semn în aceeași zi, zicând: „Acesta este semnul pe care DOMNUL l‑a dat: altarul se va despica, iar cenușa din el se va împrăștia.“ 4 Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam și‑a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeți‑l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s‑a uscat, astfel că nu și‑a mai putut‑o trage înapoi. 5 Altarul s‑a despicat, iar cenușa din el s‑a împrăștiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul DOMNULUI. 6 Atunci regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Mijlocește la DOMNUL, Dumnezeul tău, și roagă‑te pentru mine ca să‑mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la DOMNUL, iar mâna regelui s‑a refăcut și a devenit ca mai înainte. 7 Regele i‑a zis omului lui Dumnezeu: – Vino cu mine acasă, înviorează‑te și îți voi da un dar! 8 Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns regelui: – Chiar dacă mi‑ai da jumătate din averea ta, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9 pentru că mi s‑a poruncit prin Cuvântul DOMNULUI: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“ 10 Astfel, el a plecat pe un alt drum și nu s‑a întors pe același drum pe care venise la Betel. 11 În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit și i‑au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum și cuvintele pe care i le spusese regelui. 12 Atunci tatăl lor i‑a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 13 Apoi el le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ După ce i‑au înșeuat măgarul, a încălecat pe el 14 și s‑a dus după omul lui Dumnezeu. L‑a găsit șezând sub un terebint și l‑a întrebat: – Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? El a răspuns: – Eu sunt. 15 Atunci el i‑a zis: – Vino acasă cu mine și mănâncă pâine. 16 Dar acesta a răspuns: – Nu pot să mă întorc și să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, 17 pentru că mi s‑a spus prin Cuvântul DOMNULUI: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“ 18 El i‑a zis: – Și eu sunt profet ca tine. Și un înger mi‑a vorbit prin Cuvântul DOMNULUI, zicând: „Adu‑l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă!“ Îl mințea. 19 Atunci omul lui Dumnezeu s‑a întors cu el, a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20 În timp ce stăteau la masă, Cuvântul DOMNULUI a venit la profetul care‑l adusese înapoi 21 și el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Așa vorbește DOMNUL: «Pentru că nu L‑ai ascultat pe DOMNUL și nu ai păzit porunca pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți‑a dat‑o, 22 ci te‑ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care îți poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, cadavrul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinților tăi.»“ 23 După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat și de băut, profetul care‑l adusese înapoi i‑a înșeuat măgarul. 24 El a plecat și a întâlnit pe drum un leu care l‑a omorât. Cadavrul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât și leul stăteau lângă cadavru. 25 Niște bărbați care treceau pe acolo au văzut cadavrul întins pe drum și leul stând lângă el și au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân. 26 Când profetul care‑l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu, care n‑a ascultat de Cuvântul DOMNULUI. DOMNUL l‑a dat în ghearele leului, care l‑a sfâșiat și l‑a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese DOMNUL.“ 27 Apoi le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ Și ei l‑au înșeuat. 28 El a plecat și a găsit cadavrul întins pe drum, iar măgarul și leul stând lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul, nici nu sfâșiase măgarul. 29 Atunci profetul a ridicat cadavrul omului lui Dumnezeu, l‑a pus pe măgar și s‑a întors în cetate să‑l jelească și să‑l înmormânteze. 30 I‑a așezat cadavrul în propriul său mormânt și l‑a jelit, zicând: „Vai, frate!“ 31 După ce l‑a înmormântat, profetul le‑a spus fiilor săi: „Când voi muri, înmormântați‑mă în mormântul în care este înmormântat omul lui Dumnezeu. Așezați‑mi oasele lângă oasele lui, 32 deoarece cuvântul pe care el l‑a rostit, potrivit poruncii DOMNULUI, împotriva altarului care se află în Betel și împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălțimile care se găsesc în cetățile Samariei, se va împlini.“ 33 Ieroboam nu s‑a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul. Cei doritori erau învestiți de el ca preoți pentru înălțimi. 34 Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ștergerea și nimicirea ei de pe fața pământului.