1După toate acestea, i s‑a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i‑a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim.2Când i s‑a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și‑a adunat puterile și s‑a ridicat în șezut, pe pat.3Iacov i‑a zis lui Iosif: – Dumnezeul cel Atotputernic* mi S‑a arătat la Luz, în țara Canaan, m‑a binecuvântat4și mi‑a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca pe o proprietate veșnică.“5Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s‑au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei așa cum sunt Ruben și Simeon.6Dar urmașii care ți s‑au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor fi numiți după numele fraților lor în teritoriul moștenirii lor.7După ce m‑am întors din Padan*, Rahela a murit pe drum lângă mine,* în țara Canaan, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat‑o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.8Când Israel i‑a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat: – Cine sunt aceștia?9Iosif i‑a zis tatălui său: – Sunt fiii mei, pe care mi i‑a dat Dumnezeu aici. Israel a zis: – Adu‑i, te rog, la mine ca să‑i binecuvântez.10Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine. Iosif i‑a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i‑a sărutat și i‑a îmbrățișat.11Apoi Israel i‑a zis lui Iosif: – Nu mi‑am închipuit c‑o să‑ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m‑a ajutat să‑ți văd și sămânța.12Iosif i‑a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său* și s‑a plecat cu fața la pământ.13Apoi Iosif i‑a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i‑a apropiat de el.14Dar Israel, încrucișându‑și mâinile, și‑a întins mâna dreaptă și a pus‑o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus‑o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.15El l‑a binecuvântat pe Iosif și a zis: – Dumnezeul înaintea Căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul Care a fost Păstorul vieții mele până astăzi,16Îngerul Care m‑a răscumpărat din orice rău, să‑i binecuvânteze pe acești băieți. Ei să fie numiți după numele meu și după numele părinților mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult pe pământ.17Lui Iosif nu i‑a plăcut când a văzut că tatăl său și‑a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s‑o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.18Iosif i‑a zis tatălui său: – Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune‑ți mâna dreaptă.19Dar tatăl său a refuzat și a zis: – Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar sămânța lui va ajunge o mulțime de neamuri.20Israel i‑a binecuvântat în ziua aceea, zicând: – În numele tău va binecuvânta Israel și va zice: „Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase.“ Astfel, el l‑a pus pe Efraim înaintea lui Manase.21Apoi Israel i‑a zis lui Iosif: – Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.22Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șehemul pe care l‑am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.
Einheitsübersetzung 2016
Der Segen für Efraim und Manasse
1Einige Zeit danach sagte man zu Josef: Siehe, dein Vater ist krank. Da nahm Josef seine beiden Söhne mit, Manasse und Efraim,2und ließ Jakob melden: Siehe, dein Sohn Josef ist zu dir gekommen. Israel nahm seine Kräfte zusammen und setzte sich im Bett auf.3Dann sagte Jakob zu Josef: El-Schaddai ist mir zu Lus im Land Kanaan erschienen und hat mich gesegnet.4Er hat zu mir gesagt: Siehe, ich mache dich fruchtbar und vermehre dich, ich mache dich zu einer Schar von Völkern und gebe dieses Land deinen Nachkommen zu ewigem Besitz.5Jetzt sollen deine beiden Söhne, die dir im Land Ägypten geboren wurden, bevor ich zu dir nach Ägypten kam, mir gehören. Efraim und Manasse sollen mir wie Ruben und Simeon gehören.6Die Nachkommen aber, die du erst nach ihnen gezeugt hast, sollen dir gehören; nach dem Namen ihrer Brüder soll man sie in ihrem Erbteil benennen.7Als ich aus Paddan-Aram kam, starb mir unterwegs Rahel im Land Kanaan; nur noch eine kurze Strecke war es bis Efrata. Ich begrub sie dort auf dem Weg nach Efrata, das jetzt Betlehem heißt.8Als Israel die Söhne Josefs sah, fragte er: Wer sind diese?9Josef sagte zu seinem Vater: Meine Söhne sind es, die mir Gott hier geschenkt hat. Da sagte Israel: Bring sie her zu mir, ich will sie segnen!10Israels Augen waren vor Alter schwer geworden, er konnte nicht mehr recht sehen. Er ließ die Söhne Josefs zu sich herantreten, küsste und umarmte sie.11Dann sagte Israel zu Josef: Ich hatte nicht mehr geglaubt, dich jemals wiederzusehen. Doch siehe, Gott hat mich sogar noch deine Nachkommen sehen lassen.12Josef holte sie von seinen Knien weg und sie warfen sich mit ihrem Gesicht zur Erde nieder.13Dann nahm Josef beide, Efraim an seine Rechte, zur Linken Israels, und Manasse an seine Linke, zur Rechten Israels, und führte sie zu ihm hin.14Israel streckte seine Rechte aus und legte sie Efraim auf den Kopf, obwohl er der jüngere war, seine Linke aber legte er Manasse auf den Kopf, wobei er seine Hände überkreuzte, obwohl Manasse der Erstgeborene war.15Er segnete Josef und sprach:
Gott, vor dem meine Väter Abraham und Isaak / ihren Weg gegangen sind, / Gott, der mein Hirt war mein Lebtag bis heute,16der Engel, der mich erlöst hat / von jeglichem Unheil, / er segne die Knaben. / Unter ihnen soll mein Name / und der Name meiner Väter / Abraham und Isaak genannt werden. / Sie sollen sich mitten im Land in Fülle tummeln.17Als Josef sah, dass sein Vater seine Rechte Efraim auf den Kopf legte, gefiel ihm das nicht. Josef ergriff die Hand seines Vaters, um sie von Efraims Kopf auf den Kopf Manasses hinüberzuziehen,18und er sagte zu seinem Vater: Nicht so, mein Vater! Denn er ist der Erstgeborene; leg deine Rechte ihm auf den Kopf!19Aber sein Vater weigerte sich und sagte: Ich weiß, mein Sohn, ich weiß, auch er wird zu einem Volk, auch er wird groß sein; aber sein jüngerer Bruder wird größer als er und seine Nachkommen werden zu einer Fülle von Völkern.20Er segnete jeden von ihnen an jenem Tag mit den Worten:
Durch dich wird Israel segnen und sagen: Gott mache dich wie Efraim und Manasse. So setzte er Efraim vor Manasse.21Israel sagte zu Josef: Sieh, ich sterbe nun. Gott wird mit euch sein und euch in das Land eurer Väter zurückbringen.22Ich gebe dir Sichem, einen Bergrücken hoch über deinen Brüdern, den ich der Hand der Amoriter mit Schwert und Bogen entrissen habe.*
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.