1.Mose 49 | Noua Traducere Românească

Iacov își binecuvântează fiii

1 Iacov i‑a chemat pe fiii săi și a zis: „Adunați‑vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă. 2 Adunați‑vă și ascultați, fiii lui Iacov! Ascultați‑l pe tatăl vostru, Israel! 3 Ruben, tu ești întâiul meu născut, puterea și primul rod al vigorii mele, deosebit în demnitate și deosebit în putere. 4 Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea, pentru că te‑ai suit în patul tatălui tău și, suindu‑te în el, l‑ai pângărit. 5 Simeon și Levi sunt frați; săbiile* lor sunt arme ale violenței. 6 Să nu intre sufletul meu la sfatul lor, să nu se unească gloria* mea cu adunarea lor, pentru că în mânia lor au ucis oameni și în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor. 7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă și furia lor, pentru că este nemiloasă. Îi voi risipi în Iacov și îi voi împrăștia în Israel. 8 Iuda*, frații tăi te vor lăuda. Mâna ta va fi pe ceafa dușmanilor tăi, iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta. 9 Iuda este un pui de leu. Tu te‑ai întors de la pradă, fiule. El se apleacă, se întinde ca un leu, ca o leoaică – cine‑l va trezi? 10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale, până va veni Șilo*; de El vor asculta popoarele. 11 El își leagă măgarul de viță și mânzul măgăriței lui de cea mai aleasă viță. Își spală hainele în vin și îmbrăcămintea în sângele strugurilor. 12 Ochii îi sunt roșii de vin, iar dinții îi sunt albi de lapte. 13 Zabulon va locui pe coasta mării, va fi un liman pentru corăbii, iar hotarul lui se va întinde până la Sidon. 14 Isahar este un măgar puternic, care se culcă între două staule*. 15 Când va vedea că locul de odihnă este bun și că țara este frumoasă, își va pleca umărul să ducă povara și va ajunge rob la muncă de corvoadă. 16 Dan* îl va judeca pe poporul său, ca una dintre semințiile lui Israel. 17 Dan va fi un șarpe pe drum, o viperă pe cărare, mușcând caii de călcâie, făcând călărețul să cadă pe spate. 18 În izbăvirea Ta nădăjduiesc, DOAMNE! 19 Pe Gad* îl va ataca o ceată jefuitoare, dar și el o va ataca la călcâie. 20 Hrana lui Așer va fi bogată și el va oferi delicatese împărătești. 21 Neftali este o cerboaică lăsată liberă, care spune cuvinte frumoase.* 22 Iosif este o viță roditoare*, o viță roditoare lângă un izvor, ale cărei ramuri se înalță peste zid*. 23 Arcașii l‑au atacat fioros, au tras spre el și l‑au urât. 24 Totuși, arcul lui a rămas tare, iar brațele mâinilor sale au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov, de Păstorul, Stânca lui Israel, 25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta, de Cel Atotputernic*, Care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările adâncului de jos, cu binecuvântările sânilor și ale pântecului. 26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai presus decât binecuvântările celor ce m‑au procreat,* decât darurile dealurilor veșnice. Acestea să fie pe capul lui Iosif, pe creștetul capului celui deosebit de frații săi.* 27 Beniamin este un lup care sfâșie; dimineața el își devorează vânatul, iar seara împarte prada.“

Moartea și îngroparea lui Iacov

28 Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt cuvintele pe care li le‑a spus tatăl lor când i‑a binecuvântat. I‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare potrivită. 29 Apoi le‑a poruncit și le‑a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântați‑mă alături de părinții mei, în peștera care se află în ogorul hititului Efron, 30 ogorul Mahpela, aproape de Mamre, în țara Canaan. Avraam a cumpărat‑o împreună cu ogorul de la hititul Efron, ca teren pentru înmormântare. 31 Acolo au fost înmormântați Avraam și Sara, soția sa, acolo au fost înmormântați Isaac și Rebeca, soția sa, și acolo am înmormântat‑o eu pe Lea. 32 Ogorul și peștera care se află pe el au fost cumpărate de la fiii lui Het.“ 33 Când a terminat de dat porunci fiilor săi, Iacov și‑a tras picioarele în pat, și‑a dat suflarea și a fost astfel adăugat la poporul său.

Einheitsübersetzung 2016

Der Segen Jakobs für seine Söhne

1 Darauf rief Jakob seine Söhne und sprach: Versammelt euch, dann sage ich euch an, was euch begegnet in künftigen Tagen.* 2 Kommt zusammen und hört, / ihr Söhne Jakobs, hört auf Israel, euren Vater! 3 Ruben, mein Erstgeborener bist du, meine Stärke, / der Erste meiner Manneskraft, / übermütig an Stolz, übermütig an Kraft, 4 überschäumend wie Wasser. Der Erste sollst du nicht bleiben. / Denn du hast das Bett deines Vaters bestiegen; du hast damals mein Lager entweiht.* 5 Simeon und Levi, die Brüder, / Werkzeuge der Gewalt sind ihre Messer. 6 Zu ihrem Kreis mag ich nicht gehören, / mit ihrer Rotte vereinige sich nicht meine Ehre. / Denn in ihrem Zorn brachten sie Männer um, / mutwillig lähmten sie Stiere. 7 Verflucht ihr Zorn, da er so heftig, / verflucht ihr Grimm, da er so roh. / Ich teile sie unter Jakob auf, / ich zerstreue sie unter Israel.* 8 Juda, dir jubeln die Brüder zu, / deine Hand hast du am Genick deiner Feinde. / Deines Vaters Söhne werfen sich vor dir nieder. 9 Ein junger Löwe ist Juda. / Vom Raub, mein Sohn, stiegst du auf. / Er kauert, liegt da wie ein Löwe, / wie eine Löwin. Wer bringt sie zum Aufstehen? 10 Nie weicht von Juda das Zepter, / der Herrscherstab von seinen Füßen, / bis Schilo kommt, / dem der Gehorsam der Völker gebührt.* 11 Er bindet an den Weinstock seinen Eselhengst, / an die Edelrebe das Füllen seiner Eselin. / Er wäscht in Wein sein Kleid, / in Traubenblut sein Gewand. 12 Dunkler als Wein sind die Augen, / seine Zähne weißer als Milch. 13 Sebulon wohnt am Gestade der Meere, / am Gestade der Schiffe, / mit seinem Rücken nach Sidon hin. 14 Issachar ist ein knochiger Esel, / lagernd zwischen den Hürden. 15 Er sieht, wie die Ruhe so schön ist / und wie lieblich das Land; / da neigt er die Schulter als Träger / und wird zum fronenden Knecht. 16 Dan schafft Recht seinem Volk wie / nur einer von Israels Stämmen.* 17 Zur Schlange am Weg wird Dan, / zur zischelnden Natter am Pfad. / Sie beißt das Pferd in die Fesseln, / sein Reiter stürzt rücklings herab. 18 Auf deine Hilfe hoffe ich, HERR. 19 Gad, ins Gedränge drängen sie ihn, / doch er bedrängt ihre Ferse.* 20 Ascher, fett ist sein Brot. / Königskost liefert er. 21 Naftali, eine flüchtige Hirschkuh, / versteht sich auf gefällige Rede. 22 Ein junger Fruchtbaum ist Josef, / ein junger Fruchtbaum am Quell, / dessen Zweige an der Mauer emporsteigen. 23 Man erbittert und beschießt ihn, / Schützen stellen ihm nach. 24 Sein Bogen sitzt sicher; / gelenkig sind Arme und Hände. / Von den Händen des Starken Jakobs, / von dort kommt ein Hirt, Israels Stein,* 25 vom Gott deines Vaters, er wird dir helfen. / El-Schaddai, er wird dich segnen / mit Segen des Himmels von droben, / mit Segen tief lagernder Urflut, / mit Segen von Brust und Schoß. 26 Deines Vaters Segen übertrifft / den Segen der uralten Berge, / das Verlangen der ewigen Hügel. / Er komme auf Josefs Haupt, / auf das Haupt des Geweihten der Brüder. 27 Benjamin ist ein reißender Wolf: / Am Morgen frisst er den Raub, / am Abend teilt er die Beute.

Jakobs Tod und Begräbnis

28 Sie alle sind die zwölf Stämme Israels und das war es, was ihr Vater zu ihnen sagte. So segnete er sie. Einen jeden bedachte er mit dem Segen, der ihm zukam. 29 Er trug ihnen ferner auf und sagte zu ihnen: Ich werde mit meinen Vorfahren vereint. Begrabt mich bei meinen Vätern in der Höhle auf dem Feld des Hetiters Efron, 30 in der Höhle auf dem Feld von Machpela gegenüber von Mamre im Land Kanaan! Das Feld hatte Abraham vom Hetiter Efron als eigene Grabstätte erworben. 31 Dort hat man Abraham und seine Frau Sara begraben; dort hat man Isaak und seine Frau Rebekka begraben; dort habe ich Lea begraben, 32 auf dem Feld, das samt der Höhle darauf von den Hetitern erworben worden ist. 33 Jakob beendete den Auftrag an seine Söhne und zog seine Füße auf das Bett zurück. Dann verschied er und wurde mit seinen Vorfahren vereint.

1.Mose 49 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016

Iacov își binecuvântează fiii

Moartea și îngroparea lui Iacov

Der Segen Jakobs für seine Söhne

Jakobs Tod und Begräbnis