Sprüche 30 | Noua Traducere Românească

Proverbele lui Agur

1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iacheh. O rostire.* Oracolul acestui om pentru Itiel, pentru Itiel și Ucal.* 2 „Într-adevăr, sunt mai nătâng decât orice alt om și n‑am priceperea omului. 3 N‑am învățat înțelepciunea și nu am* cunoștința celor sfinți*. 4 Cine s‑a suit în ceruri și a coborât? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a stabilit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Spune‑mi, dacă știi! 5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este testat*, este un scut pentru cei ce se adăpostesc în El. 6 Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te mustre și să fii găsit mincinos. 7 Două lucruri Îți cer, nu mă refuza înainte de a muri: 8 depărtează de la mine falsitatea și cuvântul mincinos; nu‑mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește‑mă doar cu pâinea rânduită mie, 9 ca nu cumva în bogăție să mă lepăd de Tine și să spun: «Cine este DOMNUL?» sau, în sărăcie fiind, să fur și să necinstesc Numele Dumnezeului meu. 10 Nu bârfi un slujitor înaintea stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat! 11 Este o generație care‑și blestemă tatăl și nu‑și binecuvântează mama. 12 Este o generație curată în ochii ei, dar care totuși nu este spălată de murdăria ei. 13 Este o generație ai cărei ochi sunt trufași și ale cărei pleoape sunt semețe. 14 Este o generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale cărei măsele sunt niște cuțite, ca să‑l devoreze pe cel sărac de pe pământ și pe cel nevoiaș dintre oameni. 15 Lipitoarea are două fiice: «Dă!» și«Dă!» Trei lucruri sunt nesățioase, chiar patru care nu spun niciodată: «Destul!»: 16 Locuința Morților, pântecul sterp, pământul care nu este niciodată sătul de apă și focul care nu spune niciodată: «Destul!» 17 Ochiul care batjocorește un tată și desconsideră ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din ued* și va fi mâncat de puii de vultur. 18 Trei lucruri sunt prea uimitoare pentru mine, chiar patru pe care nu le înțeleg: 19 calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă, calea corabiei în mijlocul mării și calea unui bărbat cu o fecioară. 20 Iată care este calea unei femei care săvârșește adulter: ea mănâncă, se șterge la gură și spune: «N‑am făcut nimic rău!» 21 Din cauza a trei lucruri tremură pământul, chiar patru nu le poate îndura: 22 un slujitor care ajunge rege, un nebun care se satură de pâine, 23 o femeie disprețuită care se mărită și o roabă care‑i ia locul stăpânei sale. 24 Patru ființe sunt neînsemnate pe pământ, dar sunt printre cele mai înțelepte: 25 furnicile nu sunt un popor puternic, și totuși își adună mâncare vara; 26 viezurii de stâncă* nu sunt un popor voinic și totuși își fac casa în stânci; 27 lăcustele nu au un rege, și totuși înaintează împreună în șiruri; 28 șopârla, pe care o poți prinde cu mâna, se găsește totuși și în palatele regilor.* 29 Trei ființe au un pas impunător și chiar patru merg cu grație: 30 leul, viteazul animalelor, care nu se retrage dinaintea nimănui; 31 cocoșul țanțoș*, țapul și regele în fruntea* oștirii. 32 Dacă ai făcut pe nebunul, lăudându‑te pe tine însuți, sau dacă ai plănuit ceva rău, pune‑ți mâna la gură! 33 Căci așa cum baterea laptelui produce smântână, iar lovirea nasului provoacă sânge, tot așa și provocarea mâniei aduce certuri.“

Einheitsübersetzung 2016

SECHSTE SAMMLUNG WORTE AGURS

1 Worte Agurs, / des Sohnes des Jake prophetisches Wort; Spruch des Mannes Laïtiël: / Ich mühte mich ab mit Gott und bin am Ende. 2 Denn ich bin zu dumm für einen Menschen, / ich habe keinen Menschenverstand, 3 ich habe keine Weisheit gelernt / und keine Kenntnis des Heiligen erlangt. 4 Wer stieg zum Himmel hinauf und kam wieder herab? / Wer sammelte den Wind in seine Fäuste? / Wer band das Wasser in ein Gewand? / Wer setzte fest alle Enden der Erde? / Wie ist sein Name und wie der Name seines Sohnes, / wenn du es weißt? 5 Jede Rede Gottes ist im Feuer geläutert; / ein Schild ist er für alle, die bei ihm sich bergen. 6 Füg seinen Worten nichts hinzu, / sonst überführt er dich und du stehst als Lügner da. 7 Um zweierlei bitte ich dich, / versag es mir nicht, bevor ich sterbe: 8 Falschheit und Lügenwort halt fern von mir; / gib mir weder Armut noch Reichtum, / nähr mich mit dem Brot, das mir nötig ist, 9 damit ich nicht, satt geworden, dich verleugne / und sage: Wer ist denn der HERR?, damit ich nicht als Armer zum Dieb werde / und mich am Namen meines Gottes vergreife. 10 Verleumde nicht den Knecht bei seinem Herrn, / sonst verflucht er dich und du musst es büßen. 11 Ein Geschlecht, das seinem Vater flucht / und seine Mutter nicht segnet; 12 ein Geschlecht, das rein ist in den eigenen Augen, / doch nicht gewaschen von seinem Schmutz; 13 ein Geschlecht - wie überheblich sind seine Augen / und wie hochmütig seine Wimpern; 14 ein Geschlecht, dessen Zähne Schwerter / und dessen Gebiss Messer sind, / um die Notleidenden aus dem Land wegzufressen / und die Armen weg aus der Menschheit. 15 Der Blutegel hat zwei Töchter: Gib! - Gib! 16 Drei sind es, die nie satt werden, / vier sagen nie: Genug: / Die Unterwelt und der unfruchtbare Mutterschoß, / die Erde, die nicht satt wird an Wasser, / und das Feuer, das nie sagt: Genug! 17 Ein Auge, das den Vater verspottet / und die alte Mutter verachtet, / das hacken die Raben am Bach aus, / die jungen Geier fressen es auf. 18 Drei Dinge sind mir zu wunderbar, / vier vermag ich nicht zu fassen: 19 den Weg des Geiers am Himmel, / den Weg der Schlange über den Felsen, / den Weg des Schiffes auf hoher See, / den Weg des Mannes bei der jungen Frau. 20 So benimmt sich die ehebrecherische Frau: / Sie isst, wischt sich den Mund / und sagt: Ich habe nichts Böses getan. 21 Unter dreien erzittert das Land, / unter vieren wird es ihm unerträglich: 22 unter einem Sklaven, wenn er König wird, / und einem Toren, wenn er satt ist; 23 unter einer Verschmähten, wenn sie geheiratet wird, / und einer Sklavin, wenn sie ihre Herrin verdrängt. 24 Vier sind die Kleinsten auf Erden / und sind doch die Allerklügsten: 25 Die Ameisen sind kein starkes Volk / und besorgen sich doch im Sommer ihr Futter; 26 Klippdachse sind ein Volk ohne Macht / und doch bauen sie ihre Wohnung im Fels; 27 die Heuschrecken haben keinen König / und doch schwärmen sie alle geordnet aus; 28 Eidechsen fängst du mit der Hand / und doch wohnen sie in Königspalästen. 29 Drei sind es, die stolz einherschreiten, / vier haben einen stolzen Gang: 30 der Löwe, der Held unter den Tieren, / der vor keinem umkehrt; 31 der Hahn, der einherstolziert, und der Leitbock / und der König, wenn er vor seinem Volk auftritt wie ein Gott.* 32 Wenn du dich stolz erhoben und dabei blamiert hast / oder wenn du nachdenkst - so leg die Hand auf den Mund! 33 Denn stößt man Milch, so gibt es Butter, / stößt man die Nase, so gibt es Blut, / stößt man den Zorn, so gibt es Streit.

Sprüche 30 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016

Proverbele lui Agur

SECHSTE SAMMLUNG WORTE AGURS