2.Chronik 24 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017

2.Chronik 24 | Noua Traducere Românească

Domnia lui Ioaș peste Iuda

1 Ioaș era în vârstă de șapte ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Țibia și era din Beer-Șeba. 2 Ioaș a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, în toate zilele preotului Iehoiada. 3 Iehoiada i‑a ales două soții și astfel lui Ioaș i s‑au născut fii și fiice. 4 După aceea, Ioaș s‑a hotărât în inima lui să restaureze Casa DOMNULUI. 5 A pus împreună preoții și leviții și le‑a zis: „Duceți‑vă în cetățile lui Iuda și strângeți de la tot Israelul darea anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniți‑vă degrabă însărcinarea!“ Dar leviții nu s‑au grăbit. 6 Regele l‑a chemat pe Iehoiada, preotul conducător, și i‑a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim contribuția rânduită de Moise, robul DOMNULUI, și de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei? 7 Căci nelegiuita aceea de Atalia și fiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu și au dedicat BAALILOR toate lucrurile sfinte ale Casei DOMNULUI.“ 8 La porunca regelui, au făcut un cufăr și l‑au pus afară, la poarta Casei DOMNULUI. 9 Apoi au dat de veste în Iuda și în Ierusalim ca oamenii să aducă DOMNULUI contribuția rânduită de Moise, robul lui Dumnezeu, asupra lui Israel în pustie. 10 Toate căpeteniile și întregul popor și‑au adus contribuția cu bucurie, până când cufărul s‑a umplut. 11 Ori de câte ori cufărul era dus de către leviți la cei puși responsabili de rege, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbașul preotului conducător și goleau cufărul. Apoi leviții îl luau și îl duceau înapoi la locul lui. Așa făceau în fiecare zi și astfel au strâns mult argint. 12 Apoi regele și Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de slujire la Casa DOMNULUI, iar aceștia angajau zidari și tâmplari care să restaureze Casa DOMNULUI, precum și lucrători în fier și în bronz care să repare Casa DOMNULUI. 13 Lucrătorii s‑au apucat de treabă și astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în bună stare și au consolidat‑o. 14 Când au terminat, au adus înaintea regelui și a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut obiecte pentru Casa DOMNULUI, obiecte pentru slujire și pentru arderile‑de‑tot, cupe, precum și alte lucruri de aur și de argint. Cât timp a trăit Iehoiada s‑au adus continuu arderi‑de‑tot la Casa DOMNULUI. 15 Iehoiada a murit, bătrân și sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani. 16 L‑au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcuse numai bine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât și cu privire la Casa Lui.

Apostazia lui Ioaș

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s‑au plecat înaintea regelui. Atunci regele a ascultat de ei. 18 Au părăsit Casa DOMNULUI, Dumnezeul părinților lor, au slujit AȘERELOR și idolilor. Mânia DOMNULUI a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovății a lor. 19 DOMNUL le‑a trimis profeți ca să‑i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, dar poporul nu a vrut să asculte. 20 Atunci Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El a stat înaintea poporului și le‑a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «De ce ați încălcat poruncile DOMNULUI? Nu veți reuși! Fiindcă L‑ați părăsit pe DOMNUL, și El vă va părăsi!»“ 21 Ei însă au uneltit împotriva lui și, la porunca regelui, l‑au omorât cu pietre în curtea Casei DOMNULUI. 22 Regele Ioaș nu și‑a amintit de tot binele pe care i l‑a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, și i‑a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „DOMNUL să vadă și să judece!“ 23 Un an mai târziu*, armata Aramului s‑a suit împotriva lui Ioaș. Ei au venit în Iuda și la Ierusalim și au nimicit din țară toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis‑o în întregime regelui din Damasc. 24 Chiar dacă armata Aramului a venit cu un mic număr de oameni, DOMNUL a dat în mâinile lor armata mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceștia Îl părăsiseră pe DOMNUL, Dumnezeul părinților lor. Și astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaș. 25 Când arameii au plecat de la el, l‑au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada, și l‑au ucis în patul lui. El a murit și a fost înmormântat în Cetatea lui David. Dar nu a fost înmormântat în mormintele regilor. 26 Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad, fiul amonitei Șimat, și Iehozabad, fiul moabitei Șimrit. 27 Cele privitoare la fiii săi, la numeroasele rostiri despre el și la restaurarea Casei lui Dumnezeu, iată că sunt scrise în „Relatarea Cărții Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amația.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Lutherbibel 2017

Joaschs Sorge für den Tempel

1 Joasch war sieben Jahre alt, als er König wurde; und er regierte vierzig Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Zibja, aus Beerscheba. 2 Und Joasch tat, was dem HERRN wohlgefiel, solange der Priester Jojada lebte. 3 Und Jojada nahm zwei Frauen für Joasch, und er zeugte Söhne und Töchter. 4 Danach nahm sich Joasch vor, das Haus des HERRN zu erneuern, 5 und versammelte die Priester und Leviten und sprach zu ihnen: Zieht hin in alle Städte Judas und sammelt Geld aus ganz Israel, um jährlich das Haus eures Gottes auszubessern, und eilt, solches zu tun! Aber die Leviten eilten nicht. 6 Da rief der König den Hohenpriester Jojada und sprach zu ihm: Warum hast du nicht acht auf die Leviten, dass sie einbringen von Juda und Jerusalem die Steuer, die Mose, der Knecht des HERRN, und die Gemeinde für die Stiftshütte zu sammeln Israel geboten haben? 7 Denn die gottlose Atalja und ihre Söhne haben das Haus Gottes verfallen lassen und alles, was dem Hause des HERRN geheiligt war, an die Baale gebracht. 8 Da befahl der König, dass man eine Lade machte, und man stellte sie außen ins Tor am Hause des HERRN; 9 und sie ließen in Juda und Jerusalem ausrufen, dass man dem HERRN die Steuer bringen sollte, die in der Wüste von Mose, dem Knecht Gottes, auf Israel gelegt war. 10 Da freuten sich alle Oberen und alles Volk und brachten’s und warfen’s in die Lade, bis sie voll war. 11 Und wenn es Zeit war, ließ man die Lade durch die Leviten zum König bringen, dass er sie prüfe. Wenn man sah, dass viel Geld darin war, so kam der Schreiber des Königs und der Beauftragte des Hohenpriesters, und man schüttete die Lade aus, und sie trugen sie wieder hin an ihren Ort. So taten sie alle Tage und brachten viel Geld zusammen. 12 Und der König und Jojada gaben es den Werkmeistern, die am Hause des HERRN arbeiteten. Diese stellten Steinmetzen und Zimmerleute an, um das Haus des HERRN zu erneuern, und auch Meister in Eisen und Bronze, um das Haus des HERRN auszubessern. 13 Und die Werkmeister sorgten dafür, dass durch sie die Ausbesserung fortschritt, und so stellten sie das Haus Gottes nach seinen Maßen wieder her und setzten es instand. 14 Und als sie es vollendet hatten, brachten sie das übrige Geld vor den König und Jojada. Davon machte man Geräte für das Haus des HERRN, Geräte für den Dienst und für die Brandopfer, Löffel und goldene und silberne Geräte. Und sie opferten Brandopfer beim Hause des HERRN allezeit, solange Jojada lebte. 15 Und Jojada ward alt und lebenssatt und starb und war hundertdreißig Jahre alt, als er starb. 16 Und sie begruben ihn in der Stadt Davids bei den Königen, weil er an Israel und an Gott und seinem Hause wohlgetan hatte.

Joaschs Abfall und Ende

17 Und nach dem Tode Jojadas kamen die Oberen Judas und huldigten dem König; da hörte der König auf sie. 18 Und sie verließen das Haus des HERRN, des Gottes ihrer Väter, und dienten den Ascheren und den Götzen. Da kam der Zorn über Juda und Jerusalem um dieser ihrer Schuld willen. 19 Der HERR aber sandte Propheten zu ihnen, dass sie sich zum HERRN bekehren sollten, und sie ermahnten sie, aber sie nahmen’s nicht zu Ohren. 20 Und der Geist Gottes ergriff Secharja, den Sohn des Priesters Jojada. Der trat vor das Volk und sprach zu ihnen: So spricht Gott: Warum übertretet ihr die Gebote des HERRN, sodass ihr kein Gelingen habt? Denn ihr habt den HERRN verlassen, darum wird er euch auch verlassen. 21 Aber sie machten eine Verschwörung gegen ihn und steinigten ihn auf Befehl des Königs im Vorhof am Hause des HERRN. 22 Und der König Joasch gedachte nicht an die Barmherzigkeit, die Jojada, der Vater Secharjas, an ihm getan hatte, sondern tötete seinen Sohn. Der aber sprach, als er starb: Der HERR wird es sehen und strafen. 23 Und als das Jahr um war, zog herauf das Heer der Aramäer, und sie kamen nach Juda und Jerusalem und brachten alle Oberen im Volk um, und all ihren Raub sandten sie dem König von Damaskus. 24 Denn obwohl das Heer der Aramäer mit wenigen Männern kam, gab der HERR ein sehr großes Heer in ihre Hand, weil sie den HERRN, den Gott ihrer Väter, verlassen hatten. Damit vollzogen sie an Joasch die Strafe. 25 Und als sie von ihm zogen, ließen sie ihn in großer Krankheit zurück. Es machten aber seine Großen eine Verschwörung gegen ihn um der Blutschuld willen an dem Sohn des Priesters Jojada und töteten ihn auf seinem Bett, und er starb. Und man begrub ihn in der Stadt Davids, aber nicht in den Gräbern der Könige. 26 Diese aber machten die Verschwörung gegen ihn: Sabad, der Sohn der Schimat, der Ammoniterin, und Josabad, der Sohn der Schimrit, der Moabiterin. 27 Aber seine Söhne und die Menge der Steuern, die er veranlasste, und der Bau des Hauses Gottes, siehe, das steht geschrieben in der Auslegung des Buchs der Könige. Und sein Sohn Amazja wurde König an seiner statt.