Hesekiel 24 | Noua Traducere Românească

Cazanul ruginit

1 În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea,* Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând: 2 „Fiul omului, scrie data zilei de azi, chiar a acestei zile, deoarece chiar în această zi împăratul Babilonului s‑a năpustit asupra Ierusalimului. 3 Rostește o pildă cu privire la această Casă răzvrătită și spune‑i că așa vorbește Stăpânul DOMN: «Pune cazanul, pune‑l și toarnă apă în el! 4 Pune în el bucăți de carne, cele mai bune bucăți: coapsa și umărul. Umple‑l cu cele mai bune oase! 5 Să fie luat ce‑i mai bun din turmă. Îngrămădește apoi oase sub el și fă‑l să fiarbă în clocot, ca să fiarbă oasele din el!» 6 Căci așa vorbește Stăpânul DOMN: «Vai de cetatea vărsătoare de sânge, cazanul care are rugină pe el și de pe care nu iese rugina. Să se scoată pe rând bucățile din el, fără să se arunce sorții. 7 Căci sângele pe care l‑a vărsat ea este în mijlocul ei. L‑a pus pe stânca goală; nu l‑a vărsat pe pământ, ca să‑l acopere apoi cu țărână. 8 Ca să‑Mi arăt furia, ca să Mă răzbun, i‑am vărsat sângele pe stânca goală, pentru ca astfel să nu fie acoperit.» 9 De aceea, așa vorbește Stăpânul DOMN: «Vai de cetatea cea vărsătoare de sânge! Dar și Eu voi mări grămada de lemne. 10 Îngrămădește multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, amestecă în zeamă și lasă până vor arde și oasele! 11 Apoi așază cazanul gol pe cărbuni, ca să se încălzească, să i se încingă arama și astfel să se topească murdăria de pe el și să i se șteargă rugina. 12 Eforturile au fost în zadar; rugina lui cea multă n‑a ieșit de pe el. În foc cu rugina lui!* 13 În necurăția ta este desfrânare. Pentru că am vrut să te curățesc, dar tu nu te‑ai curățit de necurăția ta, nu vei mai fi curățită până când nu Îmi voi potoli furia față de tine. 14 Eu, DOMNUL, am vorbit! A venit vremea și voi face întocmai! Nu te voi cruța, nu voi avea milă și nu‑Mi va părea rău! Vei fi judecată după căile tale și după faptele tale, zice Stăpânul DOMN.»“

Moartea soției lui Ezechiel

15 Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând: 16 „Fiul omului, iată că îți voi lua printr‑o lovitură plăcerea ochilor tăi. Tu însă să nu bocești, să nu plângi și să nu‑ți dea lacrimile! 17 Gemi în tăcere, dar nu te tângui ca pentru cei morți! Leagă‑ți turbanul și pune‑ți sandalele în picioare. Să nu‑ți acoperi barba și să nu mănânci pâinea oamenilor*.“ 18 Am vorbit poporului dimineața, iar seara mi‑a murit soția. A doua zi, dimineața, am făcut cum mi s‑a poruncit. 19 Poporul m‑a întrebat: – Nu vrei să ne lămurești ce înseamnă ceea ce faci? 20 Eu le‑am răspuns: – Cuvântul DOMNULUI a venit la mine și mi‑a zis: 21 „Spune‑i Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul DOMN: ‘Iată, voi lăsa să fie întinat Sfântul Meu Lăcaș, mândria puterii voastre, plăcerea ochilor voștri și delectarea sufletului vostru, iar fiii voștri și fiicele voastre, pe care îi veți fi lăsat în urmă, vor cădea uciși de sabie. 22 Atunci veți face și voi cum am făcut eu. Nu vă veți acoperi barba și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23 Veți purta turban pe cap și sandale în picioare, nu veți jeli și nici nu veți plânge, ci veți putrezi în nelegiuirile voastre și veți geme unul către altul. 24 Ezechiel va fi pentru voi un semn. Tot ceea ce a făcut el, veți face și voi. Când se vor întâmpla acestea, veți ști că Eu sunt Stăpânul DOMN.’» 25 Tu însă, fiul omului, în ziua când voi lua de la ei tăria lor, bucuria, măreția lor, ce este mai de preț în ochii lor și ceea ce le înalță sufletul, pe fiii lor și pe fiicele lor, 26 în ziua aceea, va veni un fugar la tine ca să te înștiințeze. 27 În ziua aceea, când va veni fugarul, ți se va deschide și ție gura, vei vorbi și nu vei mai fi mut. Vei fi astfel un semn pentru popor și ei vor ști că Eu sunt DOMNUL.“

Lutherbibel 2017

Das Gleichnis vom rostigen Topf

1 Und es geschah das Wort des HERRN zu mir im neunten Jahr am zehnten Tage des zehnten Monats: 2 Du Menschenkind, schreib dir diesen Tag auf, ja, ebendiesen Tag; denn der König von Babel hat sich an ebendiesem Tage vor Jerusalem gelagert. 3 Und gib dem Haus des Widerspruchs ein Gleichnis und sprich zu ihnen: So spricht Gott der HERR: Setze einen Topf auf, setz ihn auf und gieß Wasser hinein! 4 Tu Fleisch hinein, lauter gute Stücke, Lenden und Schultern, und fülle ihn mit den besten Knochen. 5 Nimm das Beste von der Herde und schichte Holzscheite darunter und lass die Stücke tüchtig sieden und auch die Knochen darin gut kochen. 6 Darum, so spricht Gott der HERR: Wehe der Stadt voller Blutschuld, die einem Topf gleicht, an dem Rost sitzt und nicht abgehen will! Nimm ein Stück nach dem andern heraus und lose nicht darum, welches zuerst heraussoll. 7 Denn das Blut, das sie vergossen hat, ist noch in ihrer Mitte; auf den nackten Felsen und nicht auf die Erde hat sie es verschüttet, sodass man’s mit Erde hätte zudecken können. 8 Und ich ließ sie darum das Blut auf den nackten Felsen schütten, damit es nicht zugedeckt würde, sodass der Grimm über sie kommt und es gerächt wird. 9 Darum, so spricht Gott der HERR: Wehe, du Stadt voller Blutschuld! Ich will den Holzstoß groß machen. 10 Trage nur viel Holz her, bring das Feuer zum Lodern, koche das Fleisch gar und gieß die Brühe aus, dass die Knochen anbrennen; 11 stelle den Topf leer auf die Glut, damit er heiß wird und sein Erz glüht und seine Unreinheit schmilzt und sein Rost abgeht! 12 Aber sosehr der Topf glüht, will doch der starke Rost von ihm im Feuer nicht abgehen. 13 Weil du durch Unzucht dich unrein gemacht hast und nicht rein wurdest von deiner Unreinheit, obwohl ich dich reinigen wollte, darum sollst du hinfort nicht wieder rein werden, bis mein Grimm sich an dir gekühlt hat. 14 Ich, der HERR, habe es geredet! Es wird kommen, ich will’s tun und nicht säumen. Ich will nicht schonen, und es wird mich nicht reuen; sondern sie sollen dich richten, wie du gelebt und getan hast, spricht Gott der HERR.

Keine Totenklage

15 Und des HERRN Wort geschah zu mir: 16 Du Menschenkind, siehe, ich will dir deiner Augen Freude nehmen durch einen plötzlichen Tod. Aber du sollst nicht klagen und nicht weinen und keine Träne vergießen. 17 Heimlich darfst du seufzen, aber keine Totenklage halten, sondern du sollst deinen Kopfbund anlegen und deine Schuhe anziehen; du sollst deinen Bart nicht verhüllen und nicht das Trauerbrot essen. 18 Und als ich am Morgen zum Volk geredet hatte, starb mir am Abend meine Frau. Und ich tat am andern Morgen, wie mir befohlen war. 19 Und das Volk sprach zu mir: Willst du uns nicht erklären, was das für uns bedeutet, was du tust? 20 Und ich sprach zu ihnen: Der HERR hat mit mir geredet und gesagt: 21 Sage dem Hause Israel: So spricht Gott der HERR: Siehe, ich will mein Heiligtum, eure herrliche Zuflucht, die Freude eurer Augen, das Verlangen eures Herzens, entheiligen, und eure Söhne und Töchter, die ihr dort zurücklassen musstet, werden durchs Schwert fallen. – 22 Da werdet ihr dann tun, wie ich getan habe: Euren Bart werdet ihr nicht verhüllen und nicht das Trauerbrot essen, 23 sondern werdet euren Kopfbund auf eurem Haupt behalten und eure Schuhe an den Füßen; ihr werdet nicht klagen und nicht weinen, sondern in eurer Schuld vergehen und untereinander seufzen. – 24 So soll Hesekiel für euch ein Wahrzeichen sein, dass ihr tun werdet, wie er getan hat, wenn es nun kommen wird. Dann werdet ihr erfahren, dass ich Gott der HERR bin. 25 Und du, Menschenkind, an dem Tage, an dem ich von ihnen nehme ihre Zuflucht und ganze Wonne, die Freude ihrer Augen und das Verlangen ihres Herzens, dazu ihre Söhne und Töchter, 26 ja, an jenem Tage wird einer, der entronnen ist, zu dir kommen und dir’s kundtun. 27 An jenem Tage wird dein Mund aufgetan werden, wenn der kommt, der entronnen ist, sodass du reden kannst und nicht mehr stumm bist; und du wirst für sie ein Wahrzeichen sein, dass sie erfahren, dass ich der HERR bin.

Hesekiel 24 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017

Cazanul ruginit

Moartea soției lui Ezechiel

Das Gleichnis vom rostigen Topf

Keine Totenklage