Philipper 2 | Noua Traducere Românească

Imitându‑L pe Cristos în smerenie

1 Așadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreun simțământ* și vreo îndurare, 2 împliniți‑mi bucuria și fiți în același gând, având aceeași dragoste, fiind uniți în suflet și având un singur gând! 3 Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci, în smerenie, să‑i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă. 4 Fiecare dintre voi să se preocupe nu doar de interesele lui, ci și de ale altora. 5 Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus, 6 Cel Ce, deși exista în chip* de Dumnezeu, n‑a considerat că a fi deopotrivă cu Dumnezeu este un lucru de apucat, 7 ci S‑a golit pe Sine, luând chip de rob și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om;* 8 S‑a smerit și a devenit ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce. 9 De aceea și Dumnezeu L‑a înălțat nespus de mult și I‑a dăruit Numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi din cer, de pe pământ și de sub pământ, 11 și orice limbă să mărturisească că Isus Cristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl.

Strălucind ca niște stele

12 De aceea, preaiubiții mei, așa cum întotdeauna ați ascultat, nu doar în prezența mea, ci mult mai mult acum, în lipsa mea, lucrați pe deplin* mântuirea voastră, cu frică și cutremur, 13 căci Dumnezeu este Cel Ce lucrează în voi și voința și înfăptuirea după buna Lui plăcere. 14 Faceți toate lucrurile fără nemulțumiri* și fără dispute, 15 ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur, în mijlocul unei generații corupte și pervertite, în care străluciți ca niște lumini în lume*, 16 ținând sus* Cuvântul vieții, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n‑am alergat fără folos, nici nu m‑am ostenit fără folos. 17 Și chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre*, eu mă bucur și îmi împărtășesc bucuria cu voi toți. 18 În același fel, bucurați‑vă și voi și împărtășiți‑vă bucuria cu mine!

Timotei și Epafroditos

19 Îmi pun speranța în Domnul Isus că vi‑l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca și eu să fiu încurajat de veștile despre voi. 20 Căci n‑am pe nimeni de suflet ca Timotei; el se va preocupa cu adevărat de voi. 21 Fiindcă toți își caută propriile foloase, și nu pe ale lui Cristos. 22 Voi cunoașteți caracterul lui, că a slujit împreună cu mine pentru Evanghelie ca un copil cu tatăl lui. 23 Sper deci să vi‑l trimit imediat ce aflu cum vor fi lucrurile în privința mea 24 și sunt încrezător în Domnul că voi veni și eu curând. 25 Am considerat necesar să vi‑l trimit pe fratele Epafroditos, lucrător și soldat împreună cu mine, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26 Căci îi era foarte dor de voi toți și a fost foarte tulburat fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27 A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut milă de el și nu doar de el, ci și de mine, ca să nu am parte de întristare peste întristare. 28 Așadar, vi‑l trimit în grabă, ca să vă bucurați din nou văzându‑l, iar eu să nu mai fiu întristat. 29 Primiți‑l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, și cinstiți astfel de oameni! 30 Căci de dragul lucrării lui Cristos a fost aproape de moarte, riscându‑și viața ca să împlinească ceea ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

Einheitsübersetzung 2016

1 Wenn es also eine Ermahnung in Christus gibt, einen Zuspruch aus Liebe, eine Gemeinschaft des Geistes, ein Erbarmen und Mitgefühl, 2 dann macht meine Freude vollkommen, dass ihr eines Sinnes seid, einander in Liebe verbunden, einmütig, einträchtig, 3 dass ihr nichts aus Streitsucht und nichts aus Prahlerei tut. Sondern in Demut schätze einer den andern höher ein als sich selbst. 4 Jeder achte nicht nur auf das eigene Wohl, sondern auch auf das der anderen.

Die Erniedrigung und Erhöhung Christi

5 Seid untereinander so gesinnt, wie es dem Leben in Christus Jesus entspricht:* 6 Er war Gott gleich, / hielt aber nicht daran fest, Gott gleich zu sein,* 7 sondern er entäußerte sich / und wurde wie ein Sklave / und den Menschen gleich. / Sein Leben war das eines Menschen; 8 er erniedrigte sich / und war gehorsam bis zum Tod, / bis zum Tod am Kreuz. 9 Darum hat ihn Gott über alle erhöht / und ihm den Namen verliehen, / der größer ist als alle Namen, 10 damit alle im Himmel, auf der Erde und unter der Erde ihr Knie beugen / vor dem Namen Jesu 11 und jeder Mund bekennt: / Jesus Christus ist der Herr / zur Ehre Gottes, des Vaters.

Die Sorge des Apostels um das Heil der Gemeinde

12 Darum, meine Geliebten, - ihr wart ja immer gehorsam, nicht nur in meiner Gegenwart, sondern noch viel mehr jetzt in meiner Abwesenheit -: Wirkt mit Furcht und Zittern euer Heil! 13 Denn Gott ist es, der in euch das Wollen und das Vollbringen bewirkt zu seinem Wohlgefallen. 14 Tut alles ohne Murren und Bedenken, 15 damit ihr rein und ohne Tadel seid, Kinder Gottes ohne Makel mitten in einer verkehrten und verwirrten Generation, unter der ihr als Lichter in der Welt leuchtet! 16 Haltet fest am Wort des Lebens, mir zum Ruhm für den Tag Christi, damit ich nicht vergeblich gelaufen bin oder mich umsonst abgemüht habe! 17 Doch wenn auch mein Leben dargebracht wird zusammen mit dem Opfer und Gottesdienst eures Glaubens, freue ich mich und freue mich mit euch allen. 18 Ebenso freut auch ihr euch und freut euch mit mir!

DIE PLÄNE DES APOSTELS

19 Ich hoffe aber in Jesus, dem Herrn, Timotheus bald zu euch schicken zu können, damit auch ich ermutigt werde, wenn ich erfahre, wie es um euch steht. 20 Denn ich habe keinen Gleichgesinnten, der so aufrichtig um eure Sache besorgt ist; 21 denn alle suchen ihren Vorteil, nicht, was Jesu Christi ist. 22 Ihr wisst ja, wie er sich bewährt hat: Wie ein Kind dem Vater - so hat er mit mir zusammen dem Evangelium gedient. 23 Diesen also hoffe ich schicken zu können, sobald ich meine Lage übersehe. 24 Doch ich habe die Zuversicht im Herrn, dass auch ich bald kommen kann. 25 Ich hielt es aber für notwendig, Epaphroditus, meinen Bruder, Mitarbeiter und Mitstreiter, euren Abgesandten und Helfer in meiner Not, zu euch zu schicken. 26 Denn er sehnte sich nach euch allen und war beunruhigt, weil ihr hörtet, dass er krank geworden sei. 27 Und er war tatsächlich so krank, dass er dem Tod nahe war. Aber Gott hatte Erbarmen mit ihm, und nicht nur mit ihm, sondern auch mit mir, damit ich nicht vom Kummer überwältigt würde. 28 Umso mehr beeile ich mich, ihn zu schicken, damit ihr euch wieder freut, wenn ihr ihn seht, und auch ich weniger Kummer habe. 29 Nehmt ihn also im Herrn mit aller Freude auf und haltet Menschen wie ihn in Ehren, 30 denn wegen des Werkes Christi kam er dem Tod nahe! Er hat sein Leben aufs Spiel gesetzt, um zu vollenden, was an eurem Dienst für mich noch gefehlt hat.

Philipper 2 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016