Psalm 102 | Noua Traducere Românească

O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.

1 DOAMNE, ascultă rugăciunea mea! Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor! 2 Nu‑Ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu! Pleacă‑Ți urechea spre mine! Răspunde‑mi degrabă în ziua când Te chem! 3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum iar oasele‑mi ard ca jarul. 4 Inima‑mi este rănită și se usucă precum iarba, căci uit să‑mi mănânc pâinea. 5 Din cauza gemetelor mele mi s‑au lipit oasele de carne. 6 Mă asemăn cu ciușul din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături. 7 Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș. 8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc; cei ce mă iau în derâdere jură pe mine. 9 Mănânc cenușă în loc de pâine și îmi amestec băutura cu lacrimi, 10 din cauza mâniei și a urgiei Tale; căci Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat. 11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării și mă usuc ca iarba. 12 Însă Tu, DOAMNE, tronezi pe vecie, amintirea Ta ține din generație în generație. 13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci este timpul să‑Ți arăți bunăvoința față de el, fiindcă i‑a sosit vremea. 14 Într-adevăr, robii Tăi îndrăgesc pietrele lui și le este milă de țărâna lui. 15 Neamurile se vor teme de Numele DOMNULUI, și toți regii pământului – de slava Lui, 16 când DOMNUL va zidi Sionul și Se va arăta în slava Lui. 17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași și nu va disprețui rugăciunile lor. 18 Să se scrie aceasta pentru generația viitoare, pentru ca poporul care se va naște să‑L laude pe DOMNUL*! 19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale; DOMNUL privește din ceruri pe pământ, 20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor, să‑i elibereze pe cei condamnați la moarte. 21 Numele DOMNULUI va fi vestit în Sion, și lauda Lui – în Ierusalim, 22 când se vor strânge popoarele și regatele ca să‑I slujească DOMNULUI. 23 Mi‑a frânt puterea pe drum; mi‑a scurtat zilele. 24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație. 25 Tu ai întemeiat în vechime pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veșmânt, și ele vor trece. 27 Tu însă rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși. 28 Fiii robilor Tăi vor locui aici, și sămânța lor va rămâne în prezența Ta.“