1Când DOMNUL i‑a întors acasă pe captivii* Sionului, parcă visam.2Atunci gura ni s‑a umplut de râsete, și limba noastră – de strigăte de bucurie. Atunci se spunea printre neamuri: „DOMNUL a făcut lucruri mari pentru ei!“3DOMNUL a făcut lucruri mari pentru noi; de aceea suntem bucuroși.4Întoarce‑i acasă, DOAMNE, pe captivii noștri, ca pe niște torente din Neghev.5Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu strigăte de bucurie.6Cel ce merge plângând, ducându‑și traista cu sămânță, va veni cu strigăte de bucurie, ducându‑și snopii.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.