1Cuvintele regelui Lemuel. O rostire pe care i‑a încredințat‑o* mama lui:2„Ce să‑ți spun, fiule? Ce să‑ți spun, fiul pântecului meu? Ce să‑ți spun, fiul jurămintelor mele?3Nu‑ți da puterea ta femeilor și nici căile* tale celor ce distrug regii!4Nu se cuvine regilor, Lemuele, nu se cuvine regilor să bea vin, nici conducătorilor să dorească băuturi tari,5ca nu cumva, bând, să uite hotărârile legii, și să încalce drepturile tuturor celor asupriți.6Dați băuturi tari celui ce piere și vin celui ce are viața amară,7ca să bea, să‑și uite sărăcia și să nu‑și mai aducă aminte de necazul lui!8Deschide‑ți gura în sprijinul celui mut, pentru drepturile tuturor celor ce stau să moară!9Deschide‑ți gura și judecă drept; apără drepturile celui sărac și nevoiaș!
Epilog: Femeia cinstită
10O femeie cinstită, cine poate găsi?* Valoarea ei este de departe mai mare decât a rubinelor.11Inima soțului ei se încrede în ea și nu‑i va lipsi câștigul*.12Ea îi face bine, și nu rău, în toate zilele vieții ei.13Ea caută lână și in și cu mâinile ei lucrează cu plăcere.14Ea este ca o corabie de negoț; de departe își aduce hrana.15Ea se scoală când este încă întuneric, dă hrană celor din casa sa, și împarte sarcini servitoarelor sale.16Ea se gândește la un teren și îl cumpără; din venitul câștigat plantează o vie.17Ea își încinge coapsele cu putere și își întărește brațele.18Ea simte că negoțul îi merge bine, și candela ei nu se stinge noaptea*.19Își pune mâna pe furca de tors, și prinde fusul cu degetele ei.20Ea își deschide palma pentru cel sărac și își întinde mâinile către cel nevoiaș.21Când ninge, ea nu se teme pentru familia ei, pentru că toată familia ei este îmbrăcată în haine stacojii*.22Ea își face așternuturi; are haine de in subțire și purpură.23Soțul ei este respectat la porțile cetății, când stă printre bătrânii țării.24Ea face haine de lână și le vinde, și dă* cingători negustorilor.25Puterea și cinstea sunt îmbrăcămintea ei, și râde de ziua de mâine.26Ea își deschide gura cu înțelepciune, și învățături plăcute* sunt pe limba ei.27Ea veghează asupra căilor familiei sale și nu mănâncă pâinea lenevirii.28Fiii ei se ridică și o numesc binecuvântată; soțul ei o laudă și el:29«Multe femei fac lucruri nobile, dar tu le întreci pe toate!»30Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de DOMNUL va fi lăudată.31Apreciați‑o pentru rodul muncii ei, iar faptele ei s‑o laude la porțile cetății!“
Einheitsübersetzung 2016
SIEBTE SAMMLUNG WORTE AN LEMUËL
1Worte an Lemuël, den König, prophetisches Wort. / Mit ihnen hat seine Mutter ihn erzogen:2Was soll ich dir sagen, mein Sohn, was, / du Sohn meines Schoßes, / was, du Sohn meiner Gelübde?3Gib deine Kraft nicht den Frauen hin, / dein Tun und Treiben nicht denen, die Könige verderben!4Könige sollen sich nicht, Lemuël, / Könige sollen sich nicht mit Wein betrinken, / Fürsten nicht berauschenden Trank begehren.5Er könnte beim Trinken seine Pflicht vergessen / und das Recht aller Notleidenden verdrehen.6Gebt berauschenden Trank dem, der zusammenbricht, / und Wein denen, die im Herzen verbittert sind!7Ein solcher möge trinken und seine Armut vergessen / und nicht mehr an seine Mühsal denken.8Öffne deinen Mund für den Stummen, / für das Recht aller Schwachen!9Öffne deinen Mund, richte gerecht, / verschaff dem Bedürftigen und Armen Recht!10Eine tüchtige Frau, wer findet sie? / Sie übertrifft alle Perlen an Wert.11Das Herz ihres Mannes vertraut auf sie / und es fehlt ihm nicht an Gewinn.12Sie tut ihm Gutes und nichts Böses / alle Tage ihres Lebens.13Sie sorgt für Wolle und Flachs / und arbeitet voll Lust mit ihren Händen.14Sie gleicht den Schiffen des Kaufmanns: / Aus der Ferne holt sie ihre Nahrung.15Noch bei Nacht steht sie auf, / um ihrem Haus Speise zu geben / und den Mägden, was ihnen zusteht.16Sie überlegt es und kauft einen Acker, / vom Ertrag ihrer Hände pflanzt sie einen Weinberg.17Sie gürtet ihre Hüften mit Kraft / und macht ihre Arme stark.18Sie spürt den Erfolg ihrer Arbeit, / auch des Nachts erlischt ihre Lampe nicht.19Nach dem Spinnrocken greift ihre Hand, / ihre Finger fassen die Spindel.20Sie öffnet ihre Hand für den Bedürftigen / und reicht ihre Hände dem Armen.21Ihr bangt nicht für ihr Haus vor dem Schnee; / denn ihr ganzes Haus ist in prächtigem Rot gekleidet.22Sie hat sich Decken gefertigt, / Leinen und Purpur sind ihr Gewand.23Ihr Mann ist in den Torhallen geachtet, / wenn er zu Rat sitzt mit den Ältesten des Landes.24Sie webt Tücher und verkauft sie, / Gürtel liefert sie dem Händler.25Kraft und Würde sind ihr Gewand, / sie spottet der drohenden Zukunft.26Sie öffnet ihren Mund in Weisheit / und Unterweisung in Güte ist auf ihrer Zunge.27Sie achtet auf das, was in ihrem Haus vorgeht, / Brot der Faulheit isst sie nicht.28Ihre Kinder stehen auf und preisen sie glücklich, / auch ihr Mann erhebt sich und rühmt sie:29Viele Frauen erwiesen sich tüchtig, / doch du übertriffst sie alle.30Trügerisch ist Anmut, vergänglich die Schönheit, / eine Frau, die den HERRN fürchtet, sie allein soll man rühmen.31Gebt ihr vom Ertrag ihrer Hände, / denn im Stadttor rühmen sie ihre Werke!
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.