1Voi cânta Preaiubitului meu o cântare despre via Lui: Iubitul meu avea o vie pe un deal fertil.2A săpat‑o, a curățat‑o de pietre și a sădit în ea cele mai alese vițe. I‑a zidit un turn de pază și i‑a săpat un teasc. Apoi a așteptat să facă struguri buni, dar ea a făcut struguri sălbatici*.3„Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați, vă rog, între Mine și via Mea.4Ce‑ar fi trebuit să mai fac viei Mele și nu i‑am făcut? De ce a făcut struguri sălbatici când Eu Mă așteptam să facă struguri buni?5Acum vă voi spune ce voi face cu via Mea: îi voi îndepărta gardul, și ea va fi lăsată pentru pășune; îi voi dărâma zidul, și ea va fi călcată‑n picioare.6O voi preface într‑o pustie; nu va mai fi curățată, nici săpată, iar în ea vor crește mărăcini și spini. De asemenea, voi porunci norilor să nu mai dea ploaie peste ea.“7Via DOMNULUI Oștirilor este Casa lui Israel, iar bărbații lui Iuda sunt grădina desfătării Sale. El Se aștepta la judecată dreaptă, și iată că are loc vărsare de sânge; Se aștepta la dreptate, dar iată că se aude strigăt de durere.
Păcatul lui Iuda și condamnarea lui
8Vai de voi, cei ce înșirați casă după casă și uniți ogor lângă ogor până nu mai rămâne loc și trăiți singuri în țară!9DOMNUL Oștirilor a jurat în auzul meu: „Cu siguranță, multe case vor fi pustiite, case mari și frumoase, în care nu va mai sta nimeni.10O vie de zece iugăre* va da doar un bat*, un homer* de sămânță nu va da decât o efă*.“11Vai de cei ce se scoală dis‑de‑dimineață ca să alerge după băutură și vai de cei ce stau până noaptea târziu, ca să se înfierbânte de vin!12Ei au liră și harfă, tamburină, flaut și vin la ospețele lor, dar nu iau seama de faptele DOMNULUI și nu văd lucrarea mâinilor Sale!13Și astfel, poporul meu va merge în captivitate din lipsă de cunoștință. Conducătorii* lui vor ajunge oameni ai foametei, iar mulțimea lui se va usca de sete.14De aceea Locuința Morților* și‑a mărit pofta și și‑a deschis gura peste măsură. În ea vor coborî nobilii* lui Iuda și mulțimea lui, precum și cei ce petrec și se veselesc în ea.15Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit, iar privirile trufașe vor fi smerite.16Dar DOMNUL Oștirilor va fi înălțat prin judecată; Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.17Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor, vor mânca printre dărâmăturile bogaților.18Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funiile deșertăciunii și păcatul – cum ar trage frânghiile de la car!19Vai de cei ce zic: „Să se grăbească, să‑Și facă repede lucrarea ca s‑o vedem! Să se împlinească planul Sfântului lui Israel, ca noi să‑l cunoaștem!“20Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, întunericul lumină, și lumina întuneric, amărăciunea dulceață, și dulceața amărăciune!21Vai de cei ce se cred înțelepți și de cei ce se consideră isteți!22Vai de cei ce sunt viteji la băut vin și curajoși la amestecat băuturi tari,23care, pentru mită, îl achită pe cel rău, și‑i lipsesc de dreptate pe cei drepți!24De aceea, așa cum limba focului mistuie miriștea și așa cum iarba uscată piere în flăcări, tot așa le va putrezi și lor rădăcina, iar floarea li se va risipi ca țărâna, pentru că au respins Legea DOMNULUI Oștirilor și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.25De aceea mânia DOMNULUI se aprinde împotriva poporului Său. El Își ridică mâna împotriva lor și‑i doboară. Munții se clatină, și cadavrele sunt precum gunoiul pe drumuri. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.26El ridică un steag pentru neamurile de departe și le fluieră de la marginea pământului. Și iată‑le că vin iute și ușor.27Niciunul nu este obosit și nici nu se împiedică*; niciunul nu ațipește și nici nu doarme. Nicio cingătoare nu este desfăcută de la coapsele lor și nicio curea de la sandalele lor nu este ruptă.28Săgețile lor sunt ascuțite, toate arcurile lor sunt încordate. Copitele cailor lor sunt ca de cremene, și roțile carelor lor sunt ca vijelia.29Urletul lor este ca al unui leu; urlă ca niște lei tineri. Răcnesc și înșfacă prada pe care o iau cu ei și nimeni n‑o mai poate scăpa.30În ziua aceea, neamurile vor răcni asupra lui, ca răcnetul mării. Dacă cineva se va uita către țară, va vedea numai întuneric și necaz; chiar și lumina va fi ascunsă între nori.
Einheitsübersetzung 2016
Lied vom Weinberg
1Ich will singen von meinem Freund, / das Lied meines Liebsten von seinem Weinberg.
Mein Freund hatte einen Weinberg / auf einer fruchtbaren Höhe.2Er grub ihn um und entfernte die Steine / und bepflanzte ihn mit edlen Reben.
Er baute in seiner Mitte einen Turm / und hieb zudem eine Kelter in ihm aus.
Dann hoffte er, / dass der Weinberg Trauben brächte, / doch er brachte nur faule Beeren.3Und nun, Bewohner Jerusalems und Männer von Juda, / richtet zwischen mir und meinem Weinberg!4Was hätte es für meinen Weinberg noch zu tun gegeben, / das ich ihm nicht getan hätte?
Warum hoffte ich, dass er Trauben brächte? / Und er brachte nur faule Beeren!5Jetzt aber will ich euch kundtun, / was ich mit meinem Weinberg mache:
seine Hecke entfernen, / sodass er abgeweidet wird;
einreißen seine Mauer, / sodass er zertrampelt wird.6Zu Ödland will ich ihn machen. / Nicht werde er beschnitten, / nicht behackt,
sodass Dornen und Disteln hochkommen. / Und den Wolken gebiete ich, keinen Regen auf ihn fallen zu lassen.7Denn der Weinberg des HERRN der Heerscharen / ist das Haus Israel
und die Männer von Juda / sind die Pflanzung seiner Lust.
Er hoffte auf Rechtsspruch - / doch siehe da: Rechtsbruch,
auf Rechtsverleih - / doch siehe da: Hilfegeschrei.
Sechs Weherufe über das sündige Volk
8Wehe denen, die Haus an Haus reihen / und Feld an Feld fügen,
bis kein Platz mehr da ist / und ihr allein die Bewohner seid inmitten des Landes.9In meinen Ohren schwur der HERR der Heerscharen: / Wahrhaftig, viele Häuser werden veröden.
So groß und schön sie auch sind: / Sie werden unbewohnt sein.10Ein Weinberg von zehn Joch bringt nur ein Bat Wein, / ein Hómer Saatgut bringt nur ein Efa Korn.11Wehe denen, die früh am Morgen / dem Bier nachjagen
und in der Dämmerung lange aushalten, / wenn der Wein sie erhitzt.12Da sind Leier und Harfe, / Trommel und Flöte und Wein bei ihren Trinkgelagen,
aber auf das Tun des HERRN blicken sie nicht / und das Werk seiner Hände haben sie nicht gesehen.13Darum geht mein Volk in die Verbannung / wegen fehlender Erkenntnis.
Seine Vornehmen sind Hungerleider / und seine Menge verschmachtet vor Durst.14Darum hat die Unterwelt ihren Rachen weit aufgerissen / und maßlos sperrt sie ihr Maul auf,
sodass ihre Pracht und ihre Menge hinabfährt, / ihre lärmende Schar und wer darin jubelt.15Der Mensch beugte sich, / der Mann sank hinunter / und die Blicke der Hochmütigen senkten sich.16Und der HERR der Heerscharen war hocherhaben / im Gericht
und der heilige Gott / erwies sich als heilig in Gerechtigkeit.17Dann weiden dort Lämmer wie auf ihrer Trift, / als durchziehende Gäste fressen sie die Trümmer der Fetten.18Wehe denen, die Schuld mit Stricken des Trugs herbeiziehen / und Sünde wie mit Wagenseilen.19Sie sagen: Er eile, / er beschleunige sein Werk, damit wir sehen;
es nahe und treffe ein der Ratschluss des Heiligen Israels, / damit wir erkennen.20Wehe denen, die das Böse gut und das Gute böse nennen, / die die Finsternis zum Licht und das Licht zur Finsternis machen, / die das Bittere süß und das Süße bitter machen.21Wehe denen, die in ihren eigenen Augen weise sind / und sich selbst für klug halten.22Wehe denen, die Helden sind / im Weintrinken / und Kraftprotze im Mischen von Rauschtrank,23die dem Schuldigen gegen Bestechung Recht zusprechen / und Gerechten die Gerechtigkeit vorenthalten.24Darum: Wie des Feuers Zunge Stoppeln frisst / und wie Heu in der Flamme zusammensinkt,
so wird ihre Wurzel wie Moder sein / und ihre Blüte wie Staub auffliegen.
Denn verworfen haben sie die Weisung des HERRN der Heerscharen und das Wort des Heiligen Israels verschmäht.
Ankündigung der assyrischen Invasion
25Darum ist der Zorn des HERRN gegen sein Volk entbrannt; / er hat seine Hand gegen es ausgestreckt und es geschlagen.
Da erzitterten die Berge / und ihre Leichen lagen wie Unrat inmitten der Gassen.
Bei alldem hat sein Zorn sich nicht abgewandt / und noch bleibt seine Hand ausgestreckt.26Er stellt ein Feldzeichen auf / für die Nationen in der Ferne,
er pfeift sie herbei vom Ende der Erde / und siehe, eilends, schnell kommen sie heran.27Kein Müder und kein Strauchelnder ist darunter, / keiner, der schlummert und schläft.
Bei keinem löst sich der Gürtel von seinen Hüften, / noch reißt der Riemen seiner Sandalen.28Seine Pfeile sind scharf, / all seine Bogen gespannt.
Die Hufe seiner Pferde gleichen dem Kiesel / und seine Räder dem Sturm.29Sein Gebrüll ist wie das einer Löwin, / wie das Gebrüll von Junglöwen.
Er faucht und packt die Beute, birgt sie / und niemand entreißt sie ihm.30Und es tobt gegen ihn an jenem Tag / wie das Toben des Meeres.
Blickt man auf die Erde, / siehe: beengende Finsternis / und das Licht ist verfinstert durch Wolkendunkel über ihr.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.