Psalm 69 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Psalm 69 | Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.

1 Izbăvește‑mă, Dumnezeule, căci mi‑au ajuns apele până la gât. 2 Mă afund în mlaștina cea adâncă, nu mai găsesc loc tare. Intru în adâncurile apelor și se revarsă peste mine șuvoiul. 3 Am obosit strigând, mi s‑a uscat gâtul. Mi se topesc ochii așteptându‑L pe Dumnezeul meu. 4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai numeroși decât perii capului meu. Mulți sunt cei ce vor să mă piardă, dușmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.* 5 Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia, și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse. 6 Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine, DOAMNE, Stăpânul Oștirilor. Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel. 7 Căci din cauza Ta port eu disprețul, și rușinea mi‑a acoperit fața. 8 Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. 9 Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea. 10 Plâng în timp ce postesc, și ei mă disprețuiesc. 11 Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea, devin pentru ei un proverb. 12 Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine; am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare. 13 Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, DOAMNE, pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură! 14 Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei! 15 Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii! 16 DOAMNE, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună*! După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine! 17 Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde‑mi degrabă! 18 Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l! Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă! 19 Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte; toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta. 20 Disprețul mi‑a frânt inima, mi‑a îmbolnăvit‑o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu găsesc niciunul. 21 Ci ei îmi pun fiere în mâncare, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet. 22 Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă, iar bunăstarea – într‑un laț! 23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Să li se clatine mereu coapsele! 24 Varsă‑Ți furia peste ei și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă! 25 Fie‑le locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! 26 Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor răniți de Tine. 27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și fă să nu ajungă la dreptatea Ta! 28 Șterge‑i din Cartea celor vii și nu‑i scrie alături de cei drepți! 29 Eu însă sunt necăjit și îndurerat. Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într‑un loc înalt! 30 Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu și‑L voi mări cu mulțumiri! 31 Acest lucru va fi mai plăcut DOMNULUI decât un bou, decât un taur cu coarne și copite. 32 Cei necăjiți văd și se bucură. Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu, 33 căci DOMNUL îi ascultă pe cei nevoiași și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui. 34 Să‑L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele, 35 căci Dumnezeu va izbăvi Sionul și va construi cetățile lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni; 36 sămânța robilor Săi le va moșteni și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Einheitsübersetzung 2016

Hilferuf eines Leidenden und Armen

1 Für den Chormeister. Nach der Weise Lotusblüten. Von David. 2 Rette mich, Gott, denn das Wasser geht mir bis an die Kehle! 3 Ich bin versunken im Schlamm des Abgrunds und habe keinen Halt mehr. In Wassertiefen bin ich geraten, die Flut reißt mich fort. 4 Ich bin erschöpft von meinem Rufen, es brennt meine Kehle. Mir versagen die Augen, während ich warte auf meinen Gott. 5 Zahlreicher als auf meinem Kopf die Haare sind die, die mich grundlos hassen. Mächtig sind, die mich verderben, / meine verlogenen Feinde. Was ich nicht geraubt, das soll ich erstatten. 6 Du, Gott, kennst meine Torheit, meine Verfehlungen sind dir nicht verborgen. 7 Nicht sollen zuschanden werden durch mich, die auf dich hoffen, Herr, GOTT der Heerscharen, nicht sollen durch mich beschämt werden, die dich suchen, du Gott Israels. 8 Denn deinetwegen erleide ich Hohn und Schande bedeckt mein Angesicht. 9 Entfremdet bin ich meinen Brüdern, den Söhnen meiner Mutter wurde ich fremd. 10 Denn der Eifer für dein Haus hat mich verzehrt, die Verhöhnungen derer, die dich verhöhnen, sind auf mich gefallen. 11 Ich habe geweint und gefastet, es brachte mir nur Verhöhnung.* 12 Ich legte als Gewand ein Bußkleid an, ich wurde ihnen zum Spottvers. 13 Es reden über mich, die am Stadttor sitzen, Spottlieder singen die Zecher beim Wein. 14 Ich aber komme zu dir mit meinem Bittgebet, HERR, zur Zeit der Gnade. Gott, in deiner großen Huld erhöre mich, mit deiner rettenden Treue! 15 Entreiß mich dem Sumpf, damit ich nicht versinke, damit ich meinen Hassern entkomme, den Tiefen des Wassers,* 16 damit die Wasserflut mich nicht fortreißt,/ mich nicht verschlingt der Abgrund, der Brunnenschacht nicht über mir seinen Rachen schließt! 17 Erhöre mich, HERR, denn gut ist deine Huld, wende dich mir zu in deinem großen Erbarmen! 18 Verbirg dein Angesicht nicht vor deinem Knecht, denn mir ist angst, eile, erhöre mich! 19 Sei mir nah und erlöse mich! Befreie mich meinen Feinden zum Trotz! 20 Du, ja du kennst meine Verhöhnung, alle meine Widersacher sind dir vor Augen. 21 Die Verhöhnung bricht mir das Herz, ich bin krank vor Schmach und Schande. Ich hoffte auf Mitleid, doch vergebens, auf Tröster, doch fand ich keinen. 22 Sie gaben mir Gift als Speise, für den Durst gaben sie mir Essig zu trinken. 23 Der Opfertisch werde für sie zur Falle, für die Tischgenossen zum Fangnetz. 24 Ihre Augen sollen dunkel werden, dass sie nicht mehr sehen, ihre Hüften lass wanken für immer! 25 Gieß über sie deinen Grimm aus, dein glühender Zorn soll sie treffen! 26 Ihr Lagerplatz soll veröden, in ihren Zelten soll niemand mehr wohnen. 27 Denn sie verfolgen, den du geschlagen hast, sie reden vom Schmerz deiner Durchbohrten. 28 Rechne ihnen Schuld über Schuld an, damit sie nicht eingehen in dein Heil! 29 Sie seien aus dem Buch des Lebens getilgt und nicht bei den Gerechten verzeichnet. 30 Ich aber bin elend und voller Schmerzen, doch deine Hilfe, Gott, wird mich erhöhen. 31 Ich will im Lied den Namen Gottes loben, ich will ihn mit Dank erheben. 32 Das gefällt dem HERRN mehr als ein Opferstier, mehr als ein Rind mit Hörnern und Klauen. 33 Die Gebeugten haben es gesehen und sie freuen sich! Ihr, die ihr Gott sucht, euer Herz lebe auf! 34 Denn der HERR hört auf die Armen, seine Gefangenen verachtet er nicht. 35 Himmel und Erde sollen ihn loben, die Meere und alles, was sich in ihnen regt. 36 Denn Gott wird Zion retten, / wird Judas Städte neu erbauen. Man wird dort siedeln und das Land besitzen. 37 Die Nachkommen seiner Knechte werden es erben, die seinen Namen lieben, werden darin wohnen.