Jesaja 14 | Noua Traducere Românească

1 Dar DOMNUL va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel și îl va așeza în țara lui. Străinii li se vor alătura și se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara DOMNULUI ca pe niște robi și roabe. Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi și vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care DOMNUL îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4 vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice: „Cum a încetat asupritorul! Cum a încetat urletul lui! 5 DOMNUL a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânitorilor, 6 pe cel ce lovea popoarele cu furie, cu lovituri fără oprire, pe cel ce conducea neamurile cu mânie, cu o persecuție fără cruțare. 7 Întreg pământul se bucură de odihnă și pace și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie. 8 Până și chiparoșii, și cedrii din Liban se bucură de tine, zicând: «De când te‑ai întins să dormi, nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!» 9 Locuința Morților de jos este stârnită să te întâmpine la sosire. Pentru tine ea trezește umbrele, pe toți conducătorii pământului; îi ridică de pe tronurile lor pe toți împărații neamurilor. 10 Toți vor vorbi și‑ți vor spune: «Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi; ai devenit ca noi!» 11 Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților, împreună cu sunetul harfelor tale. Larvele îți sunt așternut, iar viermii îți sunt învelitoare. 12 Cum ai căzut din ceruri, tu, cel strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor! 13 Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălța la ceruri; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi ședea pe muntele adunării, în părțile îndepărtate ale nordului! 14 Mă voi înălța deasupra norilor, și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!» 15 Dar ai fost coborât în Locuința Morților, în adâncimile gropii. 16 Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte: «Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure, care a zguduit împărățiile, 17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu, care i‑a dărâmat cetățile și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?» 18 Toți împărații neamurilor, toți se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul său, 19 dar tu ești aruncat afară din mormântul tău, ca un vlăstar disprețuit, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, cu cei coborâți în adâncimile gropii; ești ca un cadavru călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, pentru că ți‑ai distrus țara și ți‑ai ucis poporul. Nu se va mai aminti vreodată de sămânța* răufăcătorilor! 21 Pregătiți măcelul fiilor săi, din cauza nelegiuirii părinților lor! Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara și să umple lumea cu cetăți.“ 22 „Mă voi ridica împotriva lor, zice DOMNUL Oștirilor. Voi șterge numele și rămășița Babilonului, pe urmașii și descendenții lui, zice DOMNUL. 23 Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe și în niște ape mlăștinoase și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice DOMNUL Oștirilor.

Profeție împotriva Asiriei

24 DOMNUL Oștirilor a jurat, zicând: „Ceea ce am gândit, așa va fi! Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla! 25 Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea și pe munții Mei îl voi călca în picioare. Jugul lui va fi luat de peste ei și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“ 26 Acesta este planul făcut pentru întreg pământul; aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Căci DOMNUL Oștirilor a plănuit! Cine va strica planul? Mâna Lui este întinsă! Cine o va întoarce?

Profeție împotriva filistenilor

28 În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire: 29 „Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor, pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea! Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui și un șarpe zburător va fi rodul ei. 30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune, iar cel nevoiaș se va culca în siguranță, îți voi ucide rădăcina prin foame; da, de foame îți va muri rămășița! 31 Gemi, poartă! Plângi, cetate! Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții! Căci un nor de fum vine din nord, și rândurile oștirii sunt strânse. 32 Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam? «DOMNUL a întemeiat Sionul, iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“

Einheitsübersetzung 2016

Spottlied auf den König von Babel

1 Der HERR wird sich Jakobs erbarmen und Israel von Neuem erwählen. Er wird ihnen Ruhe gewähren auf ihrem Boden; Fremde gesellen sich ihnen bei und schließen sich dem Haus Jakob an. 2 Völker werden sie nehmen und sie an ihren Ort bringen und das Haus Israel wird sie sich als Erbbesitz zu eigen machen, auf dem Boden des HERRN zu Knechten und Mägden. Sie werden die gefangen halten, die sie gefangen hielten, und ihre Antreiber niedertreten. 3 Und wenn der HERR dir Ruhe gewährt von deinem Leiden, von deiner Unruhe und der harten Knechtschaft, mit der du geknechtet warst, 4 dann wirst du auf den König von Babel dieses Spottlied anstimmen und sagen: Wie fand der Antreiber ein Ende, / zu Ende ist der Übermut. 5 Der HERR hat den Stab der Frevler zerbrochen, / den Stock der Herrschenden, 6 der Völker schlug im Grimm - / mit Schlägen ohne Unterlass, der Nationen in seinem Zorn zertrat - / mit schonungsloser Verfolgung. 7 Die ganze Erde ist zur Ruhe gekommen, / sie wurde still. Sie brachen in Jubel aus. 8 Auch die Zypressen, die Zedern des Libanon / freuten sich über dich: Seitdem du daliegst, kommt keiner mehr herauf, / um uns zu fällen. 9 Das Totenreich drunten bebte dir / und deiner Ankunft entgegen. Deinetwegen weckte es die Totengeister auf, / alle Anführer der Erde; von ihren Thronen ließ es aufstehen / alle Könige der Nationen. 10 Sie alle antworten und sagen zu dir: / Auch du bist kraftlos geworden wie wir, / uns bist du gleich geworden. 11 Hinabgestürzt zur Unterwelt ist dein Hochmut, / der Klang deiner Harfen. Unter dir sind Maden ausgebreitet / und Würmer sind deine Decke. 12 Wie bist du vom Himmel gefallen, / Strahlender, du Sohn der Morgenröte. Wie bist du zu Boden geschmettert, / du Bezwinger der Nationen. 13 Du aber hattest in deinem Herzen gesagt: / Den Himmel will ich ersteigen, hoch über den Sternen Gottes / meinen Thron aufrichten. Ich will mich niedersetzen auf dem Versammlungsberg, / im äußersten Norden. 14 Ich will über Wolkenhöhen emporsteigen, / dem Höchsten will ich mich gleichstellen. 15 Doch in die Unterwelt wirst du hinabgestürzt, / in die tiefste Grube. 16 Die dich sehen, starren dich an / und überlegen: Ist das der Mann, der die Erde erzittern, / Königreiche erbeben ließ? 17 Der die Erde zur Wüste gemacht hat, / ihre Städte zerstörte / und seine Gefangenen nicht nach Hause entließ? 18 Alle Könige der Nationen ruhen in Ehren, / jeder in seinem Haus; 19 du aber bist hingeworfen fern von deinem Grab, / wie ein verachteter Spross, mit Erschlagenen bedeckt, / vom Schwert Durchbohrten, / die in steinerne Grüfte hinabsteigen / wie ein zertretener Leichnam. 20 Mit ihnen bist du nicht vereint im Grab, / denn du hast dein Land zugrunde gerichtet, / hingemordet dein eigenes Volk; die Brut von Übeltätern / wird in Ewigkeit nicht mehr genannt werden. 21 Richtet die Schlachtbank her für seine Söhne / wegen der Schuld ihrer Väter, damit sie nicht aufstehen, um die Welt in Besitz zu nehmen / und die Fläche des Erdkreises mit Städten zu füllen!

Gottesspruch gegen Babel

22 Ich werde gegen sie aufstehen - Spruch des HERRN der Heerscharen - und werde von Babel Namen und Überrest ausrotten, Nachkommen und Nachfahren - Spruch des HERRN. 23 Ich mache es zum Besitz für die Eulen und zu Wassertümpeln; ich fege es hinweg mit dem Besen der Vernichtung - Spruch des HERRN der Heerscharen.

Gottesschwur gegen Assur

24 Der HERR der Heerscharen hat geschworen: / Wie ich es erdacht habe, so geschieht es; / wie ich es plante, so kommt es zustande: 25 Assur in meinem Land zu zerbrechen - / und auf meinen Bergen will ich es zertreten. Dann weicht von ihnen sein Joch / und seine Last weicht von ihrer Schulter. 26 Das ist der Plan, der für die ganze Erde beschlossen ist, / das ist die Hand, die über alle Nationen ausgestreckt ist. 27 Denn der HERR der Heerscharen hat es beschlossen. / Wer kann es vereiteln? Seine Hand ist ausgestreckt. / Wer will sie zurückbiegen?

Spruch über Philistäa

28 Im Todesjahr des Königs Ahas erging dieser Ausspruch: 29 Freue dich nicht, ganz Philistäa, / weil der Stock zerbrochen ist, der dich schlug; denn aus der Wurzel der Schlange geht eine Natter hervor / und ihre Frucht ist ein geflügelter Seraf. 30 Dann werden die Schwächsten der Schwachen Weide finden / und die Armen in Sicherheit lagern; deine Wurzel aber werde ich durch Hunger töten / und man wird deinen Rest umbringen.* 31 Heul auf, Tor! Schrei auf, Stadt! / Verzage, ganz Philistäa! Denn von Norden kommt Rauch / und keiner entfernt sich aus den Reihen seines Heeres. 32 Und was antwortet man den Gesandten einer solchen Nation? / Der HERR hat Zion gegründet, / in ihr finden die Armen seines Volkes Zuflucht.

Jesaja 14 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016