1În anul morții regelui Uzia, L‑am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron înalt și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul*.2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.3Strigau unul către altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL Oștirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“4Ușorii* și pragurile s‑au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s‑a umplut de fum.5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L‑au văzut pe Împăratul, DOMNUL Oștirilor!“6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care‑l luase cu cleștele de pe altar.7Mi‑a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți‑a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.“8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând: – Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi? Eu am zis: – Iată‑mă! Trimite‑mă!9El a zis: – Du‑te și spune‑i acestui popor: „Să auziți cu auzul,* dar să nu înțelegeți și să priviți cu privirea,* dar să nu pricepeți!“10Împietrește* inima acestui popor! Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează‑le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să fie vindecați!11Atunci am întrebat: – Până când, Stăpâne? El mi‑a răspuns: – Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină și vor fi lipsite de locuitori, până când casele vor rămâne goale, iar ogoarele devastate și pustii;12până când DOMNUL îi va trimite pe toți departe, iar țara va rămâne în întregime părăsită.13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea, aceasta va fi pustiită din nou. Dar așa cum unui terebint sau unui stejar îi rămâne buturuga atunci când este tăiat, tot așa sămânța sfântă va fi ca o buturugă în țară.
Einheitsübersetzung 2016
Berufung des Propheten
1Im Todesjahr des Königs Usija, da sah ich den Herrn auf einem hohen und erhabenen Thron sitzen und die Säume seines Gewandes füllten den Tempel aus.2Serafim standen über ihm. Sechs Flügel hatte jeder: Mit zwei Flügeln bedeckte er sein Gesicht, mit zwei bedeckte er seine Füße und mit zwei flog er.*3Und einer rief dem anderen zu und sagte:
Heilig, heilig, heilig ist der HERR der Heerscharen. / Erfüllt ist die ganze Erde von seiner Herrlichkeit.4Und es erbebten die Türzapfen in den Schwellen vor der Stimme des Rufenden und das Haus füllte sich mit Rauch.5Da sagte ich: Weh mir, denn ich bin verloren. Denn ein Mann unreiner Lippen bin ich und mitten in einem Volk unreiner Lippen wohne ich, denn den König, den HERRN der Heerscharen, haben meine Augen gesehen.*6Da flog einer der Serafim zu mir und in seiner Hand war eine glühende Kohle, die er mit einer Zange vom Altar genommen hatte.7Er berührte damit meinen Mund und sagte:
Siehe, dies hat deine Lippen berührt, so ist deine Schuld gewichen / und deine Sünde gesühnt.8Da hörte ich die Stimme des Herrn, der sagte: Wen soll ich senden? Wer wird für uns gehen? Ich sagte: Hier bin ich, sende mich!9Da sagte er:
Geh und sag diesem Volk: / Hören sollt ihr, hören, aber nicht verstehen. / Sehen sollt ihr, sehen, aber nicht erkennen.10Verfette das Herz dieses Volkes, / mach schwer seine Ohren, / verkleb seine Augen,
damit es mit seinen Augen nicht sieht, / mit seinen Ohren nicht hört,
damit sein Herz nicht zur Einsicht kommt / und es sich nicht bekehrt und sich so Heilung verschafft.11Da sagte ich: Wie lange, Herr? / Er sagte:
Bis die Städte verödet sind und unbewohnt, / die Häuser menschenleer, / bis das Ackerland zur Wüste verödet ist.12Der HERR wird / die Menschen entfernen, / sodass die Verlassenheit groß ist inmitten des Landes.13Bleibt darin noch ein Zehntel, / so soll es erneut abgeweidet werden,
wie bei einer Eiche oder Terebinthe, / von denen beim Fällen nur ein Stumpf bleibt. Heiliger Same ist sein Stumpf.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.